Mult mi-e silă, mult mi-e jale

Elena, se pare că nu sunt singurul care am remarcat câtă prostie se poate ascunde în spatele unei poezii. Sunt mulți autori care postează texte coerente, articulate dar care în subsoluri fac dovada unei prostii înspăimântătoare. Să nu se înțeleagă faptul că mă dau mare deștept (sunt unii pe aici care ar putea să o afirme fără modestie, dar aceia tac), însă constant unii analfabeți au înțeles că posibilitatea de a avea la îndemână o tastatură și un loc de joacă virtual îi face automat zei ai literaturii universale.

Alin, s-a scris și se va scrie prost, iar prostia omenească e lasată de la Dumnezeu ca o limită omului. Cu toții suntem proști față de El. Variază doar doza prostiei noastre.Cred eu, nu trebuie infierată nici prostia ca atare și nici arta proastă, ci arta care proastă fiind e urcată pe piedestal și ne închinăm la ea.Aici e adevăratul pericol, în a lua nonvaloarea drept valoare. Inutil să mai spun că și fenomenul ăsta e creat tot de o gloată de proști care cască gura la prostiile altor proști și li se par sclipitoare. Cum spuneam prostia are grade de comparație, iar proștii gură cască sunt cu mult mai proști decât cei căror le ridică osanale.A fost o vreme de care vreau să uit, anii comunismului, atunci cînd am scris aceste versuri, când literatura proastă, falsă, demagogică, cu program, tendință era medaliată, poeții acelei vremi trăiau ca belferii, ei nefiind de fapt decât o oaste de păduchi sicofanți.Sechelele acelei epoci se mai resimt încă. Nu suntem pe deplin vindecați de parvenismul spiritual, artistic, de mimarea poetică ieftină, gratuită chiar.
O consolare am: suntem neam de barzi ce am dat o artă și o poezie populară de o bogăție inestimabilă. Să nu disperăm că ne inundă poezia, literatura, arta proastă. Avem de unde alege. Când e vorba de poezie românul e nesecat în resurse și asta îmi dă încredere în viitorul artei în Romania.

Starea de silă pe care ți-o provoacă “poeții de trei parale” este îndreptățită, însă blamul dat mi se pare puțin amplificat în aceste versuri (să dorești “o ciumă” care să-i stârpească este puțin exagerat).Sunt atâția oameni răi care merită acest “tratament”.Proștii stârnesc mai degrabă milă, decât silă.