Elena Malec

Ințeleg perfect ce spui tu, tocmai asta e și sugestia mea, la talentul pe care îl ai să contribui și conștient, după o perioada de instalare confortabilă a poeziei născute spontan în matcă să treci la prelucrarea ei. Numai așa poți scoate mici bijuterii ca o cutie muzicală chinezească, ce nu numai încântă dar au și rezistența în timp.
Am observat că închei pe un ton de conversație și lirism. Și aici vezi cu se echilibrează acest ton cu restul poemei.Știu că e anapoda să faci și desfaci un lucru venit natural, dar sunt unele imagini, unele idei, o atmosferă care de multe ori roagă spre aprofundare.
Observ de asemenea tendința ta ludică în facerea poeziei și aici îți sugerez să analizezi în lecturile tale de poezie ludicul superficial și ludicul doar ca parență, care ascunde un întreg război de țesut, motive, culori, artă.
Deși omului grăbit de azi îi poate apărea îmbietor ludicul facil, dăinuirea în poezie de firul timpului va consacra ludicul cu substraturi de profunzime.
Cu alte cuvinte, talentul trebuie, zic eu, canalalizat spre ludic doar ca forma, nu conținut.Avantajul tău este că ai ușurința de a crea spontan ludicul în formă poetică, tot ce îți rămâne de făcut e să-l incifrezi cu sensuri, miez, mesajul artistic, vocea ta ca intelectual care nu doar te joci cu vorbele dar spui ceva ce trebuie ascultat.

cu profunzimi. După ospățul de seară, simt că mai e nevoie de o strofă la același voltaj cu precedenta, o continuare a ideii vulturilor cu incifrarea de rigoare, altfel ideea gravă a poemei pare expediată prea rapid în imaginile care o urmează, imagini din alt registru ideatic.
Așa cum înțeleg eu lectura acestei poeme toată greutatea ei filosofică stă în:

undeva mosorul se învârte în gol
nu mai e nimic de țesut
doar numele tău
clopotar
cheamă vulturii la ospățul de seară

Aici aș vrea să insiști mai mult pe crearea unor imagini și sensuri cu încărcătură de miez copt al poemei tale.

pare o joacă, dar e una cu gust, cu metafore, rețin

a intrat un ciob de lumină
sub gene

îmi plac și fluturii și mătasea cuvântului, sunt imagini diafane pe un fond de scepticism prea tînăr spre a fi serios, adică trist.
Ca și în poezia \'dulce singurătate\' ai un har la imagini ce par că îți ies din manșetă, spuse pe ton natural,spontan, sincer.
Cu acest har al imaginii poți merge mai departe de joacă spre profund, filosofic, grav, dar mai e timp.Mai joacă-te un pic înainte de a scrie ca Vasile Munteanu.Talent ai, mai trebuie timp și sudoarea aia care face arta cuvântului durabilă și memorabilă.Începutul e promițător.

orășene, catrenul tău îmi place doar că nebunul nu se umilește, dimpotrivă el e îndrăzneț, necugetat, poate găsesti alt personaj din sat..

Cu poeme bine scrise
crede că mă epatează,
când iluziile-s permise,
Vrabia mălai visează.

de asta si incurajez pe altii sa compuna in acest stil cum stiu ca talent exista la romani cu carul.

excelenta epigrama ta si cu cap despre picioare...metrice.O iau ca un apropo la epigramele proprii citind ea in loc de el scrie...((:

ai aici un poem filosofic care se lasă cu greu descifrat, oricum lectura in grabă nu poate reda toate nuanțele lui.
Admir, lecția pe care o dai în stilizarea limbajului, parcă aminteam eu de asta citând arta orientală,economia frazei adâncește spusa poetică, o în carcă de sensuri și mister.
Superbă imaginea în șaua de piatră sorbindu-și chipul reflectat.

in joaca spusa si frumos.

parera mea e sa lasi poezia asa, cum ai mentionat deja de doua ori instructiunile, deci cititorul e avertizat ca ii trebuie o orientare spre a descifra drumul. Asa cum e are farmec, ce altfel spusa il poate pierde.

multumiri pentru aceasta recenzie de zile mari.

este aceasta poema a facerii, creatiei artistice.Da, din tine s-a nascut poezia ca Minerva din capul tatalui sau.
Ca Teodor, remarc, memorabilul final.Jocul artistului ca inocentul joc al unui copil.

seriozitatea problemei limbilor nationale este, dupa parerea mea, o chestiune de constiinta etnica si culturala. Nu cred ca masuri administrative o pot reglementa. Ar fi o respiratie artificiala, o mentinere in viata cu forta, nevoia sau efortul de a conserva nu trebuie impus ci resimtit ca o datorie de constiinta, identitate a unui grup, popor.
Se poate da aici exemplul aramaicii(limba lui Isus) care nu stiu prin ce sat din Orientul apropiat este mentinuta in viata prin efortului unor oameni minunati ce vorbesc aceasta limba cu tinerii si copiii.
Se poate da exemplul catalanei, cu care eu am facut primul contact in 1974, am primit o carte si dictionare spaniol-catalan si am inceput studiul ei, intr-o vreme cand in Spania era interzisa. Aceasta comunitate a trait drama interzicerii limbii scrise timp de peste 40 de ani, facultatile si centrul cultural catalan erau la Paris, scriitorii de limba catalana in exil in Mexic sau Franta.Limba s-a putut mentine in viata nu prin vorbitorii ei din Spania catalana(care nu aveau scoli si profesori, nu stiau scrie si citi, doar vorbeau limba), ci prin scriitorii din exil. Frumusetea acestei limbi e nebanuita si am putut din putinul invatat traduce impreuna cu un profesor la Barcelona cateva poezii de Bacovia in catalana, publicate in 1984 la Barcelona.Azi catalana cu mandrie isi prezinta autorii in limba nationala si in traduceri in multe alte limbi.
Deci, inca o data, spun, numai intelectualul prin constiinta lui de neam, limba si cultura poate salva o limba de la pieire.

sunt multe scaparile de tasta, rog intelegere.

Zoe Dumitrescu Busulenga, dac numele iti spune ceva preda Biblia cu ani in urma la bucuresti ca prima lucrare literara cu care deschidea cursul de literatura univerala.
In cartile mele de istoria literaturii publicate la Madrid in anii \'70, istoria literaturii inceoea cu Vedele. Chiar si azi la Sorbona, dao de jing este monument literar.
Sincretismul acelor vremi face pentru generatia de azi greu de crezut ca literatura apare cu regilia, magia, medicina in aceeasi lucrare. Poemele homerice la un studiu recent, circa 30-40 de ani, au dovedit surprinzatoare informatii astronomice.
Literatul ca specialitate nu exista in antichitate, ceeace nu inseamna ca acele vremuri nu aveau invatatii lor.
Cat despre lecturile tale, poti citi orice, atat vreme cat ai un ochi treaz.Nu ma refeream la idolatriile tale, ci ale mele mai exact la faptul ca nu am idolatrii.
Nu citesc pentru a ma calma, a ma simti bine, un Cioran, Eliade, Umberto Eco sau Sartre, ci pentru a intelege un demers estetic, filosofic, etc. Da, exist[ frumos estetic prin faptul ca vorbim de uratul estetic(vezi Baudelaire, Arghezi)
Atunci cand am in fata un text il supun dublei judecati de gust si valoare.Daca nu ii putem cotesta valoarea unui text sa zicem de Eliade, asta nu inseamna sa acceptam si filosofia de la care porneste; ecoul umanist sau antiumanist al unei scrieri e pentru mine dincolo de judecata de gust sau valoare, criteriul validitatii unui intelectual in cultura.

de a oferi aceste texte cititorului de azi.Mulțumim, Miron Manega.

și te asigur că stau bune cu lecturile, mai rău cu idolatriile față de unii autori.
Sper ca o confuntare virtuală să nu-ți tulbure somnul sau conșțiința, câtă vreme ne dovedim nouă puterea de argument și logica gândirii, din fericire, într-o română ce-i drept cu cacofonii din partea mea, dar fără să fac uz de hispanisme, anlglicisme și franțuzisme spre a-mi susține punctul de vedere.
Cu drag, peruzele

și Hitler are o carte tradusă în mai toate limbile pământului și în care mulți mai cred încă. Ce valoare îi dă asta în cultură, nu știu, poate îmi spui tu.Eu nu mă erijez în dascăl al nimănui și nici ca model sau guru al limbii române. Eu semnalez un fenomen, așa cum îl înțeleg prin pregătirea mea în filologie. Grabă,cacofonii, typo, asta e lumea blogului și internetului.Dovediți-mi că greșesc în gândire atunci când vorbesc de fenomenul contaminării limbilor naționale, aici vreau argumentele.Aducerea în discuție a pregătirii mele filologice nu am făcut-o spre a da cu tifla sau a mă recomanda ca model de intelectual filolog, ci a consemna faptul că studierea unor limbi nu condiționează uzarea lor în vorbirea și scrierea literară în limba română.
A rezista fenomenului contaminării limbii literare e problema în discuție și oricine vede în asta o imposibilitate sau inevitabilul, vorba cronicarului trăiește sub vreme, nu vremea sub el.

dragă moga; în rest, stai jos.
După ce vei studia așa cum se studia pe vremea mea un an universitar Shakespeare, sonet cu sonet, dramă cu dramă , act cu act, vei fi capabil să înțelegi ți fenomenul lingvistic și cultural la zi și jelania de mai sus.
Iar, Adriana, dragă, autorii ultrafasciști ca Evola sau esotericii, rămân undeva la marginea culturii democratice și perene.

argumentul la persoană(a mea aici) l-am auzit, să vedem și pe cel la subiectul în discuție.
Poți argumenta o poziție, te rog să să faci.Decât să-mi spui că sunt șchioapă, incultă și port ochelari, spune-mi ce cauți la acest text pe text.