elena badita

De ce ți-e teamă dacă plec? Tu știi,de-s pusă să aleg Să beau din gingașe pocale, Eu beau tot din căușul palmei tale. Nu-ți fie teamă,mă întorc, Aleg să

De mii de ani transcende timpul Vestitul Mos Craciun S-aduca bucurii in case In seara de ajun. E asteptat cu brad frumos, Cu

Nu, n-am să plâng, S-apropie crăciunul Nu trebuie să plâng. Și chiar de lacrimile-or curge, Într-o batist\'am să

Tu,muritorule de rând,cu tine vorbesc. De ai să ajungi cândva să te intrebi cine ești,de unde vii si unde vrei să ajungi,privește cu atentie in jurul tău și vei găsi răspunsul.Eu l-am

Ai fost calvarul meu cel mai picant, Otrava cea mai dulce pe pamant. Sa te gasesc as merge si-n neant Sa-ti spun ca inca te mai port in gand.

Tu știi c-atunci când ai putut Ai tot muncit cât șapte. Pe rând copii ți-ai crescut Și le-ai făcut de toate. Și-acum ai vrea să mai muncești Să le mai fii

Să mă-ngrijesc. Dar cui mai trebuiesc?! Ca tot ce fac La nimeni nu-i pe plac. Si tot ce spun , Nu-i vorba ci e tun.

Afara-i frig si s--nserat Si-ascult cum bate vantul, Si stau cuminte-ntinsa-n pat Vorbind numai cu gandul. Deodata vantul s-a oprit

E pace-n jurul meu și-mi este bine Și cu sfiala răsăritul îl privesc, Să văd cum astrul zilei iarăși vine Să încălzească raiul pământesc. Privesc cum

Desi ma zbat in intuneric, Imi iau energia din lumina. Ma spal cu roua florilor, Ma-mbrac cu petale de trandafir. Imi pieptan parul cu adierile de vant, Ma

Desi iubirea noastra-i scrum Si nu mai e nimic ca alta dat\' Caldura mainii tale-o simt si-acum Si nici privirea-ti dulce n-am uitat. Caci ochii-ti

Acum când anii mă încovoaie Doar frunze smulse dintr-un ram Doar stropii grei și reci de ploaie Mai vin ca să-mi mai bată-n geam. Și-mi bat să-mi

E-n amiază soarele Și e mare zăpușeală. Sunt inchise portile Nu mai e nimeni pe stradă. Vântul nici nu mai adie Și natura-i amortită. Totu-așteaptă ca să

In chinuri ai trait, in chin te-ai stins Lumina ce-ai vegheat atatia ani Tot ce cu mintea si cu gandul ai cuprins, Ca sa ne aperi

Coboară noaptea printre munti și dealuri. Prin văi se pare că e mai adâncă. Fuioarele de ceață vin în valuri Învăluind bătrânul

Paleta de culori a florilor, Mai vie-i parc-atunci când plouă afară. În ele,văd lucirea ochilor, Copiilor ce-ați fost odinioară. Și după ploaie,stelele lucesc mai

In cinstea ta ridic ocaua Glumesc si definesc SARMAUA Smile Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat Somnul lung metamorfozic in butoiul de murat. Potpuriu de porc si vaca,

De-i asculta vreodată vântul Cum suflă-n dunga frunzelor, Te rog, ascultă si pământul S-auzi cum plâng de al tău

Sub soarele dulceag de toamnă, M-ascund sub bolta mea de vie Si-acolo simt profund ce-nseamna Să cazi într-o melancolie.

Atunci când soarele-asfințește, Grădina-i o parfumerie. Regina nopții inflorește Și totul e o feerie. Din floare-n floare tot mai rar, Mai zboară câte-un fluture

Privesc la el acolo sus De mii de ani lucește. Deși-i departe de nespus Cu drag spre noi privește. A strâns povesti de dor și drag Pe fiecare rază Și

Pe cărăruia ce o stii Că duce in zăvoi Si-acum te mai astept să vii, Sa fim numai noi doi. Si-acolo, intr-un luminis Pe care tu il