elena badita

In fiecare seara intru in sanctuarul Agoniei. Merg tiptil fara sa las urme.Din respect nu din timiditate.Parca mi-e teama sa nu tulbur.Daca ma gandesc vad ,,Agonia\" ca pe o corabie ,o corabie puternica ce pluteste pe valurile unui ocean de nesiguranta de lucruri marunte ce ne fragmenteaza viata incercand sa-i schimbe cursul.Dar corabia-i puternica si rezista.Unii au reusit sa se urce in ea,altii inoata din urma incercand sa o prinda.Unii sau prins deja de marginile ei.Incerc si eu s-o prind.De-oi prinde-o, ma voi tine macar de marginile corabiei pana mi-or slabi incheeturile bratelor de tot.Scopul? Sa-mi pierd timpul ramas frumos
PENTRU TOTI MEMBRI.

Frumos spus totul dar pentru tine ,nu pentru poezie,trebuie vazuta si fata frumoasa a toamnei.Felicitari. Mi-a patruns in suflet aceasta poezie.Succes pe mai departe.





.

Domnilor editori,

Va rog din suflet sa va dati cu parerea referitor la aceste texte. Sant bune de ceva? Sa mai continui?Va multumesc si astept raspunsul.