Poezii

Acum când anii mă încovoaie Doar frunze smulse dintr-un ram Doar stropii grei și reci de ploaie Mai vin ca să-mi mai bată-n geam. Și-mi bat să-mi

E pace-n jurul meu și-mi este bine Și cu sfiala răsăritul îl privesc, Să văd cum astrul zilei iarăși vine Să încălzească raiul pământesc. Privesc cum

E-n amiază soarele Și e mare zăpușeală. Sunt inchise portile Nu mai e nimeni pe stradă. Vântul nici nu mai adie Și natura-i amortită. Totu-așteaptă ca să

Atunci când soarele-asfințește, Grădina-i o parfumerie. Regina nopții inflorește Și totul e o feerie. Din floare-n floare tot mai rar, Mai zboară câte-un fluture

De ce ți-e teamă dacă plec? Tu știi,de-s pusă să aleg Să beau din gingașe pocale, Eu beau tot din căușul palmei tale. Nu-ți fie teamă,mă întorc, Aleg să

Paleta de culori a florilor, Mai vie-i parc-atunci când plouă afară. În ele,văd lucirea ochilor, Copiilor ce-ați fost odinioară. Și după ploaie,stelele lucesc mai

Privesc la el acolo sus De mii de ani lucește. Deși-i departe de nespus Cu drag spre noi privește. A strâns povesti de dor și drag Pe fiecare rază Și

Tu știi c-atunci când ai putut Ai tot muncit cât șapte. Pe rând copii ți-ai crescut Și le-ai făcut de toate. Și-acum ai vrea să mai muncești Să le mai fii

Coboară noaptea printre munti și dealuri. Prin văi se pare că e mai adâncă. Fuioarele de ceață vin în valuri Învăluind bătrânul

In cinstea ta ridic ocaua Glumesc si definesc SARMAUA Smile Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat Somnul lung metamorfozic in butoiul de murat. Potpuriu de porc si vaca,

Desi iubirea noastra-i scrum Si nu mai e nimic ca alta dat\' Caldura mainii tale-o simt si-acum Si nici privirea-ti dulce n-am uitat. Caci ochii-ti

Pe cărăruia ce o stii Că duce in zăvoi Si-acum te mai astept să vii, Sa fim numai noi doi. Si-acolo, intr-un luminis Pe care tu il

Ai fost calvarul meu cel mai picant, Otrava cea mai dulce pe pamant. Sa te gasesc as merge si-n neant Sa-ti spun ca inca te mai port in gand.

In chinuri ai trait, in chin te-ai stins Lumina ce-ai vegheat atatia ani Tot ce cu mintea si cu gandul ai cuprins, Ca sa ne aperi

Afara-i frig si s--nserat Si-ascult cum bate vantul, Si stau cuminte-ntinsa-n pat Vorbind numai cu gandul. Deodata vantul s-a oprit

Sub soarele dulceag de toamnă, M-ascund sub bolta mea de vie Si-acolo simt profund ce-nseamna Să cazi într-o melancolie.

De-i asculta vreodată vântul Cum suflă-n dunga frunzelor, Te rog, ascultă si pământul S-auzi cum plâng de al tău