Poezie

Dorurile unei mame

1 min lectură·19 ianuarie 2009

Mediu

Paleta de culori a florilor,

Mai vie-i parc-atunci când plouă afară.

În ele,văd lucirea ochilor,

Copiilor ce-ați fost odinioară.

Și după ploaie,stelele lucesc mai tare

Și strălucesc ca ochii voștri, când

Vă alungam tristețea cu o sărutare

Că nu-mi plăcea ca să v-aud plângând.

Și boabele de rouă-n zori de zi,

Multicolore sunt in razele de soare.

Când le privesc,vă spun,îmi par a fi

Privirea voastră cea fermecătoare.

Le strâng in palmele-mi bătrâne,

Cu ele,tristă,îmi șterg fața

Și simt că sunt atât de blânde

Precum privirea voastră dimineața.

Și-ndrept spre cer trista-mi privire

Și pentru voi la sfinți mă rog

Să vă-nconjoare cu iubire

Cu sănătate și noroc.

La toți copiii,am o rugăminte,

Nu dati uitarii pe bătrâna mamă.

V-aduceți doar,din când în când aminte

Și dorurile să i le luați in seamă.

Știți,mamele-s sămânța vieții

Și chiar de acum suntem bătrâne

Iar voi în zorii diminetii

Să nu uitati, asa veti fi voi mâine.

001.666

elena badita. “Dorurile unei mame.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-badita/poezie/1819092/dorurile-unei-mame

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.