Ela Victoria Luca

pastrez varianta ta, cu inlocuirea acelui \"aluneca\", oi vedea eu cu ce anume.
aici, pe aceasta pagina las asa cum a fost postat, insa in fisierul meu am inlocuit deja cu varianta modificata de tine, chiar merita pastrata asa, multumesc mult.
ela

nu e necesara argumentarea, din felul in care ai taiat, imi dau seama de ce este necesara taierea. chiar e fain ca mi-ai dat de gandit asupra a ce este de reconstruit in text.
multumesc, tin seama si chiar e nevoie de asa interventie ca a ta, aici.
ela

\"ei\" acela face legatura cu cei care au stat pe scaune, chipurile din memorie etc.
initial versul spontan a venit asa: \"sunt toti, toti sunt vii, iti spuneam, stau in locul meu\", dar la relectura cu voce tare, si la relectura dupa o zi, parca s-a impus o identitate anume si o apasare pe ea, conturare, taman acolo in strofa aceea.
apai, cu re_cunoscutul cand nu mai (re)vezi, e poveste in n straturi de memorii.
multam,
ela

Maria, nu stim unde se desprinde visul din alt vis ori unde se interfereaza realitatile inchipuite de cele intamplate sau niciodata posibile, cert este ca avem fiecare un ponei pe care il hranim, chiar si numai pentru a ramane in viata. sau in oglinda ei.

Otilia, chiar daca pare ca este o oglinda care intoarce un acelasi chip, dsprinderea dintre fiinte sau spectre ar face ca ele sa fie, desi identice, diferite. altele. dar acolo in stern nu mai are importanta daca este una si aceeasi sau sunt doua.

ecaterina, continuitatea vine dintr-o surprindere a lucrurilor indiferent de planul intamplarii lor, poate de aceea oglinzile nu inspaimanta aici, oricat de amenintatoare par.

mihai, momentul scrierii acestui text este unul imediat dupa vis-reverie-inchipuire, scris in cateva minute, nu am modificat nimic ulterior, exceptand taietura a doua versuri si adaugirea acelui ”oricum”. si firul pe care sta scris este, culmea, candoarea. nu am luat in seama forta sau fragilitatea nodurilor etc. asa cum nu m-am gandit la m. ivanescu ori alt literat/poet/scriitor etc. nici cand scriam, nici acum, cand recitesc ce am scris mai sus.

multumesc frumos tuturor,
ela

eu nu vă felicit acum, fiindcă nu am cum felicita anunțarea unei apocalipse la vaslui între paris - londra - bucurești - vaslui și retur, după ce trece prin toți Urâții lui Moebius, dar las\' că vede Majestatea Voastră ce vi se întâmplă (văd bine pe copertă sau sceptrul trebe înlocuit?! i s-a tocit magia!)

en fait, je vous souhaits tous mes beaux voeux!

Ela, fille de Pont Euxin, contesse de Cote D\'Emeraude

cele nonarticulabile, indiferent de stradania sau de puterea de a lega, de a uni sau de a cladi mai departe imagini/cuvinte/lucruri/valori, sunt mai greu de sus_tinut decat simplele consoane-vocale care se doresc a fi liant.
multumesc,
ela

citeste

textul in sine nu este ratat, poetica discursului - asa cum este ea intentionata de autor - a reusit sa atinga seminificatiile necesare in jurul \"marginilor\".
cerc vicios: ce receptam atunci cand receptam? textul? continuturile de dincolo de text? grila celuilalt?

iar cata vreme este literatura, cred ca \"marginea\" este doar a autorului textului.
restul perceptiilor/receptarilor tin de cel care citreste.
aici \"fascismul\" indus in con_textul de mai sus este complet dincolo de \"marginile\" semnificante ale continutului literar al tot mai sus numitului text (cu poetica viciului pusa in dubito cu tot)

ela

multumesc mult ptr travaliul de prelucare al textului - mai ales ca acesta este semn ca lectura necesita un travaliu autentic, nu doar o parcurgere de suprafata. desigur fiecare isi are propria maniera de a gandi asupra unui text sau asupra a ceea ce considera a fi produsul finit deja creat de un alt autor.
deocamdata textul acesta este finit. nu e inter-zisa preplucrarea ta, dar nici nu promit o accept_are ca atare.
gracias,
ela

e o certitudine. sfarsitul. indiferent sub ce forma se manifesta el. temporar sau definitiv. suntem pregatiti pentru asta din prima celula si prima secunda de viata. asa ca devine firesc, (in)suportabil de firesc.
multumesc, ela

all is possible in (y)our wonderland.
aici, vocea care lasa mainile sa cada pe langa.
multumesc pentru variatiune.

ela

e radicală, poate, ideea de filtru, tocmai fiindcă încă din primele secunde de viață e radical necesar să avem filtre în fiecare celulă de trup și de viață ptr a putea supraviețui oricăror resturi nociv-ucigătoare.

mulțam, tamara

a trecut un an de la Lansarea acestui roman, la Târgul de la București, și iată cum premiul vine în urma avionului-timp exact acolo unde merită să vină.
felicitări, Nicolae, și mai departe tot mai sus.

ela

asa cum ai reasezat, prin repetitie, fragmentele de text, imi re-amintesti de necesitatea vitala a mersului bun drept, adevarat si cald.
ela

da, un fel de moderare doar prin privire si suflu a spatiilor, distantelor, a lucrurilor care exista in cele 4 \"puncte cardinale\", o rascruce in mijlocul careia de asezi uneori ptr a vedea mai departe pe fiecare cale ce a fost ce este acum si ce ar putea urma daca fragmentele s-ar intregi.
un discurs pseudo-articulant pentru nonarticulari ale existentei.

mltumesc ptr calitatea actarii tale prin acest comentariu,
ela

Multumesc ptr ca textul acesta (si cel cu fragementele, da) a avut in tine ecou si ptr ca, asa placut lecturii, face ca autumnalul sa fie tran_scris in capilarele fine ale sufletului.
stiu ca este la limita pleonasmului, dar marcheaza o diferentiere de capilarele ingrosate sau de capilarele necrozate sau de tot soiul de asemenea. si apoi, finetea era necesara aici.

ela

Ioan, probabil ca citit mai agale si pe un ecou interior, fiecare fragment cade altfel, intr-un respiro propriu, chiar daca intregul nu se lasa intamplat.

Ecaterina, intre reflectari sine - celalalt la un moment dat se aseaza distante definitive si fragmente din fiecare raman intr-un nicaieri.

multumesc,
ela

pentru comentarii și aprecieri, scuze ptr târziul răspunsului.

mă bucură că te-a \"prins\" titlul, uneori îmi vin ața de spontan că nici nu apuc să realizez cu-adevărat impactul asupra cititorilor sau a mea. alteori, abia-abia se lasă numite ele, scrierile.
mulțumesc,
ela

ioan, în spațiul minte-suflet propriu lucrurile așa au venit, așa s-au așternut, așa s-au scris, simplu. fără forțări, excese, piruete șamd. firește că, în fiecare cititor, ele se aud/percep altfel, desigur foarte diferit de la un cititor la celălalt. mulțumesc.
ela