inter_secție

Încărcat de tristețe și îndepărtări, la modul static, sau de neintenționalitate a mișcării/deplasării (\"trenurile pe care nu le mai prinzi/sunt doar mișcări în decor\") acest poem! Este sugerată o dinamică a străzii, a posibilității de deplasare, nu, neaparat, pietonală, ca și o posibilitate a întoarcerilor, a revenirilor în \"toamna asta, cu tăceri mult mai grele și cu absențe\" - unde singurul reper este poetul așteptărilor, de toate felurile, dar și de dragoste, ca un semafor, licărind în toamnă, noapte și frig. Mi-a plăcut acest poem, cum mi-a plăcut și \"fragmente fără întreg\" - deși, pare-se, nu s-a înțeles acest lucru, pentru starea de tristețe (autumnală) asumată.Cu amiciție,

Ioan J

P.S.\"capilarele fine\" este redundant, dacă nu pleonastic, cred!

Multumesc ptr ca textul acesta (si cel cu fragementele, da) a avut in tine ecou si ptr ca, asa placut lecturii, face ca autumnalul sa fie tran_scris in capilarele fine ale sufletului.
stiu ca este la limita pleonasmului, dar marcheaza o diferentiere de capilarele ingrosate sau de capilarele necrozate sau de tot soiul de asemenea. si apoi, finetea era necesara aici.

ela

@așa a venit și toamna asta, cu tăceri mult mai grele și cu absențe, cu toate figurinele
de sub inimă
acolo unde încerci să nu lași pe nimeni să alunce, chiar dacă
mersul unora pe stradă e astăzi bun, este cald și drept@

așa va veni și frigul în iarna asta,
cu tăceri mult mai grele și cu absențe, cu toate figurinele
de sub inimă
acolo unde încerci să nu lași pe nimeni să alunce, chiar dacă
mersul unora pe stradă e astăzi bun, este cald și drept@

asa cum ai reasezat, prin repetitie, fragmentele de text, imi re-amintesti de necesitatea vitala a mersului bun drept, adevarat si cald.
ela