Ela Victoria Luca

când un text are stea roșie, înseamnă că unul dintre editori a apreciat pozitiv textul și l-a așezat la texte recomandate. nu se forțează urcarea unui text la recomandate prin acordare de 3 stele. da, el urcă automat la acea rubrică dacă are 3 stele, dar fără intervenția vreunui editor.
acest text a fost recomandat de subsemnata. dacă autoarea a făcut modificări pe text, el \"a căzut\" (deci și steluța roșie) dintre recomandate. se întâmplă automat. de aceea rog autoarea să nu mai intervină pe un text dacă e recomandat sau să aibă încrederea și certitudinea că editorul care a acționat spre recomandarea textului va reveni și îl va reașeza la locul său în cazul în care \"pică\".
niciun alt editor, chiar dacă au lăsat 2 deja comentarii, nu au acționat altfel pe această pagină, altfel decât lăsând comentarii. singurul editor care a operat asupra plasării textului a fost subsemnata.

un text percutant, bine construit, cu o revoltă temperată prin elaborare și metaforizare, un text în care logosul și anima se înmtrepătrund și dau forță Literei. sinceritatea și stilul confesiv sunt bine dozate de asemenea, am recitit de câteva ori poezia. versurile care a avut un impact asupra mea, ca lector pretențios de poezie și literatură, dar și ca simplu om, sunt:

\"dacă un fortral m-ar putea ajuta
să trăiesc viața ca pe-o poezie anapoda
recitată în grabă și nedureros
până la urmă rămâne s-aștept
ca zidurile să-și crape simplu mortarul
ceasurile să ticăie invers tac-tic
și eu să mă strâng iar cuminte în tine\"

în strofele anterioare, e o tentă de patimă, de accentuare a stărilor, de surplus afectiv, spre final însă se aerisesc toate. dar ai și mai sus fragmente prețioase de vers.

ai un typo (\"dinainea\"), pe care acum îl văd și pe care îl voi corecta eu, ca să nu mai pice iar de la recomandate în caz că vei corecta tu, Ligia.

Succes mai departe. e o poezie, din câte ai postat aici, de \"punct forte\" în evoluția literară. acum depinde cum evoluezi.

Ela

Tamara, te rgo completează câ câteva date biografice profilul tău de autor, pt a avea alt nivel de acces pe site. Mulțumesc.

a nu se edita titlurile în întregime cu majuscule.

Așa cum îs eu, vor ami trece ani poate de scriitură și tot nu mă voi liniști sau mulțumi după ce las lumii un poem, o prooză, un jurnal, un eseu. Mereu îmi spun că e încă mult drum de parcurs până la literatura adevărată... Mulțumesc pentru apreciere, pentru lectură.

Ela

Tamara, mulțumesc fiindcă te hrănești cu aceste \"provizii de trăire\", care dacă greu asimilabile, greu de păstrat în interior, fiindcă pot bulversa. Lumină ție.

Doru, ceea ce am scris aici cu o aparentă ușurință a exprimării, a compoziției, sunt întâmplări ale ființei în Joia Mare, dar și întâmplări ale autoarei care, deși trec ani peste ele, tot nu le dau liniște. Mai mult nu are sens să explic despre o poezie căreia i se pot reproșa poate multe, dar nu că e scrisă la prima mână. Ci la zece ani de trăiri. În numele vieții, a învierii.

Ela

Anghel, Ioana pentru ruga din rug.

Ela

Este o ieșire din pântecul zilei de Joi, este o asumare a destinului, a istoriei lăuntrice, a Sfântului sens. Mai mult, nu pot spune acum. Mulțumesc, Andreea, pentru rezonanță.

Ela

viața ca un circ infinit. râiosul,lașul, praful. un Este care nu se mai întoarce în om cu fața cea sfântă. zilieri ai poeziei care uită de spirit, săpând în falsuri ca într-o galerie a comorilor. de la stânga la dreapta, scrierea perfectă, chiar dacă fără sens, goală de ea însăși. și \"plutonul de execuție\" al zilelor. în fond, nimeni nu mai tăiește aici.

îmi lipseau poeziile esențial bune, valoroase, Ted, încântarea mea că astăzi, joi, este deja înscrisă în ea însăși poezia.

Ela

Mulțumesc, când am scris nu mi-o fost în gând citadela, nu mi-o fopst în intenție. Însă cum ea, cartea, este una dintre cele prețioase și amprentate n spiritul meu, se întâmplă să își simtă prezența cam în tot ce înfăptuiesc. Mulțumesc frumos.

Ela

un crescendo al uciderii din sine, prin celălalt, toul devine irespirabil. spațiile se închid. complet. definitiv. cu o luciditate absurdă. textul se extinde cumva în cititor, îl inundă. intenția conștientă sau nu a autoarei, de a sparge orice estetizare și orice artificializare a suferinței, a îndurării, a disoluției. și în final, \"killing me softly\". deși, sincer, cred că ar fi fost în forță sfârșitul la penultima strofă. eu așa am citit.
iar aici, în poezia ta, blank-ul este deja vidul. timpul spart.

Ela

2.Mă îngrijorează degringolada sentimentelor confuze ale unora și încerc să le oțelesc cu forța spiritului.

6.Ochii lucidității se deschid în spațiul virtual al neputinței, orbind nefiindul.



acestea două le culeg astăzi, fără a le neglija pe celelalte. însă intuiești de ce am decupat esențialul definitoriu.

nu, nu mai căuta liniștea. ea este sau nu este. te găsește sau se Crează. altfel, e o necontenită căutare a ceva ce nu știm trăi.

Ela

și când sfârșitul nu lasă nici măcar vederea spre un dincolo, când Frigul cel somptuos și trufaș îți taie la cină țurțuri, cum să mai poți respira în poezie? și așa mai departe. e o dimineață de Joi, cea Mare.

Ela

vă rog să completați în profilul dvs. de autor nume și prenume, conf. reguli site. a se consulta și regulile site-ului. mulțumesc.

reîncadrați. nu este poezie.

Iertare pentru răspuns târziu:

Olga, orice scară poate duce spre înălțare, dacă ai puterea să te înalți. Altfel, e de ajuns cel mai mic dezechilibru. Mulțumesc pentru întreaga lectură discretă. Nu știu de va fi așa finalul, așa cum poate îl aștepți. Nu pot spune încă, se scrie în mine.

Anghele, nici nu știi, deși cert ai intuit, cât mă bucură că ai perceput sensul scărilor și mai ales \"umbra\" citadelei, Exupery a \"clădit\" din copilărie în mine sensuri vitale. Mulțumesc, va fi curând finalul mozaicului.

Cornel, aparent aleatoriu, aparent construit. Toate piesele se mișcă pe sine, iar în centrul mozaicului se figurează o înțelepciune. Atât a fost de transmis. Mulțumesc frumos.

Ela

Mozaicul mai are un singur fragment. Și îl voi scălda în ape de mare, interioare, pământești, cerești. Și apoi, om vedea ce va urma. Lhasa abia de aici începe.

Ela

înălțarea pe treptele; mai presus.

Daniela, fără magic nu aș putea scrie. Nimic din, despre Lhasa, cel puțin. Nu știu dacă va străbate drumul, dacă va ajunge în citadelă, dacă va descoperi cheia, nu știu nimic din ce nu se întâmplă decât cu câteva pre-simțiri înainte de a se întâmpla. Mulțumesc fiindcă aștepți alt poem.


Petre, drumul de la cuvânt la necuvânt este atât de lung încât necuvintele mele se lasă încet-încet descoperite, revelate. Mulțumesc.


Vasile, memoria chipurilor, geometriile sufletului abia vizibile, liniile pe care se desfășoară timpul și spiritul urmându-și călătoria, toate acestea ție ți se dezvăluie cu multă ușurință, ceea ce înseamnă mult. Mulțumesc.

Ioan-Mircea, scara în spirală, cea fără de care înîlțarea ăe treptele spiritului nu ar fi posbilă, este doar una dontre \"închipuirile\" ființei. Mulțumesc pentru pumnul de scoici, marea va exista mai presusu de orice.

Marin, e simpatic, da. Interesant este că e dincolo de te iubesc acest mozaic. Un dincolo ce nu are nevoie de numire pentru a se dezvălui, pentru a fi întru ființă. Simpatică promo îți faci. :)


Ștefan Lucian, așa va rămâne inima aceasta, căutătoare, neuitând dăuirea, devotamentul iubirea, chiar și/mai ales în Literă. Mulțumesc frumos.

Maricica, absorbția imediată a lumii produce un anume vertij. Claritatea nu ar avea sens fără sora ei neclaritatea, măcar în doze minine, cât să se perceapă necesara diferență. Firește că este loc de mai bine, nu am încetat scrisul aici, ci atunci când voi închide ochii. Desăvârșirea este o altă căutare a mea. Mulțam fain.

Ela

Mă bucură că ai lăsat semn aici, este penultimul fragment din mozaic. Și de aceea senzația și de desprindere, și de vertij, și de transcendere a sentimentelor. Mulțumesc.

Ela

Da, este un fir etic dur aici, o judecată și o conștiință morală, un ochi lucid peste toate, așa omenești și neomenești cum sunt. Care vede chiar și mut. Mai ales când tace. Mulțumesc pentu că ai sesizat acest adevăr.

Ela