Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
@ela-victoria-luca
Poezie

penitență

1 min lectură·
Mediu
și simt viața asta ca o lamă perfectă
taie detestabil de precis căldura din inimă trecutul din prezent
să ajungă odată
să fie destul pentru animalele de pradă
devorând trupurile din joia mare
nu Domnul meu nu mai avem provizii de trăire
acum ne supunem
așa înalți și deschiși la umblet suferim împreună putrezim împreună
nimic nu va șterge edictul nimic nu va clinti cripta
***
ea vorbește lumii țintuită de spectrul fiicei
își poartă respirația suspendată între două landuri
va plăti un preț pentru iertare
pentru băltoaca asta de viață în care zac demult nunțile
***
nu Domnul meu nu nimic nu va ieși din miezul pântecului nimic din sân
voi primi și aceasta cu smerenie
refuză-mi doar plecarea în genunchi refuză-mi pur și simplu căderile
nu pot cuprinde a doua oară picioarele tale
pentru o singură moarte
083.958
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
139
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “penitență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/240478/penitenta

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@andreea-bogdanoviciABAndreea Bogdanovici✓
Mi-a plăcut partea a II-a, este construită bine și transmite cititorului acea stare.
Poezia este un grupaj interesant, pentru că în fiecare parte se descrie o altă stare, care nu intră în contradicție cu celelalte. Planurile pe care este construită poezia sunt echilibrate.
Poezia se apropie de cititor, mesajul se transmite fără distorsiune.
Finalul este destul de puternic.

great poetry

Paște fericit!
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
Este o ieșire din pântecul zilei de Joi, este o asumare a destinului, a istoriei lăuntrice, a Sfântului sens. Mai mult, nu pot spune acum. Mulțumesc, Andreea, pentru rezonanță.

Ela

0
@anghel-popAPAnghel Pop✓
De data aceasta nu voi lasa un comentariu elaborat, ar fi ca o impietate poetica...
Am simtit acest poem-rugaciune pana la ultima scrijelitura.
0
@ioana-mateiIMioana matei✓
poemul acesta este un rug...
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
Anghel, Ioana pentru ruga din rug.

Ela
0
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit✓
Îmi dai importante \"provizii de trăire\" cu acest poem. Găsesc o încurajare serioasă în sintagma \"suferim împreună putrezim împreună\". Frumos, deși aparent ermetic, versul \"nimic nu va clinti cripta\". Totuși, poezia ta mereu clintește ceva sau pe cineva. E un îndemn la rugăciune și penitență.
0
@stefan-doru-dancusSDStefan Doru Dancus✓
Am rectificat, am scris \"proza\', sper sa fie bine acum.
Despre poem: e scris la prima mana. Nu te opri aici. Gandeste-te ca Isus a venit a doua oara - si nu ca un individ haotic ce bate la porti inchise (conform Bibliei), ci ca o noua constiinta.
TU, daca ai putea intelege asta, ai deveni o jertfa inutila pe un altar al nimanui.
Usurinta in exprimare nu e tot. Dubleaza-o cu intelegerea ta. Vei putea.
Sa ai pace, Dancus
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
Tamara, mulțumesc fiindcă te hrănești cu aceste \"provizii de trăire\", care dacă greu asimilabile, greu de păstrat în interior, fiindcă pot bulversa. Lumină ție.

Doru, ceea ce am scris aici cu o aparentă ușurință a exprimării, a compoziției, sunt întâmplări ale ființei în Joia Mare, dar și întâmplări ale autoarei care, deși trec ani peste ele, tot nu le dau liniște. Mai mult nu are sens să explic despre o poezie căreia i se pot reproșa poate multe, dar nu că e scrisă la prima mână. Ci la zece ani de trăiri. În numele vieții, a învierii.

Ela
0