Ela Victoria Luca

Ecaterina, da, \"hainele\" sunt stări. Sunt straturi de noi, prin care ne recunoaștem sau nu.

Dana, limpezime să fie, luminos înăuntru, orice vânt ar bate.

Pavel, greu să rămâi întreg, să faci vizibil invizibilul și să nu fi crud în ziua de astăzi. Dar e musai.

Costin, de era personală, încadram acolo. Nu e deloc. Ce ucide viața? Caută răspunsuri. Sunt multiple. Nu, nu e sofism acolo.

Mulțumesc,

Ela

forță, autentic, claritate, un bun acordaj al afectelor/emoțiilor, cuvinte-deschidere, cuvinte-mărturisire, respectul față de logos, mesaj clar, coerență, fluență, muzicalitate. nimic pretențios, nimic epatant. maturitate poetică. în plus, totul este simfonic, polifonic redat, o acustică aparte. partea a doua din prima strofă e preferata mea, percutantă în memorie ultima strofă.
remarc pe alocuri conectori, lianți folosiți mai degrabă în proză, dar care așa cum sunt plasați reușesc să mențină tensiunea și coerența versurilor.
ați ajuns în f scurt timp unul dintre autorii mei preferați pe acets site.

p.s. - un diacritic lipsă la \"sa-mi dau seama\"

Ela

Paul, straturi-straturi, să putem rămâne simpli și frumoși. În rest, nu mai contează. Mulțam.

Ecaterina, într-o cameră de fum abia s epoate respira, însă trecând apoi mai departe, nici ozonul nu este mai pur decât aerul interior.

Mulțumesc.

Ela

Dafina, te rugăm să nu postezi mai mult de 2 texte pe zi.

1. diacritice
2. a nu se posta mai mult de 2 texte pe zi
3. va rugam citiți reguli site

îți răspund: nu la propriu, Pașa, nu la propriu, dar focurile care purifică... \"și așa mai departe\". Știi, dacă ai Bachlard, \"Flacăra unei lumânări\", vedea-vei ce e cu arderea ceasta. mulțam.

Pașa, am corectat, scăpase, of. Prefer \"apassionata\", \"pateticii\", pesemne că uneori se mai strecoară și aceasta, cu un ton mai sus. Să vedem cum e cu pathosul cesta.

Ela

una dintre poeziile tale care m-au surprins printr-o simplitate gravă. în niciun caz simplism. și un fel de inocență, o sinceritate discretă. mi-a plăcut mult finalul. și trecerea gradată între cotidian/actual și trecut și revenirea tot simplă la începuturi.
la final nu aș fi explicat așa, prin legături, aș fi lăsat doar \"sunt ca un ou spart/pus într-un pahar la fridiger/
pentru că are o culoare neobișnuită\".

iar în strofa 2, fie aș renunța la \"ca\", fie aș scrie \"ca pământul peste pământ\". așa sună cam strange.

Ela

merge
rotindu-te în gol

Mulțumesc pentru încântarea exprimată de tine aici, această poezie își are nașterea în recunoștința mea pentru trei oamnei care mi-au fost alături în a da scrisului un rost. Mulțumesc.

Ela

Paul, dreptate au ba, acesta este un adevăr dincolo de subiectivitatea noastră.

Mihai, uite că totuși tot Nichita Danilov, în continuarea ideei de tine neacceptată (e revoltător, da, dar crede-mă că sunt oameni care nu se pot ajuta nici prin cultură, nici prin credință, nici prin poezie), adaugă o \"soluție\", o cheie esențială: \"Aceste limite trebuie să le sondăm în inconștientul nostru. Din ele se va naște adevărata artă.\" Foarte fain pus accentul pe adevărata, nu?


Ecaterina, e ceva ironie în acele \"bune posesiuni\", e ceva revoltă împotriva nimicniciilor noastre de toate zilele, pesemne spusă cam brut și prea direct. dar așa sunt eu unoeri, chiar și în poezie.

Miruna, adevărurile temeinice și clare nu ami au nevoie de voaluri, unduiri, ape-ape. Ele doar se spun. Sincer, franc, ferm, vertical. E bine că o poezie ca aceasta poate să mă aducă aproape.

Constantin, da, orice recunoaștere a limitelor noastre ne poate facilita depășirea, transformarea, mersul mai departe. Altfel.

Mulțumesc frumos,
Ela

Ligia, regăsirea-în-poezie este uneori mai binevenită decât rotirea în gol.

Ecaterina, vertij de sentimente, privirea care se oprește mereu asupra acelui punct mort. Și după furtună, epava - o parte din noi eșuează.

Adina, m-a făcut să zâmbesc chestiuța cu mângâierea cercului și viciul. Ufff, până și o simplă mângâiere poate vicia? Greu cu cercurile astea din preamultele realități.

Paul, mă bucur că mai surprinde când și când câte un vers, o imagine, ceva. Eu încă sper la o surpriză întreagă, indiferent ce scriu. Mai e drum până acolo, if ever.

George, în contextul acestei poezii, da, merge, cred eu, fiindcă dacă ai auzi asprimea vocii, secul, ți-ai da seama că emrge. Normal că m-am gândit, nu aș fi plasat aiurea. Nu știu cum este ca trăire (Doamne ferește!), așa poetic mai e cum mai e.

Leo, nu am mizat pe succesiune, ci pe fragmente întâmplătoare. Ca și cum rotindu-ne în gol, ai surprinde cu privirea, câte ceva din tine. Fără o ordine anume. Dar, la strofa cu marea, faină observația, mai ales că inițial o scrisesem așa cum ai spus tu. Pesemne că trebe să o aduc la forma ei inițială.

Mulțumesc frumos,

Ela

Dana - poezia mea, și realitatea de la care a pornit (o moarte într-o zi, o nuntă a doua zi...), include toate sensurile, și pe cel giratoriu. E bine că le-ai acceptat, pe toate.


Ecaterina, mi-o plăcut cum ai scris tu mai sus despre ochii imobili și motivul sorții. Mi-ai deschis alt sens. Alt cerc. La partea cu traversarea corectă a inimii, poate fi ceva contestabil, în funcție de ce semnificație sau ce referință ai pt corect. Dacă legi de final, e cu Judecată. :)
Mulțumesc pt semnalarea typo din motto.

Ela

aș formula versurile în așa fel încât să evit tac_cu și cu_ci.

Da, e o mișcare circulară, singura prin care s-ar putea evita accidentele grave, dar mișcarea asta nu se poate face la nesfârșit. Așa, ca în ritualurile de naștere, de nuntă sau de înmormântare, sau la orice ritual, în-cercuirea la un moment dat e necesar să fie oprită, ca să-ți poți găsi și urma drumul. Într-una din lumile posibile.

Ela

ok. vom face noi acum corecturile. dar la următorul, da, va fi refuzat permanent, dacă nu este corect editat.

ok. vom face noi acum corecturile. dar la următorul, da, va fi refuzat permanent, dacă nu este corect editat.

clepisdră, cetătii - de corectat

parcă nici așa metaforizant-poetizant nu prea merge împărțitul aceleiași femei, tu cu șoarecul. Zic și eu. Chiar dacă se revine apoi cu oglindirea, te întrebi de fapt cine e \"șoarecele\", ce simbolizează etc.
mi-o plăcut imaginea aceea a luminii care intră vulcanic (!) pe fereastră.

Ela

orice text trebuie editat CORECT și cu DIACRITICE. inclusiv cele incluse în biblioteca virtuală. MAI ALES acelea.