Ela Victoria Luca

pentru a elimina orice incertitudine: textul (orice text) urcă automat la \"texte recomandate\" datorită celor 3 stele aurii, acordate de steluțari.
numai textele înstelate cu stea roșie ajung la recomandate prin acțiune editorială.
autorii mai vechi de pe site știu lucrul acesta, cei mai noi probabil că nu.

calitate literară, discernământ analitic, respect pt autori/cititori.
și pledez pentru toate trei. și nu mă refer strict la unul dintre comentatori, ci la toți. înstelarea/remarcarea unui text se bazează cel puțin pe cele 3 de mai sus. mai sunt și altele.
dezaprobarea și revolta se pot manifesta și altfel decât în această manieră. care nu numai că nu este acceptabilă, dar deranjează orice autor/cititor/membru al site-ului (indiferent de nume).

când nu există calitățile de mai sus, se ajunge la această situație.

cel mai ușor e să arunci câteva rânduri. de \"bine\" sau de \"rău\", nici nu mai contează.

sincer: da, nu este un text de 3 stele, dacă luăm în considerare criterii valorice. dacă luăm în considerare gusturile steluțarilor care au comentat și argumentele, atunci fiecare a apreciat în felul său și a înstelat.
Iar Ion Nimerencu nu este unul dintre autorii care să se îmbete cu stele.

Dezacord complet cu plăcerea de a da stele, indiferent că este cu sens sau la mișto, cum văd pe pagina asta.

Iar stelele date \"la mișto\" încalcă regulamentul.

Judecați și aruncați nervii pe mine, nu pe autor, nu pe comentatori.

Ionuț, înțeleg revolta ta, însă o poți manifesta altfel decât în maniera asta. Și altfel decât prin agresivitate.

Ela

mulțam pt acest articol. și dacă ar fi fost să fie la salon doar Amos Oz și tot aș fi vrut să pot fi prezentă la acest moment parizian, dar imposibil mi-e să ajung chiar și festivalul \"primăvara poeților\" din constanța, orașul meu natal, deci imposbil și în Paris. și, deși regret, mă bucură măcar să citesc aici, ca și pe alte pag web, franțuzești, despre eveniment.

Ela

cristina, eu mai am un defect: când las un comm, nu citesc commurile anterioare, ci le citesc după. nu vreau să mă las influențată decât de textul respectiv și îl compar cu cele anterior citite de mine la acel autor. cum spunema mai sus: defectele, metehnele mele.
fii sigură că te voi citi mai departe.
și că voi și critica mereu. constructiv.
Ela

într-un
yang-ul

șamd

deși nu am fost eu autorul steluței roșii, las semn pentru portetul domnului Pa, și pentru cum s-a desfășurat autoarea prin aceste poeme, într.un cvasi-joc, într-un respiro lingvistic la care e bine că nu renunță și care echilibrează poemele lui David, preferatele mele (subiectivitatea mi-o asum). față de anteriorul, ici parcă e multpreaplin de pa-uri. dar cred că aceasta a fost și ideea. suprasaturația de \"papa\"-uri (în toate sensurile românești și franțuzești ale cuvântului).
și mi-a plăcut yin-ynagul de aici, echilibrul feminin-masculin, cumva tipic/specific/caracteristic autoarei, cel puțin în acest gen de poezii.

Ela

ai devenit foarte rapid unul dintre autorii citiți cu plăcută supriză de mine pe site, lucru tot mai rar de altfel, spun asta cu regret, fiindcă zilnic aștept să mă surprindă ceva fain (ilziile mele, metehnele, deh).
aici apreciez gradarea trecerii dinspre personaj spre autor și invers, dedublarea bine reușită poetic, și e bine plasat (cu paranteze cu tot) pasajul cu tramvaiul și fripta, pasaj care \"secționează\" cele trei \"Solange\": cea care scrie, cea care a existat cândva și cea care se conturează ca personaj în text. Bună și inserția ninsorii prin fuga tatei, bun și pumnul de bumbi din fluieurl piciorului. Ce nu consider reușit în poem este accentul pe înjunghiere - pironire (mai ales penultima strofă) și pământul ar sta vertical. Fiindcă stă vertical, depinde de punctul de referință, de perspectivă etc. Și ceva din finalul strofei 4, cu albul mai alb - taman eu care îs cu alb, aci îmi pare iar accentuat, după zăpada de mai sus. Dar adaugă, ce-i drept, o altă semnificație.
Și bun final, frust, cumva imperativ. Și mai apreciez prospețimea scriiturii. Păstreaz-o cât mai mult. Gata, tac fiindcă oricum apreciez poemul per ansamblu.

Desigur, citesc tot ce scrii. Las semn numai acolo unde simt că e cu rost.

Ela

iată că a apărut! abia aștept să miros această carte, să vedem cum a parcurs Alice minunea poeziei, fiindcă de ceva vreme tot colindă pe pământul ei, cu toate stările și nuanțele posibile. ei bine, da, faină coperta și să vedem cum se echilibrează ele, tumultul afectiv și luciditatea rațiunii în cartea ta, Alice.

Și aș vrea să exclam după lectură: \"este scrisul Tău\"!

(pun eu și foto stânga sus amu, Adriene, bun anunț)

Ela

e bine că ai pus titlul și că ai colat și versurile din compoziția foto-muzică-poezie, recomand această compoziție, fiindcă dând click pe acel link, merită privit și ascultat. am apreciat clipul și aștept și altele, vreau să fac o comparație și să \"cârcotesc\" unde ar merita să prelucrezi. până atunci, te invit la o cafea neagră, așa cum dragostea e uneori, așa cum ai \"preparat-o\" tu aici.

Ela

Mihai, da, e o atmosferă barocă. George, nu m-am gândit la \"black magic\", decriptrează textul ca și cum ar fi un vis. Da, ermeticii trăiesc și mor (aproape) singuri. George, nu știu care inițiat sau în ce ar trebui să fie inițiat, pt că nu pt inițiați am scris, iar textul s-a născut la granița între două visuri. Oricum scriu rar așa. Aic rămâne enigmaticul, da, cumva intangibil, indescifrabil.
Mulțam pentru răbdarea de a trece podurile de carbon.
Ela

da, inițial a fost \"saliva limba nervii încinși\", ca ordine firească a materiilor. dar nu mi-a plăcut sonoritatea, acustica și am modificat. așa cum am modificat și învinețiți cu vineți. am eu ce am cu muzica.
da, e o gravitate aerată, ceva ce se păstrează enigmatic, precum în visul nevisat și somnul nesomn.

Ela

Alexandra, da, bun filmul cela. Ici este despre acele suflete ce nu-și găsesc locul, omul, somnul, viața.

Ioan, sub semnul integralei propuse de tine nu pot pune decât Viața.

Sorin, în cea mai mare absență există o prezență, a celui ce a lăsat semnul absenșei, altfel absența nu s-ar simți. Existența, în natura și firescul ei, ar fi simplă de nu am fi noi cei preacomplicați.

Ecaterina, fierb zilele și nopțile într-o cuvă, uneori se topesc de tot, din alchimia lor nu mai rămâne nimic, iar omul devine un rătăcitor absolut.

Leonard, da, e o năpârlire de forme, de exterioare, de suprafețe, de învelișuri, de artificial, prefabricat, de iluzii, de închipuiri, de tot ce \"îmbracă\" esența.

Mihail, și rădăcina rădăcinii noastre doare, ne moștenim rădăcinile sufletului, nu avem de ales.

Petruț, uneori curg lucrurile, alteori nu mai curge nimic. E firesc să fie așa.

Mulțumesc pentru semnele voastre aici,

Ela

Victor, uneori mă întreb cum de există asemenea violențe în oameni, cum de le place distrugerea și cum de se îmbată cu ele până la pierderea de sine. Și tot soiul de asemenea întrebări mă trec. Cu sau fără cuvinte.

Ligia, interiorizarea este un prim pas, discernământul, filtrarea, decantarea, iluminarea, înțelepțirea sunt încă alții. Și mai sunt.

Leonard, turma aceasta de impulsuri(porniri/instincte, când se trezește și se dezlănțuie, e greu de stăpânit, și mulți sunt cei ce sunt stăpâniți de ea, din păcate. Și pentru ei, și pentru cei aproape lor. Nu-i ușoară incursiunea asta, poate doar pe calea poeziei.

Ioana, câtă vreme suntem doar niște efemeride, nu putem înțelege decât în aceste limite umane. Atât ne-a fost dat.

Ion, apăi și mie îmi plac paradoxurile, mai ales că ele ne definesc viața, Și ne facem să rămânem lucizi, să conștientizăm treptat ce lume trăim.

Marius, știi cum e cu suferința asta? Apăi ea oricum există, dar ce sens are să ne și bălăcim în ea? Sunt și atâtea soluții de ieșire, totul este să nu te complaci, să nu fii perdant, că de victimizat poate oricine.

Ecaterina, fiarele din noi sunt mai crude decât cele din afara noastră. Distrugerea și violența conștientă, premeditată, gândită este mai periculoasă decât orice fiară sălbatică. Întrebarea din final cred că va rămâne încă mult timp, cel puțin cât va dura violența umană.

Mulțumesc frumos tuturor,

Ela

ceea ce este de apreciat mai ales este lupta prin scris, indiferent de vicisitudinile și căile întortocheate ale vieții. uneori suntem surprinși de forța vitală a omului. sper că această ieșire dintre zidurile interioare și exterioare să fie un semn bun pentru Valeriu. și, vorba unui coleg de pe agonia, următoarea carte să fie mai bună. nu pot ura ceva mai firesc. în sens de bun mers al evoluției scriiturii, în sensul deschiderilor viitoare. aici și acum-ul pregătesc hotarul următor. cred că cei ce au clădit piramide sau colosseumuri au știut sensul. ca și artiștii lumilor.
să vedem ce este printre cioburi-litere.
nu voi putea fi prezentă la lansare, dar, precum scrie Felix despre forța din poeme, trebe că va fi o lansare cu impact.
să te bucuri de orice sens vital, Valeriu.
Ela

conf. reguli site, a nu se edita cuvinte și propoziții/fraze în întregime din majuscule, ci stil obișnuit. vă rugăm corectați. citiți și regulile de pe prima pagină a agoniei

și să primim cartea, să știm să o citim cu toate încercările la care suntem puși, să ne bucurăm de scriere și de transmiterea mai departe a ei.
va fi cu plinătate primită cartea ta, Nănucule, apăi doar știi cum se adună ei omenașii când e rost de lectură bună.
am o părere de rău acută: pe 22 martie nu am cum veni, fi-voi în alt oraș, departe și de București, deci mai departe de Roșiori, și nu am cum amâna plecarea ceea nici să mă taie bicuță. și, fr-ar, pe 29 mi-era posibil, dar ghinionul este al meu.
sper din inimă tare să poți lansa cartea la Târgul Internațional de Carte din mai-iunie când o fi să fie. și tare aș dori să o pot citi curând. om vedea, din păcate nu pe malul vedei... of
bunăomenire să îți fie colo, iar pe bicuță și pe alții de-acolo cinstește-i pentru că te-or insiprat.

Ela

pune diacriticele ici: continua, prefacută, Fiindca, lâna, inchipuie

da, ți-am dat stea, dar altfel, și după corecturi, fiindcă de aceea așteptam să corectezi.
și aș vrea să văd într-o zi cum scrii tu bine-bine fără explicite, adică fără să uzezi vorbe tari, ci scrierea tare, ca să zic așa. zău!

Ela

viața la înaltă viteză, personaje anodine de care depindem (taximetristul), o fast-life într-un consumism inevitabil, întoarcerea-n iluziile/idelurile de altădată și câteva repere picate-n neant, falsitatea credinței sau a vieților de după și tot așa, ca și cum, fără centura de siguranță sinuciderea ar fi imediat posibilă. și scrisul poate fi o centură de siguranță bună, isn\'t it?
apreciez poeziile în rimă, dar iată că mă bucură să te regăsesc și în forma asta, îți șade bine, Ion.

Ela

ce cred că nu prea sună fain e versul cu \"până la stele\". iar ce apreciez este că, deși explicit, limbajul tău păstrează un ceva pur. nu știu cum reușești, asta am remarcat la toate explicitele tale. și mai surprind și anumite constructe, prin originialitatea compoziției, care știu că sunt spontane, nu fabricate, curg intern, ceea ce e remarcabil.
(sper că e totul corectat acum)