ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
E bine când lucrurile pot fi spuse nefiind spuse sau nespuse fiind se vor fi sus altfel, căci întotdeauna grăbirea nespusului face din spus un sfârșit sau un început adesea neașteptate. Mulțumesc fiindcă ai mișcat ușor capul deasupra mării și a sensibilităților mele de vară.
Ela
Ela
Pe textul:
„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextIoana, pesemne am citit pe fugă prima oară, oricum nu despre grup e vorba, nici despre vinovați, nici despre sinucidere, aici. Da, timpuri-spații suprapuse. Mulțam pt revenire și reprecizare.
Bogdan, apăi pe arșița asta face bine o răcoritoare contră-poetică, versuri-la-gheață, băute mai ales la prânz, când mințile se topesc, darămite poezia din ele. Mulțam, bade bodo, și tu să visezi frumos, nu ca personajul cesta.
Ela
Bogdan, apăi pe arșița asta face bine o răcoritoare contră-poetică, versuri-la-gheață, băute mai ales la prânz, când mințile se topesc, darămite poezia din ele. Mulțam, bade bodo, și tu să visezi frumos, nu ca personajul cesta.
Ela
Pe textul:
„dreaming on death and strange objects" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextdoru, nu știu dacă pe mine mă vezi întinerind, cred că vezi o fotografie voalată, care captează tot soiul de personaje.
ioana, nu-s 3, adică nu e un grup de 3. e o aceeași femeie, în 3 timpuri care se suprapun, iar imaginea sinuciderii e tot o proiecție a ta. aici, 3 imagini din 3 temporalități suprapuse în același spațiu. imaginat, onoroc. nicio implicare personală.
mulțumesc,
ela
ioana, nu-s 3, adică nu e un grup de 3. e o aceeași femeie, în 3 timpuri care se suprapun, iar imaginea sinuciderii e tot o proiecție a ta. aici, 3 imagini din 3 temporalități suprapuse în același spațiu. imaginat, onoroc. nicio implicare personală.
mulțumesc,
ela
Pe textul:
„dreaming on death and strange objects" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextare rost, \"ea îți seamănă\", schimbă referențialitatea, introduce un alt cadru, altă persoană.
așa cum are rost acel \"nu suntem noduroși\", cum sunt crengile. și nu doar ele. noduri, cu ce sensuri sunt ele.
așa cum brațul acela e de dureri, nu de altceva.
șamd.
tot ce am scris are rost, cel puțin așa/atât m-a dus pe mine capul, na. altfel tăiam.
plus. nu, nu aveam cum să scriu în 4, 6, 8 versuri. dacă era așa, așa l-aș fi scris, dar nu mai era acest text, era un altul.
amu, seară bună. eu nu mai revin, ies din virtual.
ela
așa cum are rost acel \"nu suntem noduroși\", cum sunt crengile. și nu doar ele. noduri, cu ce sensuri sunt ele.
așa cum brațul acela e de dureri, nu de altceva.
șamd.
tot ce am scris are rost, cel puțin așa/atât m-a dus pe mine capul, na. altfel tăiam.
plus. nu, nu aveam cum să scriu în 4, 6, 8 versuri. dacă era așa, așa l-aș fi scris, dar nu mai era acest text, era un altul.
amu, seară bună. eu nu mai revin, ies din virtual.
ela
Pe textul:
„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextapăi, normal că spui ceea ce ai de spus, victor.
și, da, ai dreptate, așa se întâmplă, uneori/deseori, plimb oamenii prin texte și pe unde nu vor/nu știu de ce să meargă.
eugen lumezianu, prin 1987, îmi spunea ceva de genul: \"scrie, tu scrie, oricum oamenii vor merge pe unde vor ei să meargă în text, au reperele lor. asta e una din dramele celui ce scrie, și mai sunt și altele, le vei cunoaște pe toate\".
greu cu povestașii, da.
ela
și, da, ai dreptate, așa se întâmplă, uneori/deseori, plimb oamenii prin texte și pe unde nu vor/nu știu de ce să meargă.
eugen lumezianu, prin 1987, îmi spunea ceva de genul: \"scrie, tu scrie, oricum oamenii vor merge pe unde vor ei să meargă în text, au reperele lor. asta e una din dramele celui ce scrie, și mai sunt și altele, le vei cunoaște pe toate\".
greu cu povestașii, da.
ela
Pe textul:
„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextpașa, nu știu ce să spun, despre emoție este deseori greu să spui în așa fel încât să fie resimțită într-un echilibru bun. și să \"dozezi\" tonalitățile printr-o perlaborare (rațiune, luciditate etc.), în așa fel încât totul să curgă firesc, și pentru autor, și pentru cititor. aici, spațiile dintre autor - cititori sunt adesea perturbatoare. alteori nu.
victor, în stilul acesta de povestaș am scris de foarte multe ori, cu mulți ani în urmă, chiar mulți înainte de a posta ceva pe agonia. unii consideră că mă regăsesc cel mai bine în asta, alții în alt stil. eu știu dar că aleg diverse moduri de a scrie, în funcție de mișcarea, de acțiunea din spatele cuvintelor. voi revizui poate. dar, pe la 17 ani când am început să scriu în \"matca\" asta a \"povestirii\", nu avea nicio legătură cu stilul autorului maisusnumit sau cu agonia.
mulțumesc,
ela
victor, în stilul acesta de povestaș am scris de foarte multe ori, cu mulți ani în urmă, chiar mulți înainte de a posta ceva pe agonia. unii consideră că mă regăsesc cel mai bine în asta, alții în alt stil. eu știu dar că aleg diverse moduri de a scrie, în funcție de mișcarea, de acțiunea din spatele cuvintelor. voi revizui poate. dar, pe la 17 ani când am început să scriu în \"matca\" asta a \"povestirii\", nu avea nicio legătură cu stilul autorului maisusnumit sau cu agonia.
mulțumesc,
ela
Pe textul:
„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextecaterina, este doar o prelucrare treptată a emoției sau o atenuare a intensității în așa fel încât lucrurile simțite până-n șira spinării să nu poată fi dezvăluite la întâmplare și pe orice cromatică, mai ales că mai ales nuanțele contează. șamd. mulțumesc pt revenire, mai limpede de atât nu am cum re-explica. sau nu simt că este nevoie de explicații. de inspirație, da.
ela
ela
Pe textul:
„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"mai jos\", cum spui tu, adică în cele două fragmente, e mult mai intensă emoția decât în primul, cel care te-a atins pe tine.
nu numai că nu e tern/gri, ci, dacă ai ști cum se pulverizează acolo \"culorile\", în timp ce sunt bine văzute și lucid trăite, în șira spinării, ai numi altfel lucrurile care acum îți par balast.
mulțumesc,
ela
nu numai că nu e tern/gri, ci, dacă ai ști cum se pulverizează acolo \"culorile\", în timp ce sunt bine văzute și lucid trăite, în șira spinării, ai numi altfel lucrurile care acum îți par balast.
mulțumesc,
ela
Pe textul:
„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextcred că firescul acestei scrieri, distanța bună față de ceea ce se scrie, de text ca atare, și de cel care scrie ceea ce trăiește/vede/imaginează etc. sunt aici mai bine realizate, poate și fiindcă se realizează un echilibru între tensiune și efect, între aproape - departe, între polaritățile care se plasează pe axa discursului. aici mintea stă la veghea sufletului și se întâmplă ca mesajul să nu fie doar transmis, ci și însoțit, senzația că autoarea ajunge la cititor și \"vede\" cum \"într-o seară voi deveni lumină\". chiar dacă printr-un \"accident\".
poate ușor prea accentuat întunericul, dar repetitivitatea aceasta (un fel de \"oglindire\" la infinit a îtunecimii) pesemne vru să fie așa.
ela
poate ușor prea accentuat întunericul, dar repetitivitatea aceasta (un fel de \"oglindire\" la infinit a îtunecimii) pesemne vru să fie așa.
ela
Pe textul:
„ieșirea din întuneric" de Dana Banu
0 suflu
Contextsorin, transparența aceasta vine pesemne de la cerul văzut prin sticlă, sau limpezimea instantanee dată de riscurile de a pierde tot, dacă aluneci în secunda nefastă.
li, dilatările și cum simți în/prin ele.. apăi itaLicele celea, cum nu. da, ce e cuprins între virgulele celea poate lipsi, sau nu, din enumerare, d-aia nu m-am decis să șterg virgula.
doruleț, pesemne mai spre copilărie, fiindcă așa a venit ea, instantaneu, peste. nu neapărat voit, ci întâmplarea a făcut să. chiar dacă la limita între, la o intersecție unde se poate aluneca de tot și Dumnezeu știe unde ai ajunge dacă nu te oprești al timp.
mulțumesc frumos,
ela
li, dilatările și cum simți în/prin ele.. apăi itaLicele celea, cum nu. da, ce e cuprins între virgulele celea poate lipsi, sau nu, din enumerare, d-aia nu m-am decis să șterg virgula.
doruleț, pesemne mai spre copilărie, fiindcă așa a venit ea, instantaneu, peste. nu neapărat voit, ci întâmplarea a făcut să. chiar dacă la limita între, la o intersecție unde se poate aluneca de tot și Dumnezeu știe unde ai ajunge dacă nu te oprești al timp.
mulțumesc frumos,
ela
Pe textul:
„nu știi niciodată în ce aluneci, în ce timp" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextandrei, de acord cu tine, un simplu adaggio din partea autorului deschide altă rețea de semnificații încriptată într-un text, mie îmi place însă ca orice cititor să aibă propriile sale reprezentări, asocieri, imagini, afecte etc., chiar dacă ele sunt apropiate sau îndepărtate de textul citit. și cum \"orice explicație este doar o cruzime îndulcită\", pesemne că de aceea nu prea iubesc explicațiile, cruzimea. sau poate datorită micului prinț.
mădă, da, așa e chin_ina aceea, defertilizează, des_face viața din trup, de unde o fi ea, dacă nu îți dai seama la timp. cât despre sufocare, stânjenire și simplitate, sunt toate aici, printre altele.
ioana, jocurile acestea sunt de dorit atunci când ai libertatea de a alerga prin grădinile sufletului fără să te împiedici de nicio piatră, de niciun trunchi de copac căzut, de niciun mormânt. chiar și pe coji de nuci de stai, tot liber să îți simți sufletul.
mulțumesc frumos, ela
mădă, da, așa e chin_ina aceea, defertilizează, des_face viața din trup, de unde o fi ea, dacă nu îți dai seama la timp. cât despre sufocare, stânjenire și simplitate, sunt toate aici, printre altele.
ioana, jocurile acestea sunt de dorit atunci când ai libertatea de a alerga prin grădinile sufletului fără să te împiedici de nicio piatră, de niciun trunchi de copac căzut, de niciun mormânt. chiar și pe coji de nuci de stai, tot liber să îți simți sufletul.
mulțumesc frumos, ela
Pe textul:
„campari, nuci și vitralii sparte" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextrăspund amu, că apoi or trece multe zile pân mai apuc, fiindcă departe-uri.
așa, eu aici, la ritualuri și la mistic nu am niciun merit. tot bunica pesemne. și iar despre mieji: spuse ea când eram eu pice, cam de patru ani așa, și o întrebai p-atunci cum e cu creierul ăsta, cum arată el. și luă ea o nucă, spuse că așa e osul ăsta mare al capului, apoi o sparse și-mi spuse că așa-i creierul, precum miejii ăștia, și îmi tot povesti ea așa despre nuci și creiere, și tot spărgeam nuci și separam miejii, și tot așa. bune dulcețuri mai ieșeau. mai departe, se citește printre rânduri, cum cu mistica. și de ce pământul înghite. șamd.
merci, ioan, amu am gătat cu vorbele mele. tac, tac.
ela
așa, eu aici, la ritualuri și la mistic nu am niciun merit. tot bunica pesemne. și iar despre mieji: spuse ea când eram eu pice, cam de patru ani așa, și o întrebai p-atunci cum e cu creierul ăsta, cum arată el. și luă ea o nucă, spuse că așa e osul ăsta mare al capului, apoi o sparse și-mi spuse că așa-i creierul, precum miejii ăștia, și îmi tot povesti ea așa despre nuci și creiere, și tot spărgeam nuci și separam miejii, și tot așa. bune dulcețuri mai ieșeau. mai departe, se citește printre rânduri, cum cu mistica. și de ce pământul înghite. șamd.
merci, ioan, amu am gătat cu vorbele mele. tac, tac.
ela
Pe textul:
„campari, nuci și vitralii sparte" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextnu-i bai pt călcâi, apăi da așa-i în banat. tot el e fruncea, nu?
și nu știu încă la miejii ăia, fiindcă eu mieji îi știu, mieji. sâmburi de caise și mieji de nuci în dulcețurile din copilărie, făcute așa, agale, cu bunica, după ce spărgeam la nuuuuci și la sâmbuuuri de caise, să scotem miejiiii. nu știu cât de livresc, dar asta e madlena mea. una din ele. uf.
ela
și nu știu încă la miejii ăia, fiindcă eu mieji îi știu, mieji. sâmburi de caise și mieji de nuci în dulcețurile din copilărie, făcute așa, agale, cu bunica, după ce spărgeam la nuuuuci și la sâmbuuuri de caise, să scotem miejiiii. nu știu cât de livresc, dar asta e madlena mea. una din ele. uf.
ela
Pe textul:
„campari, nuci și vitralii sparte" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextacesta e pasajul:
un bol uriaș de sticlă, în el apă călâie, prin care oamenii înoată
nu am de ce scrie \"până la\". :) căci nu călcâie.
un bol uriaș de sticlă, în el apă călâie, prin care oamenii înoată
nu am de ce scrie \"până la\". :) căci nu călcâie.
Pe textul:
„campari, nuci și vitralii sparte" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contexte călâie. apa. așa am scris. nu călcâie. ahile era cu călcâiul
apa p-aci în text călâieee, în bolu ăla etc.
la mieji, așa aș dori să las, deși știu că muzicalitatea ar cere altceva.
apăi, bucuroasă de nu monotonie. că asta e ucigașă de spirite.
mulțam,
ela
apa p-aci în text călâieee, în bolu ăla etc.
la mieji, așa aș dori să las, deși știu că muzicalitatea ar cere altceva.
apăi, bucuroasă de nu monotonie. că asta e ucigașă de spirite.
mulțam,
ela
Pe textul:
„campari, nuci și vitralii sparte" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextnu operație, în nciiun caz. abia de poți liniști, abia de poți atinge. știi, așa, cum Mâna lui Dumnezeu, susținând pământul, așa cum a sculptat Rodin. aceasta mi-o venit în minte citind comentariul tău. întotdeauna țin seama de limite/limitări/delimitări, când sunt, fiindcă e necesar să fie, în toate sensurile cuvântului. mulțumesc.
ela
ela
Pe textul:
„mâinile sunt închise azi, nu mai caută" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextmulțumesc pentru gând bun, aprecierea titlului, remarca typo la scoici (mai avema și la chinină). și, da, la final am tot oscilat, încă de când am scris poezia, să accentuez sau nu (de 3 ori), am tot șters-am rescris. până la urmă acum am tăiat ultima accentuare. las doar miejii. cum am gândit inițial.
ela
ela
Pe textul:
„campari, nuci și vitralii sparte" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contexte trasat perfect discursul, fiindcă vizualizarea e lăsată atât cât să nu orbească, să nu mărească retina pt a căuta dincolo de text ceva ce nu se lasă atins de privire, fiindcă deși nu place \"ca să poți observa\" (aici poți fără ca)și mai jos \"case\", place teribil cum ochiul se face orice lucru sau invers/reversibil, orice lucru (obiect, ființă), poate fi ochi, fiindcă nu place muzică eficientă, dar e îndeajuns de acționant mesajul latent, subtil, pt a-l auzi \"eficient\" și a ști consecința primirii sunetului/muzicii, fiindcă de nu lași la o temperatură \"meritată\" cuvintele, apăi se schimbă homeostazia textului, iar asta ai bine pre_văzut, iată, merită textul cesta însemnat, din ochiul meu care vede, mai ales fiindcă nu ai mai axat toate pe cotidian, ci pe ceea ce leagă \"cotidienele\" întâmplări șamd.
plăcut așa, da,
ela
plăcut așa, da,
ela
Pe textul:
„geometrie, căldură și overtime" de Mihai Tița
Recomandat0 suflu
Contextmulțumesc, păstrează așa, dacă așa ai ales să fie păstrat psiho/poezia.
ela
ela
Pe textul:
„mâinile sunt închise azi, nu mai caută" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context