dreaming on death and strange objects

Ela. acest poem este deosebit, te vad ca intr-o poza intinerind, nu-mi gasec cuvintele inca dar le inlocuiesc cu versul tau : \"femeia înaltă din fotoliu nu sunt eu spătarul e rupt nu știu cine s-a așezat ultimul simt că a murit brutal
femeia îmi face semn să trec mă întind pe mozaicul alb ca pe o lespede ea dispare când spatele meu se prelungește desparte lucrurile ei de lucrurile mele\"
Raman sa cuget inca... ganduri bune Ela.

în care, bineînteles, se moare din nou... în grup...iar grupul se compune din doi... și am o sumbră bănuială...că (iar) el e singurul vinovat, nu-i așa?...

\"cine s-a așezat ultimul simt că a murit brutal\"
\"mă vezi murind în fotoliul tău\"

fără aglomerări de metafore (ce-i drept, totdeauna inspirate!) , prin cuvinte simple, sugestia plecarii definitive din iubire, a înghețului, a morții e cu măiestrie creionată aici... absolut impresionantă *dedublarea* , mai bine spus *ruperea* ființei femeie în două...cred că poemul tău e, de fapt, povestea unei sinucideri... asta au simțit nevoia sa-ți scrie, (citindu-te!), mâinile mele vii...foarte vii!...

cu prețuire,
ioana matei

doru, nu știu dacă pe mine mă vezi întinerind, cred că vezi o fotografie voalată, care captează tot soiul de personaje.

ioana, nu-s 3, adică nu e un grup de 3. e o aceeași femeie, în 3 timpuri care se suprapun, iar imaginea sinuciderii e tot o proiecție a ta. aici, 3 imagini din 3 temporalități suprapuse în același spațiu. imaginat, onoroc. nicio implicare personală.


mulțumesc,
ela

er - oniric

nu-nteleg, cine vorbea despre trei femei Ela?...eu ma referisem la o singura femeie ce fiinteaza simultan in mai multe planuri, la iubitul ei si la moartea lor (din toate suprapusele timpuri)...sunt usor derutata...iar despre sinucidere, in loc sa ma repet, mai bine tac...oricum, multumesc!

te vad proband haine vechi

fiecare vanzator de shop second hand intoarce capul dupa tine
din cabina de proba, un sunet. un altul te fluiera admirativ
nu-i poti cunaoste chipul ca se ascunde dupa draperie

esti inalta, femeie, din fotoliu asa te vad,
nu sunt nici eu scund, asezandu-ma brusc, simt ca mi s-au taiat picioarele
esti mortala, asa...intinzandu-te peste mozaicul brun din camera,
defiland in rochii, bluze, fustite...

nu stiu ce sa ating intai: obiectele din jur, trupul tau, telecomanda...
ma vezi barbat germinand ca o leguma pe fotoliu, nehotarat

si ma omori privindu-ma gales

Ioana, pesemne am citit pe fugă prima oară, oricum nu despre grup e vorba, nici despre vinovați, nici despre sinucidere, aici. Da, timpuri-spații suprapuse. Mulțam pt revenire și reprecizare.

Bogdan, apăi pe arșița asta face bine o răcoritoare contră-poetică, versuri-la-gheață, băute mai ales la prânz, când mințile se topesc, darămite poezia din ele. Mulțam, bade bodo, și tu să visezi frumos, nu ca personajul cesta.

Ela