Ela Victoria Luca

Versuri sensibile, calde, mangaietoare, incurajatoare, pasteluri, trairi duioase, intr-o tandra lumina. Mi-a
placut indeosebi:
\"se prăbușesc în noi salcâmii
promisiuni fără de-acoperire
ne plouă noaptea păsări moarte
stafii de flori întru` dezamăgire\"

\"Joia mor fluturii\"? Nu, draga mea, doar se dus spre alte lumini.

Drag, Ela

Marie, ce bine ca tu ai rostit vertical si ferm ceea ce eu pentru Sorin niciodata nu am putut si nici nu o voi putea face, din altfel de trairi indicibile aici vreodata. Am lasat in comentariu doar cit am putut.
Sorin, chiar m-ar bucura sa intelegi din cuvintele Mariei si subintelesurile.
Iar proiectul acela cu linkurile catre textele celorlalti din care tu sa faci un alt text stii bine ca am considerat-o excelenta. Ma bucur ca Maria iti va alaturi in acest proiect. Este un foarte bun indrumator pentru scriitura si pentru lectura.
Drag voua,
Ela

\"stea el nu te vede
porti in pantece fir de lumina
hai murgule hai\"

(Bianca Iulia Goean)

fie stea vie
in tine faclie
fie pintec rod
mustang inspre nord...

\"nu ai simțit cum umbra femeii te urma cu silă
căutând drumuri străine de cuib
ori cum dimineața pantofii
îi erau prăfuiți de un tango brutal
și trupul îi mirosea a țigări cubaneze\"

Albule, am sentimentul vag si nesustinut de o logica rece, ca poezia ta se strecoara prin labirinturi ce se inchid intr-o fantasma de copil, \"cupa ce nu s-a varsat inca\", incercaind sa desprinzi din imagine \"aceste cuvinte din inima\" pentru a le lasa pe-o margine de fotoliu-iluzie inainte de a deschide usa realitatii, aproape \"cu o durere\".

\"uneori te visez cum îti cauți mama
ca pe o certitudine feminină\"

Tu faci din vis o alta realitate, in care fiecare din noi isi traieste iluzia.

Frumos poem-confesiune, Albule... Nu ma mai mir, admir.

Drag, Ela

Imi place sa vad cum cineva poate sa simta solitudinea ca pe un moment inedit de liniste si regasire. Si ca se poate ramine in cuvinte chiar si atunci cind simti ca poti amuti. Caci de invatat, desigur, invatam in fiece secunda despre cele ale vietii taine.
Multam pentru finetea cuvintelor si tacerilor tale.

Drag, Ela

\"fata morgana
se dă în scrânciobul minții

minte-mă minte-mă\"
(autorul)

de-oi minti tu nu oi stii
insa ce sa mai spun eu?
peste-atitea semintii
am si-un aspru Supraeu!!

:)) Bun venit pe pinza de paianjen! un elefant se legana?? Nooo!!! Vreo.. 30-40 de ad-joc-isti :))

Drag, Ela

Iures de flori, de vint, de cuvint, iures de ursitoare, horele-n paduri, toate ne poarta inspre tarimuri de visare. Multumesc, Florinule, intra in joc.

Dana-Dana Dragasana
Eu mi-s toata dobrogeana
busuiocu-mi plinge focul
si-mi ascult in mari norocul.
Ma bucura ca mi-ai auzit descintecul. Sinzienele il joaca acum pe cimpiile dragostelor.

Multam voua,Ela

Pentru gânduri scris-ai.
Gânduri personale. De când lumea se scrie despre iubire și Dumnezeu. De când lumea se tace, se roagă, se vorbește, se cântă, se filosofează, se pictează, se moare, se joacă, se pune în scenă, se aruncă, se zboară, se visează, se... De când lumea... lumea gândește iubirea, sau o simte, sau o așteaptă, sau o pierde, sau nu o știe, sau o împărtășește, sau o naște, sau o caută, sau o ucide, sau o transformă, sau o urăște, sau o închipuie...
Nici nu mai știi la un moment dat ce este, tot repetând cuvântul (ca în jocul acela de copii, când repetam de nenumărate ori \"farfurie\" și nu mai știam ce spunem, ce înseamnă, își pierdea semnificația, iar noi ne prăpădeam râs).
Nu, nu sunt cinică, Bogdane dragă, deși așa pare aici. E un tragism în mine. Și inevitabil un comic.
Fiindcă în seara asta împărtășeam cu un prieten aceleași întrebări: iubire? Dumnezeu? rost? om?
Niciodată cred că nu vom găsi decât încercări de răspunsuri.
Esențială este căutarea, poate, pulsul, viața.
Iubind, desigur. :))

\"Numai uneori
mă iau de mană cu ploaia
și urc în rogvaiv către zenit.\" - frumos iubesti ploaia!
Nicole, calci in pasi intreupti unduindu/te intre uneori, rareori, deseori, citeodata. Azi.
Azi ai chef de viata cu inghetata si cafea, azi traiesti intr-o stare de bine si nici nu lasi ginduri neguri sa te opreasca din mersul tau vital.
ma bucur pentru azi.
Ce bine ca mereu exista in noi azi.
Drag,
Ela

de citit mai sus:
\"Maria iti va fi alaturi\"
\"stii bine ca e o idee pe care...\"

alin, nu imi propun niciodata ambitia de a scrie \"mai\", ci scriu. Frumosul este si in ochii privitorului. Estetica uritului... Incerc, fii pe pace. Multam pentru indemn. Revino sa vezi ce frumoasa ma fac:))

Ioane, deja credeam ca m-ai divizat in tacere... Iata, apari exact acolo unde iti este locul. Cum reusesti? ma bucur ca ai poposit aici, mai ales aici. Drag

Dalba, la Jumiege, in Normandie, exista o abatie a tacerii, din o mie o suta. Numai cine ajunge acolo poate intelege ce este aceasta tacere imbratisata. Sau cine o poarta de cind lumea in el insusi, ca tine. Dra, te astept in acea tacere.

Multumesc, Mae, este un puls in toata poezia, un puls uneori abia simtit, alteori galopind, si cuvintele aproape ca trec printr-o singura suflare. Multumesc pentru calda respirare a versurilor, te astept cu drag mai departe, ppe nisip. :)

Drag, Ela

Si acum ma gindesc: sa rid sau sa nu rid, \"aceasta e intrebarea\". E cu haz ei si fara, e simpatica, e si ironica,e un deliciu, sper sa nu fie si supliciu, e cu iepurasi-cuvinte, desi nu e de Pasti, e dedicata, deci l-ai citit si ras-citit, fara sa te fi rastit, e faina, orice as face, poate i-o place. Ceea ce ne uram si noua, celorlalti cititori ai tai si ai lui.
Faina si, uite, azi multa lume ride pe agonia.
\"as putea sa-mi risc viata si sa filosofez la o adica\", dar mai bine nu, mi-e fomica, iar nasturi nu imi place sa cos, nici sa descos. Mai bine fara ei, nu? :)

Drag, Ela

Elia
Este in doi pasul, unul al meu, insotit de un altul al celor ce ma poarta in gind si pe care ii am aici, cu mine, pe oriunde as colinda. Sunt unii oameni care, oricit de departe as fi, imi ramin \"in albe cuprinsuri\". Da, frumuseti, voi reveni atit de frumoasa...

Adina
Cum mi-ai simit iar plimbarea pe strazi, pe poduri, printre lumini, printre ape, splendori, ducind cu mine, pas cu pas, neratacitoare fiinta, acei alti pasi care imi sunt in suflet. Tu ma insotesti abia simtit. Intens. Multam fain.

Drag voua,
Ela

Virtej de zile, vortej de cuvinte, asternere in liniste, renastere si re-recunoastere; in profunzimi, carari spre Sine, eul nostru este ceva mai la suprafata firii. :)
Iti multumesc pentru stralucire!

Drag, Ela

cred ca ma plimb printre statui
reci si golase
le bate vintul
le biciue ploaia
le admir
cita frumusete risipita
ia sa le pozez un pic
sa fie si ele
macar strinse
in album
sa se vada
in marime naturala
sa stie
ca nu stau
degeaba
sub porumbeii
aceia obraznici
care le mai si pateaza alba
puritate noaptea
cind eu dorm
ca de femei ar fi fost
sigur as fi iesti
din vise fantasme
si alte ertizante trairi
si le-as fi tinut un pic
de caldut
ca sunt mic
si slabut
asa de trist
destinul statuilor
incit
mai bine
ma uit
pe Plai cu Boi

Bodoganele, ai inceput sa de-scrii nuduri, maica?? Pai vrei sa o iei pe cocoasa? Stiu eu pe cineva care are cum si cu ce. Noroc ca nu duduie mereu, adica nu barbatii ii duduie, ci duduile. :))
Na, ca te-am contrat si aici, desi am cam facut ochii mari!
Drag, Ela

Oi, tu, poate dragă frate,
Că io nu mai pot socoate
Ce-i bai ghinie peste ape
Decit scrisurile-n noapte.

:))

nefiind fata, eu integru
si-n vis pot fi numai rar...
(nu cal ci un armasar
ma visez, cu parul negru!)

(Dumitru Cioacă-Genuneanu

Tu de-abanos, tinar vinjos,
Te tot visezi de ieri-încoace,
Eu mă întreb, un pic mai jos
Ce paradis azi te mai coace?

(Mulțam, Dumitre, pentru picurare de veselie și pentru aprecierea ta.)

Drag,
Ela

Se petrece ziua in noapte iubindu-se in soapte line, tresarind barcuta pescarilor, suflete vii si hoinare, peste hotare unduioase de luna... frumoasa stergere a conturului si revenire a lui, ca intr-o dragoste de dincolo de paminturi.
Tablou de suflet, privit de ochii mangaiati de liric. Frumos. Atit de frumos.

Drag, Ela

\"cuvântul tăcut e ca mormântul\"
\"aștept un nu știu ce
să treacă peste vârste și peste ani să zboare\"
\"în trupu-mi
soarele apune\"

Feminitate matura, interiorizind conditia efemera a existentei cu revolta, durere si resemnare, cu o umbra de impacare in final, stiind ca soarele ii apune tot in trup, acolo unde a si rasarit cind trupul a incoltit in alt trup si a fost lasat prin nastere luminii. Un poem sublim, pentru care nu te mai lasa in anii astia sa taci.

Multumesc, Marie, pentru acest poem, inainte de plecarile mele departe.

Drag, Ela