Ela Victoria Luca

Dalba, intr-o zi de sfinta de Paste, ouale nu s-au mai vopsit. S-au imbracat in singeriu. Fiecare om traieste aceasta trecere prin incercarea dincolo de limite a firii cu o intensitate dureroasa si eliberatoare, deopotriva. Fiindca altfel, nu ar mai fi lumina fireasca.
Multam, Dalba, pentru reverberatia ta in suflet si poezie.

Drag, Ela

Michel
Sunt onorata de asemenea cuvinte, cind pietrele apa sa fac, lacrimi lasind noua oamenilor, clopôtele au acelasi ecou, pierdut pentru o singura zare. Frumos mi-ai talmacit cuvintele si mi-ai descoperit sensurile, e ca si cum m-ai privi cu un al treilea ochi, mereu deschis. Multumesc si cu multa incintare te astept mai departe.

Drag, Ela

No, apăi de-i dai omului, Ioane, să aleagă, el alegem că n-are de-ales. Aleg dragostea, urâtului. Că din ea ne naștem, din ea să murim.
Da\' tare bine ne-o fi să și trăim iubind, și nu să ne urâțim.
Așa-i, bade?

Catalina-Lina, ce frumoase surprize imi faci tu mie, imi amintesti de cele mai profunde si frumoase trairi, ma intorci la esentele mele. Multumesc mult pentru cuvinte si pentru aceasta mare...
Drag,
Ela

Dalba, de nu ar putea privirea patrunde dincolo de aparenta imagine leasata ochiului, atunci nimic din toate acestea nu s-ar fi intimplat. Cel ce stie ca nu stie, cel ce simte ca nu simte, cel ce intelege ca nu intelege si cel ce nu poate cunoaste cunoasterea incearca doar simplitatea si intelepciunea care nu se aseamana cu nimic eternitatii.
Multumesc pentru marea aceasta adusa intr-o clia cind doar lacrima era mai transparenta decit ea.

Drag, Ela

Cornel, voi lua seama. Multumesc pentru fidelitatea citirii.

Magdalena, da, cuvintele sunt enigme si ne sunt rost. Si, din orice s-ar naste, ne poarta spre unicitatea fiintei noastre. Multumesc mult pentru rostul cuvintelor tale.

Drag voua, Ela

Danutza, hoinaresc si eu de-abia acum pe drumul tau, am gasit desaga din poveste si iata ce frimituri mi-au prins sufletul mintii si mintea sufletului: \"Avem cu totii darul vorbirii, putini insa il folosesc. Cuvantul trebuie sa fie temelie. Restul nu-i decat masluire.\"
Tu, Danutza draga, temeinica faptura esti intr-ale poeziei si cuvintarii. ca daca n-ai fi, nu ne-ai povesti...
Dupa povestea ta, acum oi putea si eu dormi... desi, crede-ma, ca m-ai pus pe firul unei intelepciuni si iar ma fura timpul. In ce viata voi mai dormi?

Drag si tare as vrea sa imi revii!

Ela

Albule, in prima parte - chiar tei sferturi - cred ca te-ar invidia si Pascal Bruckner...Deja inocenta nu mai tenteaza pe nimeni... Sau il tenteaza prea tare...
Insa nu stiu de ce - sau poate pur si simplu atit m-a dus pe mine neuronul la ora asta - vad ca toata ideea ta se condenseaza in ultima strofa: \"fii atentă
toate morțile sunt amnezice
miros a plastic ars și niciodată nu opun rezistență\"

Îndemni la a nu se mai face trotoarul condițitei umane în poesis...

Crud verde, intr-adevar. Si apel la adevar!

Iulian, prin Rarau cred ca nu prea se gaseste computer la indemina celei ce ti-a pregatit eseul. Sa stii ca nu esti uitat. Ma bucura ca ai scris un poem, chiar si asa necajit, e semn ca ai simtit inconstient ca aici esti sarbatorit. Si, nu-i bai, ia luminarele cifre, un 3 si un 5, sunt mai ieftine :)))

Drag, Ela

Hop si eu mai peste noapte
Bere beau pe saturate
Caci sunt singura in bar
Unde-mi sunteti n-am habar

Io cu treaba si cu scrisu
Am pierdut si paradisu
Tapilor si Halbelor
Oftica nevestelor

Nici Andreea nu mai este
Sa-i arat cit mi-e de draga
Sa mai bea cite-o poveste
Cu barbati si bere neagra

Da\' ma-notrc io maine iara
La o ora mai de seara
Sa petrec cu voi odata
Si sa uit de lumea toata!

(P.S. Andreea, am ris cu lacrimi de cum il gaseste berea gustos pe domnul tau burtos!)

sa ucizi - tu incalci prima porunca
sa iert - ii las cerului ruga
sa fiu:
cintec repetat in nestire
un sens ascuns de
nici bisturiul
nu stie
nu vede
nu despica
secundele mele
in noua
renasc doar mistere
alb-negru
se joaca iar verde
ochi plecati
dusi
uzi

Multam, Constantine, mi-ar placea sa vad de la tine o crtica ce construieste, pe un ton de blues de se poate. Si de chiar vei avea dreptate, jos palaria frate! Asa cum am facut de atitea ori... intai in multe alte locuri, inainte de agonia, mult inainte... Nu chiar trei secole :))

intors
trei veacuri in urma

Dana, multumesc pentru ca ma recunosti asa de bine in esenta mea si feminina si ca scriere, iar imprmutul se acorda fiindca evident e posibil sa te recunosti si tu intr-o infasurare-desfasurare a femininului pur.
Te astept si pe alte des-fasurari.

Drag, Ela

ce sa faca biata fata
din romantici nuri sa scoata
cite un oftat in iarba
si desface nu intreaba
une este al ei fluier
sa mai cinte incsa-un dor
de pe vremea cind, fecior,
ii cintai o serenada
ce esente sa mai nasca
inovata gura-casca
daca tu nu vezi ca zboara
numai pe orizontala
si se-nalta iar in ploaie
cind nu mai are odaie
rasaritul il pazeste
pina timpla-i arginteste...

Eh, mi-ai dat tonul la contre, acum sa te vad cum ma opresti... Poate numai din prea multa absenta sa nu mi se mai simta prezenta.
Mi-a placut romantismul acesta, acum in timpurile asa de seci si de amalgamate de post-modernisme si supra-realisme. Intoarcerea la radacinile lirice este binevenita.

Si mi-a placut:
dăruindu-i bărbatului
esențe inovatoare de dragoste
vastă
apoi își întinde vârful de aripă castă
invocând zborul în jos
cu fiecare nouă înălțare

Drag, Ela

Albule, sorry, dar s-a colat ce se copiase in alt raspuns. Fireste ca ultima ta strofa a fost:
\"așezați în fața foii albe
ca un perete de spital
unii dintre noi devenim curve
desenându-ne dorurile de poeți
în opturi\"

Gata, acum Ctrl+v a colat corect!
Adevarul ramine.

Cu amorul virtual
O pățești, de nu știi bine
Să-nțelegi că e banal
Și are zile... puține.

Marie, multam.
Si ramin in aceeasi stare. In fata poeziei din tine.
Si la umbra lui Eco.
Am alunecat un pic :))

Drag,
Ela

Si cind credeam ca putine lucruri ma mai fac sa ramin in stupoare, am dat peste acest text si peste comm de mai sus.
Si uite asa ma simt acum ca un copil naiv si credul, acea stare in care creyi fara sa cerceteyi si iti da cineva un bobirnac si-ti arata pe unde calci.

Ori se complica lucrurile, ori se simplifica, ori eu nu mai stiu cum sa le iau. Cert este ca m-ati facut sa ma pun eu pe mine pe ginduri. Ceea ce este salutar.
Multam.
Mihai, mi-a placut trecerea in revista a toate cele, pe acre eu le luasem cind in gluma cind in serios, fara sa pot pricepe ce se intimpla.

Apoi, raspunsul de aici dat de Carmen este limpede.

Eu voi ramine asa cu nume, prenume si cod numeric personal acelasi. :))
Singura mea problemuta acum este ca anumite pagini de autori nu mi se descarca bine, inclusiv a mea, altele se descarca ok, si mi-e necaz ca nu stiu daca e de la serverul meu, serverul acesta, de la explorer si asa mai departe. Si din cauza asta sunt in urma cu evenimentele si intelegerea lor fireasca. Are cineva idee de ce?)(Raspuns pls la danielaluca_srp@yahoo.fr)
Desi cred ca oricum sunt si substraturi ce nu vor fi intelese curind. :))

Sper sa ma invete si pe mine cineva sa fiu buna-rea in epigrame pina la urma, sau voi invata singura in \"dueluri\" cu voi, asa cum se intimpla cu ceva saptamini in urma.
Alors, em garde!

Drag voua si astept sa scrieti, scriem, mai departe.
Ela

Dan, felul in care imi lasi cuvintele ma topeste si ma face atit de fluida incit ma scurg si eu de prin mansarda in ocean:)) Tie, asa cum simt eu, ti-as rezerva un loc in apele dulci. te astept mai departe, pe orice scriere doresti, tu alegi. Multam.

Carmen, in asta noapte nu credeam ca mai este ceva care sa ma faca sa rid. Apele sarate sunt in stinga, caci acolo bate singele pulsat, vertiginos de sarta. :)) Imi place cum ai spus ca vii cu eprubeta si mai ales imi place ca ai simtit ca am trecut si pe la alchimisti. te astept cu drag, fiindca ori de cite ori cineva intuieste atit de bine acel ceva ascuns in mine, as dori sa nu mai plece. :))

Dalba, sa iti aduc aer, ca eu sunt sub semnul sau, asa ca am indeajuns, chiar si printre ape acum asa de... Si, da, din tot ce am scris aici, desi sunt de la marea sarata, uneori ma intreb de nu cumva lacurile adinci ma cheama in munti. Dificila alegere, fiindca in mine sunt toate... Multam, draga mea. Azi, mai mult ca oricind.

Drag voua,
Ela

Sensibil si intelept, totdata, vesrul tau din Jurnal. Si fiind jurnal, eu trec doar discret si iti las deoparte ce mi-a placut, prin profunyimea expresiei si trairii:

ramân clipe în șir în fața unui cais înflorit roz verde și verde și roz iar
perfecțiune
iar ne zâmbești doamne
magnolia se scutură
în viața următoare o să mă trezesc sigur copăcel
cu fructe neapărat

Si acolo unde caisii viseaza ingerii danseaza neparasind lumile.

Drag, Ela

ValiN, as iubi ceea ce ma face simt iubire. Si moartea, ValiN, ne mor cei iubiti. Asta este firea. Multam pentru revenire prin iubirile mele tirzii.

E o simplitate aparenta, Monica, nici una din aceste iubiri nu este traita asa de simplu cum scriu aici... Multam fain pentru frumosul gindd, ma bucura trecerea ta.

Anana, de-as mai fi scris o strofa ar fi fost monoton, asa cum este si iubirea cind trece peste o anume limita a traibilului. Cred ca mi-ai simtit pasii pe scrierile tale, in ultimele citeva zile. Voi asterne si ginduri de imi vei permite. Ma bucura mult ca ti-au placut frunturile mele de versuri. Te mai astept.

Dalba, uneori cind iti lasi aici cuvintele am sentimentul ca ma scriu eu, iar asta imi asterne un zimbet peste fiece respiratie ce ma indeamna sa curg lin si cald prin cuvinte si imagini. Da, citit dinspre sfirsit spre inceput, sensul se schimba. Asa este mereu, in orice.. Te astept cu mult drag, mai departe.

Drag voua, multumesc,
Ela