Ela Victoria Luca

Imagini rupestre, fiori si un soi de salbaticie naturala din oamenii-tigri-serpi sau pur si simplu din pestiiuemzi si prea reci pe care ii rogi sa te ia copil. Sa nu te racesti, nu naufragia inca, farul iti este indrumare: farul spiritului tau acum cautind intortocheri in ape. Mi-a produs valuri calde ca intr-o incantatie, ca intr-o deposedare: \"deșira-mă șarpe
leapăda-mă piele
sânge-mă tigru
(să nu te sperii îmi e drag să descânt uneori)
rece ingredient
al unui sos secret\".

Sausse a la menthe... a toi...

\"Cu pensule pline de
garoafe oranje printre nori
M-ai găsit pe o pleoapă
cu o singură lacrimă
și tacere...\"

Nu stiu acum cind si cum am adus inspiratie, cert este ca aceasta prima strofa-tablou ma face sa ma gindesc ca uneori nu avem curajul pictorului si nici talentul atitor taceri dintre liniile abia conturate.
Multumesc Dor pentru cum ai ales ceva simplu si ai dedicat sub o sensibila daruire Andreei o pictura nevazuta.

Drag, Ela

Stai cuminte, nu-i durere
Tu știi bine că-i plăcere
Și de mâine eu las locul
Cui vrea să-nțepe norocul!

Drag, cu mare plăcere
Ela

Am avut impresia ca primul raspuns pentru voi nu s-a inregistrat! Am dat apoi alte raspunsuri fiecaruia, si intr-o ordine, si in cealalta. Acum am vazut ca sunt amindoua. Sper sa nu va fie cu suparare!
Drag, ela

Ana, mulțam pentru trecere, cât nu ai stele, îmi poți lăsa pietre, câte vrei, din cele ce nu mor... Te aștept să revii în alt loc, pe aici ai trecut frumos. Clipa, clipa nu trece de două ori, ea își are ecoul în noi.

Iasomie, tu în dimineți asculți ecoul meu? Și piterele, până că și pietrele mele îți vorbesc. Mai ales în acest sfârșit de - să zicem - poezie. Te aștept cu următoarea apă (râuri, mări...)

Drag, Ela

Trezită cu greu, diminețile fug dezolant înaintea ei, în timp ce își bea cafeaua neagră, mănâncă o salată și discută, împreună cu Dănuț, amănunte zilnice, pe care el le uită apoi pană seara.

Fugi de colo-colo, un ritm alert, o căutătură, firește siguranță, treci mai departe ca pentru a nu obosi chiar atunci când stai pe loc, iar în final... ne lași să așteptăm: Mai trăiești, Diana?

Ușurința cu care pică întrebarea dă aer proaspăt părții a doua.
Aștept.

(Fugi și ia niște litere, mai vezi, mai dă \"exit\" unora sau mai adaugă altora. Sa fie drept și corect. :)) )

Drag,
Ela

E ceva ce miră și lasă necuvinte. E ceva ce lasă în urmă cenușă parcă. E ceva ce nu se prinde în firea ta.
acestui ceva însă i se adaugă în final o mică minune:

și a zâmbit
murind
la numai câteva clipe
de izbucnirea orizontului în lacrimi de lumină

Doar acest final e o poezie în sine.

Drag,
Ela

Alma, cuvintele tale atit de intens traite si marturisite deschis imi confera o autentica bucurie. Azi, in sfirsit, nu mai simt osteneala. :))
Drag,
Ela

Elia, cum să nu mă învââârt măi în caruselul ăsta de flori și să nu las și Adam și Eva și zei la o parte, și cum să nu mă joc de-a hoțul de flori... Acum opt ani am primit chiar și o amendă pentru un vârf de floare de liliac în grădina botanică! Așa că... aici îmi asum orice pedeapsă și, după cum bine vezi, amenzile curg... Și, haaaai, hai să scriem mai departe, tor mai departe, stelele apar în altă parte, mereu. :))

Drag, Ela

elia, multam pentru cit de frumos ma percepi tu prin aceasta poezie care, recunosc, si mie imi place. Si eternele povesti se rescriu fiindca mereu esenta lor ramine de descoperit in noi insine, profund.

Drag, Ela

Imi amintesc zilele zimtate, cind scrierile tale se doreau asteptate, cind mina ta nu era atit de sigura cum este azi si te mira cind iti spuneam sa scrii o carte.
Fragmentul care mie imi pare - stii ca sunt pretentioasa de felul meu - demn de evidentiat:
\"Ce faci nu ține ochii închiși scenariul acesta s-a amestecat în cartea pe care o scriu pentru tine și prin urmare a devenit real, se anunță pe stânga amintiri în prăbușire liberă, cu mâinile întinse, pe dreapta avem o pădure în construcție, o vară numai dimineți serile abia înmuguresc, ne ținem de dunga aceasta culoarea știi-tu-bine-care pentru moment ne vom preface că avem numai prezentul în care mâna ta desenează asfințituri cu acuarele în ploile care ne delimitează în umbre trupurile.\"

Desigur, intre incintarea lui Costin si pruedenta lui Bobadil, Ela te incurajeaza mai ponderat sa scrii mai departe chiar daca ea iti este departe.

Drag, Ela

Dorul e rod din al dragostei rost, absentind in noi o vreme.
Rafinata scriitura, si nu doar aici, in \"Dor\".
Adevarata calatorie a sufletului si a mintii, citindu-te, Vladimir.
D

Mulțam că ai trecut ușor ca o gondolă pe lângă pașii curtezanei, umbrele secolului optsprezece te bântuie probabil și pe tine de ai obosit așa și ți-au rămas cuvintele în apele venețiene.Pe curând, în anii aceștia.

Daniela

hm, nu-i așa că te alină când cineva își spune deodat\' că e încântat să te descopere?
pentru asta, merită uneori să îți fie tăiate nu doar lacrimile, ci și sarea tin dine uscată pe rânduri de gânduri.
Mulțam Costine pentru că știi să mă citești atât de bine, dincolo, dincolo de cuvinte.

pestii umezi si prea reci, sa citesti mai sus, rog
fur clipe sa mai pot scrie cite un gind cald ca o lacrima de peste.
Drag,
Ela

iris, copila stie ca este frumoasă. Oglinda nu are glas. Ochii femeii caută oglinda din irisii lui, să vadă că el o vede frumoasă...
Condurii de satin îi ai mereu în picioare! Ai uitat de ieri până azi?

Drag, Ela, irizări din noapte

Multumesc mult pentru sugestie, lasasem in vers asa, \"mie imi\" caci era un fel de eu pe mine ma redau mie... Dar aveti dreptate intru totul, nu mai avea muzicalitatea fina, ci accentua prea mult un ceva implicit. De aceea mi-am permis sa modific, lasind in felul meu acum rostul cuvintelor. mereu ma bucura cind cineva imi lasa oo slefuire. Si mai ales cind luminez o dimineata. Consideratia mea, Liviu.

Madim, uite ca undeva stii ce este un cactus intepator care infloreste deosebit. O singura data. Cred ca am mai povestit despre el intr-un comentariu, demult. E o esenta rara. Tic-tacul tacerii uneori este mai graitor decit orice limba secundara, iar diminetile, ca si noptile, au fiecare parfumul lor. Mereu diferit, mereu diferit. Si aparentele aparitiilor se fac ghem. Uneori de lumina, alteori de intuneric, alteori abia simtibile. Iluzia intilnirilor sau zorii adevarului. Eu prefer a doua esenta.
Multumesc pentru desicfrarea fina. Si... pare-se ca in franceza poti auzi bine cuvintele, de aceea te voi obisnui cu ele incet. Imagine? Bine, voi asterne o fotografie cu mine. Oarecum. :)
Si diminetile vanilate au stea undeva. Multumesc, e semn ca poezia are o valoare.

Drag, Ela

Vorbeste-ne in traire de dragoste, aici renunti la vorbe prin cuvinte ce cheama iubiri in noi. Da, mai subtil, mai esenta, ar fi desavirsit indemnul tau poetic. Si totusi, sunt prinsa in valul tau, Daniele, aici, cu incintare:
\"ei nu sunt la fel și nici măcar nu ar vrea să fie
asemenea unei gloate flămânde
cerând iubirii răspuns
nu s-ar murdări niciodată
numai gândul că ar trebui
să iasă din sine
îi sperie cumplit
nu nici măcar iubirea de sine
nu-i sperie\"

Sa ne traim o iubire macar, si tot inseamna ca viata isi are rostul.

Drag,
Ela

Si-uite-asa de dulce-o fost
ca ti-am scris-o tare prost:
alvitza, citeste, in loc de alvtiza, in titlu

execlent si mult f-umor! respirabil textul tau azi, Sache! ai iesit din fum si ceata, n-ai alunecat pe gheata... ba chiar ai spart-o cu haz!
ela