Ela Victoria Luca

Mai, sagalnic omenas cum esti matale, pai tu esti Sache, treaz sau adormit, sau necajit, cum oi fi tu, doar vezi bine ca ei toti, noi toti, te regasim pe tine in \"stil\", in vorba dulce-amar-piscatoare jucindu-te ironic cu oamenii, cu viata, cu tine... mai ales cu tine. Sache esti, orice-ai face, chiar de uneori ai pleoape de smoala cind te privesti in oglinzi de iluzii si nu iti mai vezi fata pictata de giumbuslucuri.
Tu esti Sache, ti-ai pus amprenta pe noi si in 2004, si in 2003 pe unii, asa ca nu te mai alinta atit, nu mai cocheta cu ne-recunoasterea, uite, ne vom stringe toti, noi toti care te indragim si te iubim, ne stringem la cana cu vin a vietii (pardon! - vitei) de vie si vom bea pentru Sache si pentru ceea ce el habar nu are ca ascudne in el.
Si o sa treaca in 2005 cochetatul cu nelinistile si in ochii nostri-oglinzi te vei recunoaste. Si atunci sa vezi bucurii nefrinte.
Eh, da\' cum iti spuneam la inceputuri, \"sarbatorile intotdeauna rascolesc in profunzimi\".
Fost-a el Craciunul bun, vine el maine anul frumos.
Poate e nevoie sa iti cintam \"Oda bucuriei\"...

Cu drag si oarecum dincolo de saga,
Ela

Totul a început de la un moment în care o poruncă, un legământ cum bine ai simțit, a fost încălcat. Aproape ca și în Danaide, există ea, o Hypermnestră care a ascultat de dreapta ei judecată și a trecut prin lumea focurilor, lăsând numai îănțelepciunea spiritului să curgă. Ea nu mai umple ulciorulfără folos și fără sfârșit, ea a simțit putredul din teluric și a ales calea celestă, vegheată fiind de o Afrodită. Amândouă, dincolo de orice poruncă sau malentendu, au unit culorile cerului și pământului, și astfel Lynkeus, cel care va fi fost sa fie, a fost binecuvântat. De rămâne îngropat cerul, atunci dincolo de orice dimensiune telurică, veghează o constelație undeva. Și de aceea inima vine iarăși în sânge omenesc liniștită.
Madim, ai desprins strat cu strat. Eu aici am mai adus numai un fel de legământ dincolo de noi, mult mai înalt și mai fecund, ce răzbate fără cuvinte.

Acum nu pot să nu zâmbesc cu acea îmbinare de nuanțe de la finalul comentariului tău, blurozel, căci eu din roz cunosc numai cenușa de trandafir. Este acea nuanță a îmbinării rozului cu cenușiul, ca atunci când ai arde pe margini fiecare petală de roză și s-ar încenuși. Este o nuanță a arderii iubirii. Deosebită. Azurul este numai lăcașul în care în urma arderii se înală cenușa.

Mulțam pentru înstelare și ție.

Dar de \"roses bleu\" ai aflat că există? Cei naturali, nu artificial colorați. :) Trandafir albastru nears ție.
Drag, Ela

Aici ai atins cea mai sensibila coarda a chitarii mele. Parisul, tangoul la orice virsta. Si da, un nihilism tremurator de vieti. Ma bucur mult ca ai vazut ceea ce putini pot vedea. Multumesc, te mai astept pe pagina mea.

Drag, Ela

Ioane, ma bucura ca te regasesti intr-un vers. \"acolo\"-ul meu este asa cum ai scris tu: sfint, legamint, \"nunta in cer\". Si pe pamint, Ioane. In ce-am scris mai sus, cel caruia i-am scris stie de ce. Un sentiment cind nobil este, este. Fie el prietenie, iubire, credinta. Si asa mai departe. Imi pare rau ca te-am derutat. Nu m-am divizat inca, nu o voi face. Cum as putea? Esentele se divid? Spune tu.:))
Esential este ca ti-a placut aceasta incercare a mea de poezie si te astept oricind cu un condei.
Drag,
Ela

Bogdane, stii cit sunt de sensibilia la albastru si la ingeri, si poate de aceea aici sunt atit de subiectiva, dar te/va rog sa imi permi(te)ti sa fiu astfel. :))
Mi-a placut si finalul:
\'de pe însinguratele piste ale memoriei,
mai mult sau mai puțin titrați,
decolează îngeri apteri.\'
Memorii insingurate... nesfisitul albastru al lor plinge ingeri.
Frumos, Bogdane,
Ela

firefly - \"ce vine sa aduca un\"
iasomie - \"intr-o singura\"

Laura, îți dai seama ce-ar fi - din defect profesional - să mă apuc să spun de câte ori mă râcâie o greșeală de typpo sau de exprimare, sau de editare... Și ai văzut ce rapid te-am scăpat de obsesia asta. :)) Ãsta e alt defect din cealaltă profesie. :)) Pâi tocma fiindcă era păcat m.am dus repejor să-l aranjez măi. (ești invitatea mea la o cafea literară pe danielaluca@b.astral.ro când dorești. Eu sunt aici și scriu până noaptea târziu.)

Drag pentru ochi și intenții bune, Ela

Adinuta, multam pentru cum te-ai rotit cu gratie printre simplele versuri-iedera de cuvinte. Tu reusesti de fiecare data sa dai la o parte voalurile.
Te astept cu drag cu prospetimea si profunzimea spiritului tau.

Drag, Ela

\"M-am ghemuit sa fie loc, sa prinzi in privire
arăbescul mișcărilor .
Dansam, nu vorbeam...
Undeva puteam fii și eu.
Intr-o uimire a ta. Intr-o uitare de-a ta.
Cu toate urmele pierdute in lanul de papyrus..\'

Cararile noastre, scrise ori nu, sunt doar re-trairea uneor timpuri arhaice. O arheologie de suflet ne scrii azi, Adriene, si cu atita iscusinta incit ma intreb unde oare iti este Penelopa? Se spune ca fiecare din noi avem acelasi destin la un moment dat. Al cautarii de sine, traversind, pe rind, intr-o ordine aleatoare, fiece mit.
Astept urmatoarea destinatie. Iimm, legendele nordului, oare?
\"Hai, odihneste-te\"...

Frumos poem, felicitari.
Drag, Ela

Voi lua firul cartii si iti voi insemna pe ici, pe colo, cite un gind.
Drag,
Ela

Multam Iasomia mea, multam ca ma recunosti in orice portret al meu, viu.
Drag, Ela

Nicholas, fiecare desprinde dintr-o coaja de nuca a poeziei un miez pe care il simte profund in el insusi; asta nu poate fi numita nedreptate si ceva imi spune ca tu poti sa te tii departe de injusta apreciere. Ma bucur ca ti-a placut finalul si se pare ca ai ales titlul comm tau versul care spune atit de multe in atit de putine cuvinte. Multam.

Drag, Ela

Alexandru, multumesc pentru steluta pe care tu ai asezat-o aici in gind si eu iti graiesc simplu: esentiala este lumina, de oriunde vine ea. Te astept cu drag mai departe.
Ela

Sandra, multumesc pentru veghea din zori. Trecrea ta ma onoreaza de fiece data. te astept cu drag.
Ela

se duc in ape
felii de portocala
luna suride

marie, nu ma mai taguie clopotele, ma inalta oda iubirii in muzica de Mozart, la abatie. Si ma intreb cit sa mai pot privii vitraliile insorite ale poemei tale, cind lacrimi undeva se duc spre Marile femeilor?
\"înseamnă-mă pictură în vitraliu
înfășurată într-o mie de culori
să pot păși pe alt tărâm spre tine\"...

In cele doua ore ale amiezii si 11 minute.

Drag, Ela

Valdi, ramin fara cuvinte, insa in mine nu tac. Sunt intre timpi, niciodata nus tiu incotro ma indrept cind scriu, mereu se aud muntii, marile, miturile. Nu stiu ce pot spune mai mult, insa ceva ai intuit, ceva ramine nerostit. Mie niciodata tacerea nu imi suna la imperativ, tacerea nu poate fi impusa. Si apoi, de face trecerea intre \"painea uscata pe lemnul tau plinge\" - taci - si mainile celui ce face din amfora cioburi in \"buza noptilor\", atunci sensul poate fi inspre descoperire. Aminteste-ti \"il senso de la vita\".

Multam pentru cum se roteste in sens invers acea lumina din stea.

Ela

Iris și rugă, și îndurare, încercare de iertare și uitare... Iris, e simfonie de iarnă neatingând pământul din tine... din el.Trufia s-a împlântat în iubire făcând din ea un leș de îngropat?

E prea multă frângere în scrisoarea ta și mă tem că dacă îți scriu prea mult doare. Aș vrea să îți fii alinare prin tăcerea mea blândă.

Drag, irisului tău

Faina, tare faina invitatie! Spune-mi, te rog, daca ajung la ora 21.15 va mai gasesc? Nu pot ajunge niciodata mai devreme...
Astept un raspuns, poate pina joia aceasta...

Drag, si sa ne vedem curind,
Ela

Loredana, multam pentru aceasta aplecarae atit de feminina asupra versului meu.
Drag,
Ela