Ela Victoria Luca

te recunoaște atunci când
tăcerile vor avea fir de albastru-auriu
și vor învârt semnele
îndepărtând abia răsfirând ceața
și cochet vor veni toate cuvintele
ca la o sărbătoare
a cioburilor regăsite

Ela

în felul meu, am mulțumit. am oglindit prin ceva autentic din mine. aștept să ascult lacul cerului. gratitudinea mea pentru cum știi să pășești prin preajma florii în iarnă.

Ela

acesta este trupul meu încă neatins în oglindirile iubirii celei sfinte și de aceea Dumnezeule tac.

Ela

Frumoasă idee, îndeosebi ca loc și timp al desfășurării. Spiritualitatea va locui în fiecare din cei ce vor fi prezenți acolo. Din nefericire, nu voi putea participa de astă dată.

Ela

...îți las o cafea cu lichior de mentă, delicioasă, și o prăjitură Piramidă, cumva învelită în strat fin de ciocolată, fiindcă versurile acestea despre închisul duminicii într-un magazin de amintiri mă fac să îmi caut măcar o chocolaterie. Fiindcă nu mai vreau clipe rupte în fâșii, ci cataif cu fâșii însiropate, nici baliverne ci foițe de migdală, iar atunci când nu mai numesc lucrurile în urma ta, aș dori un sorbet a la fraises. Și totuși ceva mă atinge amar:

\"cât de înspăimântătoare sunt anotimpurile
cum cad în irosiri fără sfârșit
dar mi-e silă de toate cuvintele.
mai bine las patul nefăcut
și plec.\"
Acum două ore spuneam cuiva că nu sunt nici măcar un cal de curse, ci un murg sălbatec neînșeuat galopând prin zăpada cuivntelor. Mă urmezi? Duminica e deschisă în munți.

Ela

Mă bucură că ai surprins delicatețea imaginii aici vizualizate printre cuvinte. De găsești, adaugă, ar fi binevenită. Mulțumesc. Învârte-te puțin. Ce culori împrăștii?

Ela

\"e hazliu să o văd uneori geloasă fiindcă eu sunt ceva mai înaltă
când mă ridic pe vârfuri și ating cassiopeea cu mirare
ea știe numai atunci pot fi ziua noaptea sau chiar anul dragonului\"
(\"Ora mă cunoaște altfel\")

Aici, la acest poem m-ai apreciat, mi-ai acordat o stea. Chiar și pentru Cassiopeea din această strofă, unde ai văzut foarte bine un sens din cele posibile.
Încercarea mea în cel de-al doilea comentariu nu a fost să țin partea unuia sau altuia dintre voi, ci să spun că indiferent cum se numește constelația exterioară, constelțaia interioară a omului contează, în orice sferă s-ar afla. Și Poezia.
Dar aici ar fi prea multe de spus. Iar eu mă retrag acum, Daniel, cu regretul destul de dureros că am pășit acolo unde am dorit să las liniște și din nefericire a ieșit mai mare zgomot. Te rog să mă scuzi, iar de repetat nu se va mai repeta, orice ar fi să fie. Atât.

Ela

Bogdan, am râs și m-am bucurat să văd cum contrezi inspirat și poezia aniversară. Declar partida încheiată. Premiul cel mare: o carte despre Mont Saint-Michel, de acolo. Cumva faci tu rocada și ajunge la tine darul.

Carmen, Dam, Horațiu, Erika, Dorin, Linea, vă mulțumesc pentru că ați asistat la cea mai simplă partidă de șah pe care mi-am închipuit-o poetic vreodată. Reușită mutarea voastră, într-o Linee elegant trasată. :)

Ela

M-ai rugat personal sa iti aduc inca o antologie la Iasi. Nu mai am cum. De aceea ti-am spus de o posiblitate sigura sa o procuri daca mai vrei. Atita tot. Am gresit paote si de asta data.
Cassiopeea tot asa se numeste acolo unde se afla. Eu m-am alaturat aici fara rost. In rest, eu pumnal nu. Doar liniste.
Final.

Ela

Și când ți-or cânta pionii la a ta cea de-a treizeci și doua re-naștere, tabla de șah o tresălta, și-apoi regina cea fără de camelii s-o transforma în pasăre liră și ți-o hărăzi poezie să îți fie viețuirea întru înalt de piscuri. Iar nebunul cel alb căzut o tură înspre cel negru s-o trezi în dis de dimineață mai înțelept ca regele. Bogdan Împărat și-o lua mândra la un vin de seară, neapărat cu scorțișoară și un praf de busuioc, să le poarte, mării peste șapte văi și ape, norocul.

Cinstesc și eu aici, că nu mai am coroană, am mutat-o la B10 contrat. ;))

Ela

Eu nu am demonstrat nimic. De la 5 ani știu că se numește Cassiopeea. Am crescut lângă planetariul din Constanța.Iar motivul pentru care îmi palce nu îl știe deocamdată nimeni în afară de mine și mama, bunica, ele deja nu mai sunt. Și apoi, știi bine că am talent și de povestitor. Știi foarte bine asta. De aceea felul tău de a mi te adresa în comentariul de mai sus este greu de tolerat, fiindcă depășește o anumită limită a colegialității, ca să nu spun a amiciției. Scuze, nu voi mai lăsa curând semne, litere și nici măcar urme. Am umerii prea mici și prea albi pentru asta. Voi povesti, vorba ironiei din popor, \"la altă masă\".
În altă ordine de idei, am înțeles că exemplare din Antologie va aduce și Radu la Iași (din comentraiul său lăsat zilele trecute). Sigur vei găsi încă un exemplar. Cele luate de mine sunt deja oferite.
Off topic solicit, îmi pare rău.

Ela

No, de la bufniță tu acu treci la măgăruș? Pâi ce mă fac dacă peste câteva zile l-oi pomeni și pe el în vreun vers?
Când mi-e cu supărare, zău se vede. Aci nu iaște cazul. Uite o cheie la bufniță: e noptacă și e albă. Aștept commurile tale fiindcă au ceva arome și condimente, cât să fie schimbul de impresii mai savuros. :)

Ela

Constant în a pune întrebări. Nu te-ai prins fiindcă nu te-ai aruncat și nu te-ai ținut de o imagine. Sau de fapt de cel puțin trei aici vizibile. Cât despre bufniță, dincolo de simbolistică, să o vezi și să o auzi cumva \"hohotind\", și mai stăm de vorbă. Keep dreaming.

Ela

Paul, aici m-ai \"prins\" și bine îmi face: \"resturile\" erau de fapt fragmente și am modificat, mulțumesc. Iar despre Luna amară și \"Gri dorian\" nu am încă nimci a spune. Va trebui să ascult, fiindcă se pare că am ceva anume de auzit aoclo. În versuri, cred, dacă nu chiar însuși cântecul. Deocamdată să mai diluez griul ăsta cumva. :)

Carmen, risipirea de albastru duce, pe o anume limită, la un gri netrăibil. Și ai \"furat\" privirea bufniței, trimite-o departe de. Sau păstrează înțelepciunea celei albe. Eu mă îmbrac elegant la șapte. :)

Ela

Între înger și umbră, \"cineva trebuie să te cunoască
taci
taci și ascultă
e bine să lași spații albe în destin\".

Unii spun că umbra e îngerul. Poemul îi lasă cumva în aceeași lume, pe alte meridiane.
Doar ascult și uneori, fără a limita între zero și unu timpul în staccato, eu \"te privesc și rămân singură
îmi ridic anevoie umbra
și plec\"

Delicatețe și înțelepciune. Infuzie pentru înserările fără vârtej.

Ela

mai sus: - pe profesor; care...

Divede we fall. Scindare reușită, ca și adresabilitatea către celălalt eu, \"mara\", cea născută pentru a scrie. Cea care nu se teme de a face schimb cu celălalt, doar îl ascultă profesor. Cealaltă privește oarecum în neputință jocul, așteptând momentul în acre se vor reuni cele două fragmente de sine:
\"într-o zi se va întâlni cu mine pe stradă.
strada va spune uite mă împrumut de la tine
întâi îți iau numele apoi lucrurile
viața
i-am zis trebuie să îmi dai ceva în schimb\"

Fiindcă nu îmi place să o las pe Adina fără ceea ce am să îi transmit, eu aici îi spun simplu:
- \"momentul în care te poti delimita de făptura și sunet.\" - aici \"făptură\" sună prea grav față de tot poemul (pune și \"ă\"; dar lasă-l așa dacă nu simți altfel.
- aș fi renunțat la primele 2 versuri din a doua strofă, banalizează brusc, nu ți-e în stiul, și mai ales că ceea ce se deschide în următoarele:
\"e cutremur la etajul 4 pianul se sparge în atomi
tac
mara mă sărută.\"
merită modificarea sau renunțarea la primele două.

Și, pentru concordanța timpurilor, în versul \"mă va cunoaște când se cântă notele la pian pentru jazz\" cred că ar fi bine: \"mă va cunoaște când se vor cânta...\"

Admir lejeritatea cu care se lasă mâna sigură în a scrie despre scindare și dublul interior, îndeosebi în poeme. Nu este oricui la îndemână și mai ales nu prin originalitate. Și e bine că sub aparența scindare, se vede clar firul și coerența gândirii și a trăirii.
Felicitări, Adina!

Ela

Eu am stat de vorbă cu Bufnița astă noapte și uite ce mi-a făcut,m-a lăsat să schițez în cărbune ceea ce mi-a povestit. Poate până la Crăciun mă voi întreba și eu, atât de clasică în firea mea, ce revelion va fi. Aparițiile sunt esențiale, rămânerile. Gracias, amigo.

Ela

Cassiopeea este constelația mea preferată, datorita formei dublului V și nu ndoar. Acum o văd aci în toate felurile, numai cum este ea nu. Și unii spun despre zeiță:

Cassiopeea si fiica ei Andromeda au fost amandoua frumoase. Din nefericire, Cassiopea a fost sterila si din greseala s-au laudat ca ea si Andromeda sunt mult mai frumoase decat Marea Nymphs. Marea Nymphs a devenit foarte nervoasa si l-a rugat pe protectorul ei regale Neptun zeul marii sa le pedepseasca pe acestemuritoare. Deci el a creat un monstru al marii hidos numit Cpheus, pe care l-a trimis sa omoare toti oamenii de pe coasta Etiopiei: Cpheus a consultat un oracol care i-a spus ca singura cale de a se elibera de monstru este de ao sacrifice pe Andromeda si de a i-o da lui. Astfel Andromedaa fost inlantuita pe o stanca de la mare asteptandu-si ingrozitoarea soarta. In acelasi timp… Perseus tocmai se intorsese triumfatorcuernic al Medusei.Aceasta doamna, ca si Cassiopea a fost prea laudaroasa spunand ca este mult mai frumoasa decat Minerva, zeita intelepciunii. Minerva a schimbat-o pe frumoasa Meduse intr-un monstru cu multi serpi ce-i ieseau din cap si avea dinti mari de bestie, o limba imensa ce-I iesea din gura si o fata foarte urata si infricosatoare, iar cei ce se uitau la ea se prefaceau in piatra. Perseus folosindu-se de scutul lui stralucitor in care vedea ca intr-o oglinda, a vazut imaginea Medusei in el din spatele ei, in timp ca ea dormea,i-a taiat capul cu sabia. Din picaturile de sange curs pe nisip s-a ridicat(a sarit) un cal alb inaripat numit Pegasus. Perseu l-a incalecat,a zburat cu calul si a vazut-o pe frumoasa fata inlantuita pe stanca. El a coborat si a intrebat poporul ce problema au. Andromeda i-a spus imediat povestea ei, cu monstrul pe care il vedea mai la distanta, anticipand urmatoarea lui masa. Perseus i-a intrebat pe rege si pe regina Cassiopeea daca sunt de acord ca Andromeda sa-i fie sotie daca il omoara pe Cpheus. Ei au spus da, dandu-se in spate din calea monstrului ce se apropia tot mai tare. Eroul a prefacut atunci monstrul intr-o stana de piatra, aratandu-i capul Medusei pe care-l avea la el
Andromeda s-a indragostit de salvatorul ei si a insistat sa faca nunta. S-au casatorit si au trait fericiti pentru tot restul vietii lor. Mandria si laudarosenia Cassiopeei a fost pedepsita, fiind agatata intr-un scaun, intr-o pozitie neconfortabila si, ca si stelele ei din jurul polului nord, a mai suferit o umilire in plus atarnand cu capul in jos.

Și Poezia, și Cerul deasupra noastră.

Ela

Însingurare a Domnului, Creator a Toate și Toate regăsindu-se în el. Poetul sihastru, fără de cuvinte, îndepărtat uneori de ceea ce lasă întru rost.
Acest Poem ființează prin sine însuși, cu o coloană spirituală inedită, așa cum numai acest Poet o poartă cu har.
Desprind din acest arbore liric o singură - cred că simt solitudinea ca o artă - ramură:

\"el Dumnezeul autoflagelat
și mai mult se grăbește
de groaza că niciodată nu poate ști
la ce distanță de oameni se află

e luna gura lui deschisă
- cu colțurile-n jos ca în somnul bătrânilor –
așa cum nimeni iubind nu ajunge
să spună totul nici în moarte\"

Mi-e frumos aici, Mihai Leoveanu, așa cum mi-a fost și în poemul anterior. Aș dori numai să pot liniști luminile care pulsează în Vale.

Ela