Ela Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
tăcerile vor avea fir de albastru-auriu
și vor învârt semnele
îndepărtând abia răsfirând ceața
și cochet vor veni toate cuvintele
ca la o sărbătoare
a cioburilor regăsite
Ela
Pe textul:
„Anotimp de ceață" de Bianca Goean
Ela
Pe textul:
„Nud pieptănâdu-și spaimele în oglindă" de carmen mihaela visalon
Ela
Pe textul:
„Nud pieptănâdu-și spaimele în oglindă" de carmen mihaela visalon
Ela
Pe textul:
„Festivalul poezie.ro, ediția a doua, Putna 2005-2006" de Radu Herinean
Recomandat\"cât de înspăimântătoare sunt anotimpurile
cum cad în irosiri fără sfârșit
dar mi-e silă de toate cuvintele.
mai bine las patul nefăcut
și plec.\"
Acum două ore spuneam cuiva că nu sunt nici măcar un cal de curse, ci un murg sălbatec neînșeuat galopând prin zăpada cuivntelor. Mă urmezi? Duminica e deschisă în munți.
Ela
Pe textul:
„duminică : închis" de ioana negoescu
RecomandatEla
Pe textul:
„Păuna" de Ela Victoria Luca
când mă ridic pe vârfuri și ating cassiopeea cu mirare
ea știe numai atunci pot fi ziua noaptea sau chiar anul dragonului\"
(\"Ora mă cunoaște altfel\")
Aici, la acest poem m-ai apreciat, mi-ai acordat o stea. Chiar și pentru Cassiopeea din această strofă, unde ai văzut foarte bine un sens din cele posibile.
Încercarea mea în cel de-al doilea comentariu nu a fost să țin partea unuia sau altuia dintre voi, ci să spun că indiferent cum se numește constelația exterioară, constelțaia interioară a omului contează, în orice sferă s-ar afla. Și Poezia.
Dar aici ar fi prea multe de spus. Iar eu mă retrag acum, Daniel, cu regretul destul de dureros că am pășit acolo unde am dorit să las liniște și din nefericire a ieșit mai mare zgomot. Te rog să mă scuzi, iar de repetat nu se va mai repeta, orice ar fi să fie. Atât.
Ela
Pe textul:
„nodoram huiorul, droiuri de nimban" de Daniel Bratu
Carmen, Dam, Horațiu, Erika, Dorin, Linea, vă mulțumesc pentru că ați asistat la cea mai simplă partidă de șah pe care mi-am închipuit-o poetic vreodată. Reușită mutarea voastră, într-o Linee elegant trasată. :)
Ela
Pe textul:
„Șah la Regină din 32 de mutări" de Ela Victoria Luca
Cassiopeea tot asa se numeste acolo unde se afla. Eu m-am alaturat aici fara rost. In rest, eu pumnal nu. Doar liniste.
Final.
Ela
Pe textul:
„nodoram huiorul, droiuri de nimban" de Daniel Bratu
Cinstesc și eu aici, că nu mai am coroană, am mutat-o la B10 contrat. ;))
Ela
Pe textul:
„Hai noroc!" de Bogdan Nicolae Groza
În altă ordine de idei, am înțeles că exemplare din Antologie va aduce și Radu la Iași (din comentraiul său lăsat zilele trecute). Sigur vei găsi încă un exemplar. Cele luate de mine sunt deja oferite.
Off topic solicit, îmi pare rău.
Ela
Pe textul:
„nodoram huiorul, droiuri de nimban" de Daniel Bratu
Când mi-e cu supărare, zău se vede. Aci nu iaște cazul. Uite o cheie la bufniță: e noptacă și e albă. Aștept commurile tale fiindcă au ceva arome și condimente, cât să fie schimbul de impresii mai savuros. :)
Ela
Pe textul:
„Tablou în gri nefiresc" de Ela Victoria Luca
Ela
Pe textul:
„Tablou în gri nefiresc" de Ela Victoria Luca
Carmen, risipirea de albastru duce, pe o anume limită, la un gri netrăibil. Și ai \"furat\" privirea bufniței, trimite-o departe de. Sau păstrează înțelepciunea celei albe. Eu mă îmbrac elegant la șapte. :)
Ela
Pe textul:
„Tablou în gri nefiresc" de Ela Victoria Luca
taci
taci și ascultă
e bine să lași spații albe în destin\".
Unii spun că umbra e îngerul. Poemul îi lasă cumva în aceeași lume, pe alte meridiane.
Doar ascult și uneori, fără a limita între zero și unu timpul în staccato, eu \"te privesc și rămân singură
îmi ridic anevoie umbra
și plec\"
Delicatețe și înțelepciune. Infuzie pentru înserările fără vârtej.
Ela
Pe textul:
„tu zâmbești de fiecare dată altfel" de Eugenia Reiter
\"într-o zi se va întâlni cu mine pe stradă.
strada va spune uite mă împrumut de la tine
întâi îți iau numele apoi lucrurile
viața
i-am zis trebuie să îmi dai ceva în schimb\"
Fiindcă nu îmi place să o las pe Adina fără ceea ce am să îi transmit, eu aici îi spun simplu:
- \"momentul în care te poti delimita de făptura și sunet.\" - aici \"făptură\" sună prea grav față de tot poemul (pune și \"ă\"; dar lasă-l așa dacă nu simți altfel.
- aș fi renunțat la primele 2 versuri din a doua strofă, banalizează brusc, nu ți-e în stiul, și mai ales că ceea ce se deschide în următoarele:
\"e cutremur la etajul 4 pianul se sparge în atomi
tac
mara mă sărută.\"
merită modificarea sau renunțarea la primele două.
Și, pentru concordanța timpurilor, în versul \"mă va cunoaște când se cântă notele la pian pentru jazz\" cred că ar fi bine: \"mă va cunoaște când se vor cânta...\"
Admir lejeritatea cu care se lasă mâna sigură în a scrie despre scindare și dublul interior, îndeosebi în poeme. Nu este oricui la îndemână și mai ales nu prin originalitate. Și e bine că sub aparența scindare, se vede clar firul și coerența gândirii și a trăirii.
Felicitări, Adina!
Ela
Pe textul:
„divided we fall" de Adina Batîr
Ela
Pe textul:
„Tablou în gri nefiresc" de Ela Victoria Luca
Cassiopeea si fiica ei Andromeda au fost amandoua frumoase. Din nefericire, Cassiopea a fost sterila si din greseala s-au laudat ca ea si Andromeda sunt mult mai frumoase decat Marea Nymphs. Marea Nymphs a devenit foarte nervoasa si l-a rugat pe protectorul ei regale Neptun zeul marii sa le pedepseasca pe acestemuritoare. Deci el a creat un monstru al marii hidos numit Cpheus, pe care l-a trimis sa omoare toti oamenii de pe coasta Etiopiei: Cpheus a consultat un oracol care i-a spus ca singura cale de a se elibera de monstru este de ao sacrifice pe Andromeda si de a i-o da lui. Astfel Andromedaa fost inlantuita pe o stanca de la mare asteptandu-si ingrozitoarea soarta. In acelasi timp… Perseus tocmai se intorsese triumfatorcuernic al Medusei.Aceasta doamna, ca si Cassiopea a fost prea laudaroasa spunand ca este mult mai frumoasa decat Minerva, zeita intelepciunii. Minerva a schimbat-o pe frumoasa Meduse intr-un monstru cu multi serpi ce-i ieseau din cap si avea dinti mari de bestie, o limba imensa ce-I iesea din gura si o fata foarte urata si infricosatoare, iar cei ce se uitau la ea se prefaceau in piatra. Perseus folosindu-se de scutul lui stralucitor in care vedea ca intr-o oglinda, a vazut imaginea Medusei in el din spatele ei, in timp ca ea dormea,i-a taiat capul cu sabia. Din picaturile de sange curs pe nisip s-a ridicat(a sarit) un cal alb inaripat numit Pegasus. Perseu l-a incalecat,a zburat cu calul si a vazut-o pe frumoasa fata inlantuita pe stanca. El a coborat si a intrebat poporul ce problema au. Andromeda i-a spus imediat povestea ei, cu monstrul pe care il vedea mai la distanta, anticipand urmatoarea lui masa. Perseus i-a intrebat pe rege si pe regina Cassiopeea daca sunt de acord ca Andromeda sa-i fie sotie daca il omoara pe Cpheus. Ei au spus da, dandu-se in spate din calea monstrului ce se apropia tot mai tare. Eroul a prefacut atunci monstrul intr-o stana de piatra, aratandu-i capul Medusei pe care-l avea la el
Andromeda s-a indragostit de salvatorul ei si a insistat sa faca nunta. S-au casatorit si au trait fericiti pentru tot restul vietii lor. Mandria si laudarosenia Cassiopeei a fost pedepsita, fiind agatata intr-un scaun, intr-o pozitie neconfortabila si, ca si stelele ei din jurul polului nord, a mai suferit o umilire in plus atarnand cu capul in jos.
Și Poezia, și Cerul deasupra noastră.
Ela
Pe textul:
„nodoram huiorul, droiuri de nimban" de Daniel Bratu
Acest Poem ființează prin sine însuși, cu o coloană spirituală inedită, așa cum numai acest Poet o poartă cu har.
Desprind din acest arbore liric o singură - cred că simt solitudinea ca o artă - ramură:
\"el Dumnezeul autoflagelat
și mai mult se grăbește
de groaza că niciodată nu poate ști
la ce distanță de oameni se află
e luna gura lui deschisă
- cu colțurile-n jos ca în somnul bătrânilor –
așa cum nimeni iubind nu ajunge
să spună totul nici în moarte\"
Mi-e frumos aici, Mihai Leoveanu, așa cum mi-a fost și în poemul anterior. Aș dori numai să pot liniști luminile care pulsează în Vale.
Ela
Pe textul:
„riduri albe cu Beethoven" de Mihai Leoveanu
Recomandat
