Ela Victoria Luca

Raluca, poezia nu e \"prea simplă\" cum spune titlul, am parcurs multe foarte simple în ultimele ore, aici te rog doar să elimini rândul acesta (fiindcă vers nu este), rațiunea fiind una chiar simpluță de tot: ai îndeajusn simț estetic încât să îți dai seama de efectul lui negativ.

\"????????????????????????????????????????????????????????\"

Ela

re-dă versurile:
\"că nu se va pierde în noapte
c-amprentele pașilor săi pe coridoare de suflet\" - pe verticală iese ceea ce vezi.
de asemenea:
\"a le pleca pe vârfuri printre pletele ei albe
ale lui cute pe fruntea prea a lumină\" - a le ... ale

Și atmosfera asta de întristare de aici mă lasă în tăcere. Sper să nu fii pribeag dintr-o lume în alta, iar gândurile topite să curgă în mâna unui timp dumnezeiesc, chiar dacă cineva, undeva se duce... pentru totdeauna.

Ela

femeia amforă, femeia ce se metamorfozează prin mâinile bărbatului, femeia care se caută pe sine în esențele sale de iubire, evident tablouri poetice de foarte multe ori scrise și se vor mai scrie.
acum mă las în poemul tău altfel:

structură: 4 ori 3, ai ales doisprezece versuri scurte în care să (te) definești. ar fi îndeajuns atunci când ideile sunt bine susținute, așa cum ai început în primele 2 versuri.
formă: este o singură discordanță, al doilea vers, care iese din liniatură și estetic deranjează privitorul (exigent, desigur ;) )
compoziție: un slalom printre figuri de stil, unele reușite, altele nu, comparațiile merită susținute mai bine, mai articulate. Finalul spre exemplu \"petale de piele\"... cred eu că este prea forțat. Merita altă imagine, cu atât mai mult cu cât sfărâmarea în bucăți nu poate fi... ploaie de petale de piele. :) În prima strofă, pe de altă parte, după primele 2 versuri reușite, vii cu acea continuare \"care curge-a femeie\", respectiv: \"eu sunt femeia... care curge-a femeie\" - e un non-sens aici. Dacă doreai metaforă puteai spune care curge-a timp, care curge-a lumină, care curge-a val...
A doua strofă, la fel: primele 2 versuri bune, următoarele două \"scârțâie\" la \"închegată\" și \"plod\". Acest \"plod\" vine și sparge tot ansamblul. Nu e nici măcar autoironie. E o asperitate lingvistică ce nu merită lăsată aici.

Prin urmare, fii atentă la cele 6 bune, 6 de șlefuit, este interesantă partajare în două:

eu sunt femeia
care sparge tristeți între tălpi
sunt femeia din lut
cu iubirea în cerc
din adam în adam
ma fărâm în bucați

Celelalte șase versuri rămân de prelucrat, știi, le vei modela ca și cum ar fi încă lut. :)

Ela

Știu, e la personale, știu că e \"conștient\", dar știu și că inundă acest \"știu\" și acest \"voi\". Ce zici, ne jucăm pu
in pe cele 7 sfere ale conștiinței, măcar poetic, poate descoperim încă atâtea ne-știute expresiii lirice, metafore, comparații, simboluri, ceva ce ne va face pe amândouă să ne amintim că nu ne știm, dar ne putem cunoaște un pic prin ceea ce știm citindu-ne?
Cu alte cuvinte, poezia, chiar și personală, așteaptă să fie poezie.
Bun venit, știi deja că voi reveni să văd evoluția ta pe site!

Ela

nu este în esență poem fiindcă pare mai degrabă un mesaj către cineva anume, este ceva nemetaforizat, nesublimat, ideea poetică nu se încheagă, este o exprimare simplistă, simbolistica lipsește. este o exprimare a stării de singurătate, într-un șir \"comun\". de aceea cred că este la atelier. în plus: diacriticele. Le găsești în pagina de editare texte chiar dacă nu sunt disponibile pe computerul de la care postezi.
Ești de curând aici, îți doresc o bună scriere.

Ela

Remarc un om al literelor. De aceea voi da o mai bună atenție, atunci când mă voi apleca mai mult asupra scrierilor sale. Aici remarc o anume gravitate, până la limita revoltei, dar și a întristării. Îmi plac imaginile, Simbourile alese în acord cu stările induse cititorului.
desprind și câteva versuri care mie cel puțin mi-au dat de gândit:

\"Nevăzutul se întoarce împotriva mea
Pasăre de codru...
Hrănită cu rouă și cenușă...\"

Frumoasă închipuire a Domnului.

Bun venit pe poezie.ro, succes în scriitură, pe mai departe. Voi reveni și, uneori, voi lăsa semne.

Ela

Este foarte simplist, lipsesc metaforele autentice sau lipsește acel discurs poetic ce îl face pe cititor să rămână cu o imagine sau o stare măcare câteva minute după parcurgerea textului. Lipsește acea linie inedită, acel stil al scriiturii, care se formează prin exercițiul zilnic, prin lecturi, prin mai mult decât talentul. E acea tehnică ce e necesară, chiar dacă simțim în noi focuri creatoare. Sunt multe \"locuri prea comune\" aici, Roxana, cred că tu poți accepta să îți spun asta acum. Mă bucură să văd o anume aplecare spre estetic și sensibil, cred că o grijă pentru cuvânt și o lectură extinsă, cu încercări de scriere te vor face să îți găsești matca. Eu voi reveni în pagina ta.
Văd și că este o poezie din 2002, oare în acești aproape 4 ani a fost o schimbare poetică? Eu cred că da și sper să o văd. :)
Ela

A scrie în rimă e o artă și o tehnică dificilă: e de urmărit mereu ritmul, măsura, rima inedită, care să nu alunece în simplism, imaginile nuanțate, o anume cizelare a stărilor, o sublimare a afectelor până la stare poetică. E un anume melor, o anume formă. De aceea cred că e mult încă de lucru pentru acest stil. Voi citi și ce vei mai scrie, poate forma liberă sau proza îți sunt mai la îndemână. Citește sonetele lui Adrian Munteanu, sau poeziile lui Daniel Bratu, sau ale Teei Mirescu, cea care îmbină (ca și Ioana Ștefănescu-Bogdan uneori) iscusit rima cu versul alb. Asta pentru a da numai câteva nume din cele existente printre membri site-lui; însă este și o vastă literatură poetică de parcurs. Voi reveni să văd evoluția. Succes!

Ela

Buna venit pe poezie.ro, Melania. Acum, lasă-mă să prelucrez un pic poezia ta, fiindcă are o tentă ce necesită temperanță, pentru a fi citită cu plăcere:

trecutul meu
e o floare de lotus
trupul tău
e o panză de păianjen
nu mă mai simt azi
mă sfârșesc

luciditatea e moarte
oglinzile mă iartă

poemul acesta nu sunt eu
poemul acesta e neputința

ploaia șterge oamenii fericiți
glasul meu e un pian vid
timpul nu mai există
mă risipesc precum nisipul

golul ăsta e vacant
golul ăsta îmi aparține

Nu am dorit să schimb mai mut, ca să îți păstrez ideile și imaginile. Cred că simplele mele retușuri îți vor vorbi îndeajuns de bine. Voi reveni pe pagina ta să te văd în poezie. Succes.

Elena, cumva ai simțit că aici e o pauză de cuvinte ce îmi este necesară din anumite motive de neatins. Mulțumesc mult. Când voi mai scrie, vei găsi. :)

Magdalena, vine o vreme și pentru a cânta simfonia înțelepciunii, nu doar a inteligenței sau a simțămintelor. Am simțit că e spațiul și timpul pentru aceasta. Mulțumesc, voi călători mai departe în ape limpezi.

Ela

Ioanule, foarte fină observația și pertinentă. \"Rămân orele transparente\", asta era ideea. Și mulțumesc pentru cum percepi căutarea mea spre a mă așterne într-o matcă stilistică definitorie și că poți șlefui acolo unde sunt asperități lingvistice. Mulțumesc, am răspuns f. f. rapid, în trecere.

Ela

Observatia ta in genere e buna, aici insa riul simbolizeaza viata, sau o realitate din viata. M-am gindit cum sa formulez inainte de a posta, in asa fel incit sa sugereze acest lucru, cu atit mai mult cu cit sintagma se afla in continuarea versurilor \"poate că nu sunt decât
încă un compromis pierdut
în visul copilului\".

Aici e un fel de alunecare prin viata. :)
Multumesc.

Ela

Bun venit, eu acum te descopăr. Am citit poeziile tale, cele trei. Las semn la aceasta, fiindcă simt în ea ritmul, căutarea frumosului, sentimentul, tendința spre echilibrul, imaginile în acordaj cu ideile.
Am remarcat și că ai deja două volume apărute. Un singur amănunt în titlul celui de-al doilea, care firește numai un ochi binevăzător și obișnuit cu redactările îl percepe: Timpul_apelor. Încearcă pe viitor să eviți astfel de alăturări, chiar dacă imaginea este poetică, rezonanța la pronunție este cu dus-întors, ca să spun așa simplu. Și sunt pățită, eu am scris despre anotimpul apelor și când am descoperit ce iese, am modificat, am avut cum.

Te citesc în continuare, am cel puțin două motive pentru aceasta. Îmbini două \"lumi interioare\".

Ela

Eseu-cronică a unui cenaclu deschis prietenilor poeziei și ai epigramelor, la o cafenea literară a unui scriitor și artist, o descriere a unei seri ce pare să fi fost bogată, extraordinar de bogată în recitare și cântec - cuvintele autorului și fotografiile sunt mărturie, și cred că fiecare dintre cei care au participat pot spune același lucru. Se simte bucuria împărtășită, numai citind aceste gânduri-rânduri lăsate aici pentru noi.
Remarc și subtitlul, la care mă alătur, Radu Herninean aude bine și poate va redeschide curând scena cenaclului, la Eliad sau unde va fi posibil. Noi așteptăm \"chemarea\", microfon singuratic există oriunde. Pentru un vers, o poezie, o scenetă, o melodie... pentru noi.
Aprind reflectorul aici, pentru această cronică. Tot din 28 ianuarie. Interesantă acea sâmbătă a poeziei. :)

Ela

ianuarie, m-am devansat cu o lună. :)

28 februarie... :)

Iulianei, pentru o relatare în detaliu a festivalului, a lansării de carte, care are un titlu deosebit, și mult așteptat, pentru felul echilibrat în acre a prezentat evenimentele din 29 februarie, mă bucură să văd că Olga Ștefan a fost unul dintre câștigători, că cei prezenți au fost poeți dar și interpreți de muzică.
Remarc acest articol. E totuși o bună cronică.

Ela

lumina?

Mă bucură că am putut primi \"Caietul cu insomnii\" și \"Dimensiunea îmbrățișării\", am parcurs poemele cu sentimentul că admir răsăritul unui suflet, în februarie.
Mulțumesc Teea, Adina, pentru această dimensiune a poeziei.

Ela

Deesprind din gândurile tale doar doă, cu care am rezonat nu doar estetic, ci și afectiv.

\"După amiaza cireșul din vis îmi fură tot sângele.\"
\"Esențial este ca în fiecare noapte să uităm câte ceva. Diminețile apar ca niște lebede dintre uitări.\"

Scrii aici în verde metalizat, ca și cum disonanțele ar putea reda mai bine cerebralul. Și închid aici, mă tem că aș scrie numai din mine, prea personal.

Ela