Poezie
Reverie la ora iernii
1 min lectură·
Mediu
mă dezmeticesc într-un aer alb
străină de arborii orelor
din care zboară speriate păsări pitice
prin frunze îmi zâmbește un chip
seamănă cu mine și totuși
e ceva mai bătrân
nu își numără cercurile de lumină
fără să îmi spună nimic îmi arată
timpul fluid
orele mele de fildeș au ajuns în pământ
împletesc rădăcinile arborilor
în trei anotimpuri
niciodată iarna niciodată
privirea din frunze mă cheamă hipnotic
e vremea somnului cu brațe de jad
mă las cuprinsă într-o nefirească amorțeală
în care nu știu pe cine strig
să stingă în mine corbii
să spargă oceanul negru de timpul-dig
033.751
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Reverie la ora iernii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/163301/reverie-la-ora-ierniiComentarii (3)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
DACe varsta o fi avut in astral acel cineva conturat in atmosfera aceasta straina de ``arborii orelor`` ? Mie mi se pare o impletire sublima de poezie, parapsihologie si mister.
0
ELDana, văd că nu agreezi deloc stilul în care scriu în ultimul timp, deși scriu mai bine - asta vede oricine - decât acum 6-7 luni de ex. Cred că a spune că e în neregulă... nu e în regulă. Sau dacă e să dau și răspuns concret: un visrus de sistem, o viroză pulmonară. În rest, e ok. Mulțumesc.
Romulus, e bine că ai văzut acest amestec, este specific reveriilor. Și imaginarului în poezie. Mulțumesc.
Ela
Romulus, e bine că ai văzut acest amestec, este specific reveriilor. Și imaginarului în poezie. Mulțumesc.
Ela
0
Nu stiu ce e in neregula...