Ela Victoria Luca

In primul rind, echipei revistei \"Banat\" pentru intrarea in al treilea an de viata literara si speram sa o regasim la feld e vie si peste 30 de ani.
In al doilea rind, lui Liviu Nanu si Bogdan Ionescu pentru ca reusesc sa ramina poeti in orice vremuri si cititorul sa ii poata pastra in pagini nu doar virtuale sau de hartie, ci si de spirit.

Ela

auzi si ceea ce nu se spune aici. no, apia cum altfel? asa e noaptea, linistea aduce mai aproape cuvintele nerostite. de doua ori azi in tacerile mele, ce bunavenire, multumesc noptaca.

Ela

Ce de vreme o trecut de cand nu ne-om mai vazut... Ma bucura ca vii acolo unde se aud descintecele noptilor. Firesc, cumva. :) Te mai astept si cidn place si cidn nu.

Ela

MiCa, să fie poate numai biencuvântarea din blestem, ascunsă acolo numai pentru ochiul vizibil de verde-albastru. Cât despre cafea, foarte amară, da. Să poți simți aroma vieții, cea adevărată. A doua zi după naștere, nu? ;)

Ionuț, ascultă un cântec în rotund de lună, amar de pelin picurând acolo unde încă mai este loc de o metamorfoză. Mulțumesc pentru cum îți faci simțită prezență în orice stare din poezie.

Ela

Nici nu știu, e deja mâine, aroma oare cum va fi: vanilie? scorțișoară? aleg ambra. poate că am anume descântec. îl vei auzi. și să lași cuvinte când dorești, eu, de felul meu, sunt simplă... Mulțumesc.

Ela

sa se faca precum trandafirul cenusiu, ars cumva in flacari azur de iubire, ca si cum poemul s-ar juca in spiritul liber al poetului, iar si-ar inflori iubirile intr-un joc etern. ferice nușa, ferice iubire.


\"ci vreau ca pielea-ți fină
să o tot simt, ci-nușă,
pe-a ochilor grădină
de rai, închisă ușă,\"

atât de azur în portret, atât de roșu în inimă, sonetul.

Ela

deschide-te lumină în albe straie de inimă
îmbracă femeia dinspre sud
cu aripi de dragoste
pământul să-i mângâie tălpile
cerul să-i înalțe ochii
apele să-i liniștească pletele
până la bărbatul cel fără neguri
pruncul să-i amintească rădăcinile
oglinda să-i arate luna pătrar
în scrin să-și aștearnă și azi fericiri

Lumini să-ți crească din ani, MiCa, îndrăgostită să fii de viață, ca de nimeni și nimic mai mult!

Mă bucură Moni că ai așternut loc de sărbătoare! \"Să dansăm, să ne bucurăm!\"

Ela

Interesant nu atât ca și conținut, cât ca realizare. Poveste în versuri, verosimilă aproape, un dialog imaginar cu sine-însuși, cu dublul oglindit, ochiul cel văzător care nu doarme, care este acolo mereu, care nu te lasă să fii hoț. Mai interesant - și asta este aici o simplă mărturisire - este că aseară doar vorbeam despre acest schelet din dulap cu cineva și despre semnificația lui, dar îndeosebi despre varietatea lingvistică în funcție de tradiția popoarelor. Când am văzut astă noapte povestea ta vizuală mi-am spus: ei, da, iar apar oglindiri dși reverberații. I like it!
Cred că cea mai reușită pagină (dpv poetic) este pag. 4: \"ochiul tău drept ciclopic s-a deschis larg în ochiul meu stâng ca un geyser cuminte într-un iceberg\". Cred că la final ar fi mers altceva decât \"simplă\" pt oglindă, fiindcă povestea ta nu e chiar atât de simplă precum pare și nici realizarea esi în colaj vizual nu e facilă. So, think about it.
Și fiindcă aici e cineva căruia îi place îmbinarea între vizual-auditiv-vers-culoare, aprind lumina, să vedem ce face \"scheletul din dulap\" sau ce ne arată oglinda. Sper să dispară \"fantoma\". :)

Ela

Ai privit ploile netede acum, dansul meduzelor, desprinse de soartă, e îndeajuns pentru un cântec. Mulțumesc.

Ela

Cum se aștern cuvintele tale, lângă cetăți fără timp, zidite pentru a nu mai fi dărâmate, pentru a rămâne în mine, în noi. Cum vii tu la ceasul inimii, indiferent de oră, chemată de atigere de clopot, ca și cum ai auzi, de oricât de departe, cum se nasc de sub ziduri iedere firave. Mulțumesc, Marie, că ai simțit așteptarea.

Ela

L-am remarcat pe Gelu Bogdan de la a doua lui poezie. Sigur se va auzi de el curând. Inspirat, atent, talentat, fără forțări în expresie.
Din acest poem - le-am citit pe toate, la fiecare apariție a ei - remarc ultima strofă:

\"Voi trăi cât o pasăre
Între două migrații
Între un strigăt și ecoul lui
O moarte firavă
Mi se strecoară pe sub ușă
Ca și cum ar fi știrea zilei

A sosit momentul să fiu înlocuit\"

(ai un typo în vers 2, atât)

Ela

\"omul acela
dintr-un fluid incoerent
încât ai fi putut să treci prin el
din toate părțile
și-abia de-ar fi întors privirea\"
nu știu de ce simt acest poem ca pe o căutare sau o re-definire, ca pe o re-așternere în alte puncte cardinal, ca pe o re-trecere prin lume, a ta, a celorlalți, din tine, din ceilalți. Și paote și o tristețe temperată, un fel de senin cumva dincolo de toate, chiar dacă apar frământări, întrebări și atâtea drumuri de veghe.

Ela

Poate ca tu auzi \"vuietul pasarilor\" si stii ce este o meduza ce si-a pierdut cerneala, poate tu stii ce este apa necalcata si fiul regasit si de aceea aceasta poezie ti-a intrat in suflet. Multumesc.

Ela

\"stă ghemuită în colțul ei de lume știind că nu se poate face nimic. niciodată nu a reușit să scape de anulare. și el nu a știut niciodată. nici acum.\"

uneori respiră sacadat, ca și cum lumea i se strecoară spre a-i reaminti că există și adună fire de viu pentru încă o zi. se pare că este încolăcită spre a se desfășura mai departe în alt colț. nu știe dacă de lumea asta sau o alta. din ea se aude pulsul ca dintr-o grotă încă nedescoperită. parcă se zbat pietrele. nu tac, pietrele nu tac.

Ela

nu era timp
să primenesc așteptarea
nici zorii
sau roadele apusului ieri

așa aud eu prima strofă. și din a doua aș schimba \"mutantelor\" din ultimul vers, cu o altă imagine. găsești tu, fiindcă ești inspirată.

furnici în bordei de piatră - imagine bună. :) ce mici suntem, nu?

Ela

Voi reflecta la ce ai spus. daca e slaba m-as mira. daca asa o consideri, e impresia ta. Multumesc de trecere.

Ela

Cum sa nu auzi tu zborul albatrosilor, intorsi din calatoria cea de sapte ori revelatoare, MiCa? Te astept, cu ale tale revelari.

Ela

Fiindcă dorești să revii, înseamnă că dincolo de oboseală, ai rezonat cu ceva din poezie. Mulțumesc.

Ela

Elena, mă bucură că din poezia mea, orice ar rosti ea, rămâne viul, rămâne o inimă. Și un dans al vieții. Mulțumesc mult.

Nicolle, e și o incantație a anemonelor, da, cântul florilor, cântul roșului, cântul viului, aducând aminte cerbului trăirea. Cu diamant în frunte? Bine. Așa să fie. Mulțam, fată de culori.

Elia, mă bucură că ai desprins finalul, fiindcă din acel final renaștem. Mă bucură prezența ta aici, simți unde este timpul tău.

Bogdan, nu știu acel film deloc, niic coloana sonoră, dar nu întâmplător se pot face probabil paralele culturale diverse. Mulțumesc.

Ela

Florina, iubind acest poem, înseamnă că poți simți ineditul unei inimi în trcerea ei încântată de minunea unei clipe.

Diana, ai ascultat aici un cântec fără timp, ca și cum ai fi fost printr-o astfel de trecere, a iubirii din viață-moarte. Cât de aproape de cuvinte, de altfel de cuvinte. Mulțumesc, dacă ți-a atins sufletul, atunci poezia asta își merită țărmul.

Ela