albatroși la picioarele Domnului

Si albatros, si trup de tigru, si cripta care inchide de 7 ori pamantul eliberand zborul. Si dragul meu de versurile tale, si buna dimineata, si voi reveni.
SI, SI, SI.*
__________
*
rog a se citi in italiana:)))

Cum sa nu auzi tu zborul albatrosilor, intorsi din calatoria cea de sapte ori revelatoare, MiCa? Te astept, cu ale tale revelari.

Ela

eu gasesc exagerate in aceasta poezie toate asocierile, prea le arunci asa cu usurinta pentru a crea impact vizual. Iti dau exemplu - tristete de cobalt, cripta de bronz. Apoi intervii cu banalul altora - vuietul pasarilor, meduze fara cerneala, necalcate de talpile. In afara de aceste lucruri, ai prezenta in poema asta a doua verbe care practic inseamna acelasi lucru - a sfasia si a spinteca, chiar daca difera usor ca nuanta, este preferabil a se alege unul si renunta la celalalt. Asocierea dintre albatrosi si picioarele domnului, apare tarziu in strofa a treia, daca tot implici domnul in poezie, da-i o conotatie mai simpla, cursiva, ideea sa reiasa clar, imaginea sa fie sugestiva dar nu datorita acelor alaturari de cuvinte de care ti-am pomenit. In concluzie, cu aceeasi sinceritate ca intotdeauna, poema ta este slabuta Ela. A la prochaine !

Voi reflecta la ce ai spus. daca e slaba m-as mira. daca asa o consideri, e impresia ta. Multumesc de trecere.

Ela

Ela, poemul tau se identifica cu starea mea..:-*, dorintă, tristețe și speranță!

imi place mult

\"ceață și umbre
iau uneori trup de tigru
și-mi sfâșie întunericul
alteori capătă aripi
și-mi zboară prin gând
meduze fără cerneală
plutind haotic
prin mările necălcate
de tălpile fiului regăsit\"


cu drag,
erika

Poate ca tu auzi \"vuietul pasarilor\" si stii ce este o meduza ce si-a pierdut cerneala, poate tu stii ce este apa necalcata si fiul regasit si de aceea aceasta poezie ti-a intrat in suflet. Multumesc.

Ela

\"acum netezesc ploile
fac din ele
meduze fără cerneală
plutind haotic
prin mările necălcate
de tălpile fiului regăsit\"

Ela, suna minunat, are o melodicitate fascinanta, dar ma tem ca imi trebuie liniste sa descifrez adevaratul continut.. ca o prima vizionare imi place, promit sa revin cu un comentariu adecvat, sa vizez strict subiectul. Acum sunt aiurit, dar am vrut sa-ti las un semn .
cu drag,

Ai privit ploile netede acum, dansul meduzelor, desprinse de soartă, e îndeajuns pentru un cântec. Mulțumesc.

Ela

\"dau ocol de șapte ori pământului
până la desprinderea ultimă
și atunci îmi închid inima
ca pe o criptă de bronz\"

Îmi imaginez strângerea de inimă a unui astronaut ce așteaptă plecarea definitivă spre alte lumi necunoscute. Pentru a rezista emoției, închide o parte din el
într-o \"criptă de bronz\".

O altfel de despărțire, halucinant de dureroasă...
Florin

Da, indiferent cine și unde pleacă, în acest definitiv iminent, ne închidem într-o critpă de bronz, fie ea și a sufletului doar, o parte din celălalt. Mulțumesc pentru cum citești.

Ela