Mediu
cheamă-mă doar când nu poți simți aerul. nu capăt sens între respirații, locul meu este în stern. încerc să sculptez încă o inimă, să nu mori în timpul vieții mele. aș mânia oare îngerii, aș încălca porunci de-aș zidi în mine timp pentru tine?
amestec lumile doar, căutând seve din care să-ți picur când dormi, să mi te trezești ca după o îmbăiere în lapte de licornă. nu pot încă să îți port capul în palme, mi-e pământ ochiul, mi-e întuneric văzul.
scriu când îmi amintești că ai trupul întreg. scriu când îți simt ducerea. scriu când nu ești decât pentru mine.
acum nu. nu știu dacă o poezie fără lumină îmi poate aminti iar câtă neputință îmi taie drumul de la ruga mea la a șaptea ta întâmplare.
rămân cu genunchii vineți. coapsele au fire de iarbă în loc de vene. să te ascund aș vrea, să nu mi te ia cosașul. să treacă pe alte pământuri. să mă mai lase trăindu-te un timp.
023.827
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “cosașul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/165728/cosasulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELCum se aștern cuvintele tale, lângă cetăți fără timp, zidite pentru a nu mai fi dărâmate, pentru a rămâne în mine, în noi. Cum vii tu la ceasul inimii, indiferent de oră, chemată de atigere de clopot, ca și cum ai auzi, de oricât de departe, cum se nasc de sub ziduri iedere firave. Mulțumesc, Marie, că ai simțit așteptarea.
Ela
Ela
0
Aș zidi în mine un tu de tine, de noi, ca apoi într-o strânsă îmbrățișare să uitam de timp, să uităm de noi. Te-aș zidi amestec de lumi adunate într-o inimă, mult prea mare pentru lumea asta mică, mult prea iubitoare pentru răul din mine. Mi te-aș așeza în jurul gâtului inel de sărbătoare ca să te port ca o rugăciune în prag de seara. Bate ceasul al nouălea, e slujba plecării genunchilor întru iertare.