ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
Nicolle, ai ales un tablou cu nuanțele mele de suflet. Mulțumesc, sensibilitatea etse a ta.
Ionuț, când spui celule canceroase, e corect. Așa și cu iluziile. Acesta era sensul, ca și cum ai avea cancer de suflet, celulele sufletului fiind iluzii. Știu că nu e rea voință, detectez ușor intențiile celorlalți, manifeste sau latente. Mulțumesc, citește poemul încă o dată. :)
Erika, ai văzut bine acea coborâre, până la limita la care atingi neputința de a te înălța, până la clipa în care preiei umbre și stări, spre a-l elibera pe el. Mulțumesc pentru buna deslușire.
Daniela
Ionuț, când spui celule canceroase, e corect. Așa și cu iluziile. Acesta era sensul, ca și cum ai avea cancer de suflet, celulele sufletului fiind iluzii. Știu că nu e rea voință, detectez ușor intențiile celorlalți, manifeste sau latente. Mulțumesc, citește poemul încă o dată. :)
Erika, ai văzut bine acea coborâre, până la limita la care atingi neputința de a te înălța, până la clipa în care preiei umbre și stări, spre a-l elibera pe el. Mulțumesc pentru buna deslușire.
Daniela
Pe textul:
„schweppes spring in the rain" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextNo more tears just schweppes and spring. Cit despre iluzia canceroasa care provoaca moartea spontana de suflet, sa ramina doar in poezie. Viata maine va aduce si altceva. Maybe heartserenity.
Daniela
Daniela
Pe textul:
„schweppes spring in the rain" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAi simtit doza de amar zilnica, de cinism fata de viata si fata de cele intimplate, ca si cum am trai in unele zile intr-un spitald e urgenta. Si ai perceput bine ce inseamna sa cobori prea mult in celalalt.
Cred ca e singura poezie de genul acesta din cite am scris, mai am unele amarui, dar chiar asa nu. Bitter and bitter, thanks.
daniela
Cred ca e singura poezie de genul acesta din cite am scris, mai am unele amarui, dar chiar asa nu. Bitter and bitter, thanks.
daniela
Pe textul:
„schweppes spring in the rain" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextDa, stiu ca ultimele patru rinduri nu vor fi agreate prea mult, insa asa am vazut eu scena completa. Nu e deloc sentimental, e cinic. Multam de trecere.
Daniela
Daniela
Pe textul:
„schweppes spring in the rain" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMultumesc, Silvia, asta noapte cidn am scris-o ma criticam tare. Cred ca eram pe marginea vinetie a sufletului.
Ela
Ela
Pe textul:
„Vânăt și fără potcoavă" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextportocală în semilune
ce stângăcie
împreună trecem
deodată
Poarta Sărutului
simetria a durat
o singură clipă
vezi?
cumințenia mea
tace
am esentializat usor poemul tau. pentru parfumul de portocala, azi m-am gindit la el dupa o sincopa.
cindva, copila fiind, credeam ca in paradis sunt portocale. mare dezamagire a fost cand ama aflat de meri.
si pentru ca adoratia mea etse pentru Brancusi si Rodin.
Multumesc pentru tacerea din rotund.
Daniela
ce stângăcie
împreună trecem
deodată
Poarta Sărutului
simetria a durat
o singură clipă
vezi?
cumințenia mea
tace
am esentializat usor poemul tau. pentru parfumul de portocala, azi m-am gindit la el dupa o sincopa.
cindva, copila fiind, credeam ca in paradis sunt portocale. mare dezamagire a fost cand ama aflat de meri.
si pentru ca adoratia mea etse pentru Brancusi si Rodin.
Multumesc pentru tacerea din rotund.
Daniela
Pe textul:
„Necuvânt la masa tăcerii" de Ramona Rusenescu
0 suflu
ContextAnana, o vreme am răsucit umbrele până am stors din ele lumini la fiecare răscruce, crdeam că mai presusu de toate asta este menirea. Acum simt luminile cum adună umbrele pentru a le risipi. Sau așa poate că e tot ce doresc. Mulțumesc.
Erika, metaforele vieții, metaforele morții, iar eu respir între metafore. Uneori e poezie. Alteori e ceva între poezie-viață-moarte. Mulțumesc.
Daniela
Erika, metaforele vieții, metaforele morții, iar eu respir între metafore. Uneori e poezie. Alteori e ceva între poezie-viață-moarte. Mulțumesc.
Daniela
Pe textul:
„figuri estompate" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextsecunda unei replici
o piatră ruptă
din adâncul
inimii de violet
în care bocancii intră
cu cele mai înroșite ținte
spre a-l nimici
în următoarea secundă
Mulțumesc, MiCa, printre secunde aritmice.
Daniela
o piatră ruptă
din adâncul
inimii de violet
în care bocancii intră
cu cele mai înroșite ținte
spre a-l nimici
în următoarea secundă
Mulțumesc, MiCa, printre secunde aritmice.
Daniela
Pe textul:
„figuri estompate" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextNici un fir de rugă nu va putea aduce firul Domnului înapoi dacă omul nu îl poartă cu el. Și acolo unde este frumos, frumos să rămână.
Sunt acasă, acolo unde numai Dumnezeu îmi știe sufletul.
Patul s-a răsucit cu cele patru călcâie,
Apoi și-a făcut vânt
Într-un tablou din perete...
(Marin Sorescu, \"Viziune\")
Am rostit dinspre suflet spre un pat răsucit de o viziune a lui Marin Sorescu. Unii oameni nu mai vin, numai pleacă. Fiindcă nu au venit niciodată cu Domnul în suflet acolo unde și-au aflat o acasă.
D
Sunt acasă, acolo unde numai Dumnezeu îmi știe sufletul.
Patul s-a răsucit cu cele patru călcâie,
Apoi și-a făcut vânt
Într-un tablou din perete...
(Marin Sorescu, \"Viziune\")
Am rostit dinspre suflet spre un pat răsucit de o viziune a lui Marin Sorescu. Unii oameni nu mai vin, numai pleacă. Fiindcă nu au venit niciodată cu Domnul în suflet acolo unde și-au aflat o acasă.
D
Pe textul:
„Cerului Marin Sorescu" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextMaria, mi-era dor să aud martie râzând, să aud cuvintele tale dăruite în eseu oamenilor de litere și de drum de inimă.
Mihai, să te bucure orice naștere din iarnă, fiindcă prin sufletele acestea pământești numai lumina se mai poate strecura fără să doară.
Daniela
Mihai, să te bucure orice naștere din iarnă, fiindcă prin sufletele acestea pământești numai lumina se mai poate strecura fără să doară.
Daniela
Pe textul:
„Cuceritorul Cucereavii" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextAstăzi 9 martie este ziua ultimelor drumuri și umbra ultimelor ziduri, pe care Domnul să le lumineze, putând un suflet pe brațele sale...
\"Va fi o zi când nu ne vom minți\"...
Liniște ei...
Recunoștință, Ovidiu, pentru acest semn de ducere.
Ela
\"Va fi o zi când nu ne vom minți\"...
Liniște ei...
Recunoștință, Ovidiu, pentru acest semn de ducere.
Ela
Pe textul:
„Laura Stoica" de Ovidiu Mihai Ionel
0 suflu
ContextSilvia, bun venit, cred că este prima oară când te întâlnesc pe pagina mea. Când din sfinți oamnei se întorc, câinii stau și apără sau latră, după cum își întoarce luna fața. Cât despre zei, s-au dus. singurul este Domnul cel ce vede toate fețele oamenilor, câinilor...
Răzvan, ai revenit într-o zi când nici pământul din mine nu mai poate vorbi, ai descifrat tăcerea lui, ca și cum ai simțit fiecare cutremurare de inimă aritmică. Mulțumesc.
Nicolle, ce mai contează și lacrimă din sfonțire când urlă întunericul pe lângă albastrul-sidefiu pângărind și ultima tresărire de inimă? MUlțam, imaginea este mai mult decât definitorie.
D
Răzvan, ai revenit într-o zi când nici pământul din mine nu mai poate vorbi, ai descifrat tăcerea lui, ca și cum ai simțit fiecare cutremurare de inimă aritmică. Mulțumesc.
Nicolle, ce mai contează și lacrimă din sfonțire când urlă întunericul pe lângă albastrul-sidefiu pângărind și ultima tresărire de inimă? MUlțam, imaginea este mai mult decât definitorie.
D
Pe textul:
„dezlegare la taină" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextazi femeia se îmbracă în alb
pentru ultimul dans
ca o lacrimă de colibri
nemaiîndrăznind
să cheme moartea
atât de aproape
doar prin dragoste
și atât
Thais, m-ai făcut să aud cerul iarăși, astăzi. Mulțumesc, de-acolo îmi vorbește o mamă.
Ela
pentru ultimul dans
ca o lacrimă de colibri
nemaiîndrăznind
să cheme moartea
atât de aproape
doar prin dragoste
și atât
Thais, m-ai făcut să aud cerul iarăși, astăzi. Mulțumesc, de-acolo îmi vorbește o mamă.
Ela
Pe textul:
„Femei lipsite de nume" de Lavinia Micula
0 suflu
ContextCând voi scrie despre o prietenie adevărată, va fi despre tine, Nicholas, mulțumesc. Ești însă inclus și aici, dacă citești BINE ultimul rând:
\"în mine, singura mulțumire acum este că am oameni ce îmi Sunt.\"
Și sunt albi trandafirii, mi i-a adus o doamnă azi. Iar magnoliile, părinții unui copilaș. Trandafiri albaștrii încă nu am văzut REALI. Doar în fotografii. Sau artificiali. Iar eu aștept rsă văd și realii.
Ela
\"în mine, singura mulțumire acum este că am oameni ce îmi Sunt.\"
Și sunt albi trandafirii, mi i-a adus o doamnă azi. Iar magnoliile, părinții unui copilaș. Trandafiri albaștrii încă nu am văzut REALI. Doar în fotografii. Sau artificiali. Iar eu aștept rsă văd și realii.
Ela
Pe textul:
„întoarcere de opt" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"și ancora și, bineînțeles, ca mai sus
nisipul, coralii
doar ale Tale,
cu mine, ca bonus, inclus,
ale Tale sunt, Dumnezeule…
toate\"
E o rugă în albastru-sidef de inimă, ca și cum cerul acela s-ar deschide mai spre înalt, orice i s-ar cere Domnului. Și brațele ar face \"ghemul semnelor,/sferelor\" și niciodată nu știi în ce colț de lume \"într-o arcă de lacrimi și sânge,
prefăcutele ploi de cuvinte\"... dragoste... sinceritate... credință... înălțare....
Deosebită întoarcere a ta spre lumină, într-o imagine a cuvântului și-ntr-o cuvântare a imaginii, ca și cum icoanele în alb ar rămâne cu lacrima minunii curgând.
Azi, steaua mea, de opt martie, ție.
Ela
nisipul, coralii
doar ale Tale,
cu mine, ca bonus, inclus,
ale Tale sunt, Dumnezeule…
toate\"
E o rugă în albastru-sidef de inimă, ca și cum cerul acela s-ar deschide mai spre înalt, orice i s-ar cere Domnului. Și brațele ar face \"ghemul semnelor,/sferelor\" și niciodată nu știi în ce colț de lume \"într-o arcă de lacrimi și sânge,
prefăcutele ploi de cuvinte\"... dragoste... sinceritate... credință... înălțare....
Deosebită întoarcere a ta spre lumină, într-o imagine a cuvântului și-ntr-o cuvântare a imaginii, ca și cum icoanele în alb ar rămâne cu lacrima minunii curgând.
Azi, steaua mea, de opt martie, ție.
Ela
Pe textul:
„Dumnezeule…" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextCâtă grație trebuie să existe în inima ta vie, Adimule, spre a ne lăsa nouă, cele cu părul împletit cu ale lumii umbre, atâta lumină?
Mulțumesc, spre să nu fiu nedreaptă, dar e cea mai frumoasă poezie dăruită azi femeii.
Să dea Domnul să vegheze Bărbații a lor aleasă, cu bună veghe și sfântă lumină, precum în versurile tale:
\"Doar pentru tine vor veghea bărbații
Veniți să-ți stea înmărmuriți la poale,
Căci sunt Apollon și-ți voi da ocoale
Până când Marte va pieri-n rotații.\"
Ela
Mulțumesc, spre să nu fiu nedreaptă, dar e cea mai frumoasă poezie dăruită azi femeii.
Să dea Domnul să vegheze Bărbații a lor aleasă, cu bună veghe și sfântă lumină, precum în versurile tale:
\"Doar pentru tine vor veghea bărbații
Veniți să-ți stea înmărmuriți la poale,
Căci sunt Apollon și-ți voi da ocoale
Până când Marte va pieri-n rotații.\"
Ela
Pe textul:
„Degeaba fugi, o Daphne cu păr moale" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextMulțumesc, aveam prin septembrie parcă o poezie care începea \"după toamnă, vin eu...\". Și râdeam când cititorii mă întrebau dacă eu sunt iarna. Nu, eu nu sunt iarna. Ai dreptate. Și știu că suntem în toate perfectibili, până la capătul firului.
Ela
Ela
Pe textul:
„Poeți fără anotimp" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAmirpur, incoștientul are o bogăție și un spațiu infinite, iar jaoca de feste rămâne une din cele mai faine manifestări ale sale, deși cea pe acre eu o prefer este creația din adânc-înaltul său izvorâtă. Mulțumesc.
Dragoș, nu poate fi nimic perfect în astă lume, ar însemna în următoarea secundă să nu mai fim. :) De aceea, versurile sunt modelabile, până la capătul firului. Esențial este să devină... esențe, vibrație luminoasă, frumos. Mulțumesc.
Dragoș, nu poate fi nimic perfect în astă lume, ar însemna în următoarea secundă să nu mai fim. :) De aceea, versurile sunt modelabile, până la capătul firului. Esențial este să devină... esențe, vibrație luminoasă, frumos. Mulțumesc.
Pe textul:
„Poeți fără anotimp" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"este frumoasă și nebunia
dacă te prinde cu fustă roz
și fundă roșie
cadou pentru doi nebuni
de la etajul opt\"
Etajul opt e cel albastru în care
muzica se aude ca și cum ar
descoperi universul în alt ocean
de lumină
și niciodată roșul nu este atât de intens
cum este astăzi frumosul din trup de femeie
Frumos poem dedicat, azi nu comentez decât las continuări de vers. :) Port luna în cearcăne, luna martie.
Ela
dacă te prinde cu fustă roz
și fundă roșie
cadou pentru doi nebuni
de la etajul opt\"
Etajul opt e cel albastru în care
muzica se aude ca și cum ar
descoperi universul în alt ocean
de lumină
și niciodată roșul nu este atât de intens
cum este astăzi frumosul din trup de femeie
Frumos poem dedicat, azi nu comentez decât las continuări de vers. :) Port luna în cearcăne, luna martie.
Ela
Pe textul:
„Dansând cu luna în cearcăne" de Marinescu Victor
0 suflu
Context\"Dumnezeu plecase departe, lăsându-i o strălucire lăuntrică și-o pătură de lână pe genunchi. îi era teamă că ar fi putut fi strigată și s-ar stinge lumina, în drumul ei tainele se întâlneau cu maluri înguste. de fiecare dată fiorul o smulgea din cerc, căutându-i cuvintele. mistuindu-le într-o flăcăruie ademenitoare bărbatul înalt\"
am fost strigată, era înalt și fără drumuri, căutător în frig și flămând de lume, în culorile cele mai pământești și hăuri, l-am oprit să îi las o vreme lumina și ceva picături de iubire, fiindcă de era să fie mai mult, l-ar fi dus crucea departe, tot mai departe de oameni, și încă îi este rostul aici, fiindcă grăiește lumii ca și cum ar fi neînchipuit.
Anidor, mă iartă, cuvintele tale au chemat o continuare în mine ce sunt reverberări dinspre o cale. Și plec acum pe o palmă de apă.
Să îți fie iubit sufletul.
Ela
am fost strigată, era înalt și fără drumuri, căutător în frig și flămând de lume, în culorile cele mai pământești și hăuri, l-am oprit să îi las o vreme lumina și ceva picături de iubire, fiindcă de era să fie mai mult, l-ar fi dus crucea departe, tot mai departe de oameni, și încă îi este rostul aici, fiindcă grăiește lumii ca și cum ar fi neînchipuit.
Anidor, mă iartă, cuvintele tale au chemat o continuare în mine ce sunt reverberări dinspre o cale. Și plec acum pe o palmă de apă.
Să îți fie iubit sufletul.
Ela
Pe textul:
„Îmi pare că te cunosc, femeie" de Florin Andor
0 suflu
Context