Ela Victoria Luca

O foame de viata si de fiinta, o foame care sa alunge temerile, care sa risipeasca haurile, o foame de a iubi, de a fi fiind in timp.
Este printre poemele tale inedite, alaturi de \"Sa mori intr-o lacrima\" si inegalabilul - pina acum - \"Satul cu paseri\".

Deosebit scris finalul, intotdeauna reusesti sa lasi in final urma de spirit si, cumva, singuratatea ta, a fiecaruia dintre noi:

să nu căutați dimineață locul
nu-l veți găsi
singurătatea mea nu lasă loc nu lasă urme în desișul ierburilor
singurătatea mea gonește și acum cu urma ierburilor după urma alergătoare și ea după ea

Daniela

Recomand textul, este scris cu \"nerv\", ritmul bine pastrat, intr-o continuitate a trecerilor prin stari, imagini si transformari, sintagmele alese spre a reda nu atit o contopire erotica, ci o posedare de celalalt pina la facere, in care corpurile sunt doar motive, materializari ale infapturii. Mai mult poezie decit proza, textul aduce cu scriitura lui Bruckner, desi lasa mult in subtil perceptia realitatilor. E scris cu luciditate, cerebral, desi emana organicul, e un organic spiritualizat.

Partea remarcabila simbolic este si partea cea mai tensionanta;

\"de cate ori ti-am zis ca voi locui in tine ca un sarpe in caseta cu inele uite acum esti infipta in mine esti pot sa spun a mea pentru totdeauna atat cat totdeauna va dura clipa asta este vesnicia si iar patrund mai mult si mai mult printre sacrele ei draperii spintec rup dezvelesc rand pe rand o alta si o alta fereastra in ea zeul creste se hraneste cu umorile ei cu sucurile ei cu seva ei dulce si inaripata imi strecor umarul capul bustul imi aluneca incet in sexul ei parfumat aromele ma napadesc limba mea ii gusta viata canalele catacombele scursorile ceresti\"

Felicitari, Ioana, pentru cum stapinesti \"hergheliile spiritului\"

Daniela

Îmi place adaggio întotdeauna. Și cred că între secunde se află ceva ce nu putem percepe sau poate doar intuim. Nu știu cum putem da nume nenumitului. :) Mulțumesc.

Daniela

Marlena, tu știi cum țes eu literele întâi prin nisipuri, apoi prin ape,încercâd să scrijelesc stânci, să ating culorile cerului și măcar pe o pagină să aștern cele ce se pot transforma în lumini.
Citesc întotdeauna și mă întreb, de fiecare dată mă întreb: de unde atâta asemănare? Cum de mă regăsesc aici ca și cum le-aș fi scris în alt timp?
Aproape așa scriam - în aceste sensuri -, cândva demult, copilă aproape fiind:

\"Dintr-o gură de păianjen s-au țesut
fire de sens. Un fir a scăpat.
Sensul și noi ceilalți.\"
și
\"Albul paginii ne orbește. Scriu. Albul
e nesigur.\"

Admirație pentru \"noaptea înaltă a unui cuvânt\".

Daniela

Poemul are darul de a cuprinde prin necuprins, lasă munților o minune (merveille), precum cea de la mont-saint michel despre care adineauri scriam un poem - va apărea imediat. :)
În poezia aceasta despre insomnie ciel mă regăsesc cumva pe jumătate, acea jumătate perfect împărțită de o sabie de argint. poate fiindcă nu am îndeajuns de multe cuvinte să descriu dorul de lumină sau poate fiindcă:

\"Sunt floare târzie neatinsă femeie,
Nepovestită de mâini, amenințată să piară,
Sunt doar…o tăcere\"

Te aud parcă recitând, pe calea aceea împrejmuită de tei bătrâni, înalți. Așa cum tu știi.

Daniela

Paul, eu care de obicei sunt fluidă în compoziții, azi am simțit nevoia săă las ecuațiile feminității așa cum sunt ele, să alătur - așa cum se întâmplă actual în poezie - elemente discordante, cumva pt a reda discordanțele între spirit-suflet-corp, ori dacă nu mi-a reușit până la capăt, sper să fie mai bine data viitoare. Rămâne o necunoscută mereu. :)

MiCa, nu mă miră că din toate paradxurile aparente ale acestei poezii tu ai ales șirul inimilor impare. Hm, îmi plac oțomanii, știi tu ce știi! Mulțam, versuirea la secundă este ca respirația sacadată, nu? Sau ca un staccato pentru altă iluzie. :)

Ela

Acum, dupa comentariul tau aproape ca imi pare rau ca am schimbat rombul cu sfera. Era frumos rombul orelor, e frumoasa si sfera. E drept ca ma simt mai rotunda asa. Promit ca voi desena rombul in alta poezie, unde va fi mai aproape de sensuri. Da, geometria feminitatii, despre aceasta a fost cumva vorba aici, printre altele. :)
Multam,
Ela

Schimb rombul, ai dreptate, eu vedeam un cadran romboidal. Nu îmi pare prea multă, fiindcă \"paralela\" e și în sens geografic, și matematic și nu doar (e și în sens de lume paralelă). Iar necunoascuta din ecuația imposibilă cred că poate rămâne. Mulțam pentru trecere, te mai aștept. :)

Daniela

Precuvintele vin peste mine precum prea tăcerile de aceea nu știu cum să le primesc, decât cu ochii închiși, iar uneori scriind poezie ca o respirație amplă. Mulțumesc pentru generozitate, eu sunt aspră cu mine și șlefuiesc zilnic asperități prin versuri. Vă mulțumesc.

Daniela

Mereu intr-un decor interior risti sa te mentii intr-un solilocviu neauzibil. iar din cafeaua de azi sa nu mai soarba decit cei ce pleaca. Multumesc pentru cherry and bitter coffee, din cuvintele tale. :)

Daniela

Mă bucură să te reîntâlnesc, într-o precizie a expresiei și a transpunerii în simbolic a senzorialului, a afectului, în așa fel încât după-amiaza asta devine poezie în pagina ta.

Aș sugera doar pentru primele 2 versuri din a doua strofă o modificare, ai mulți \"ț\" la un loc și un \"pe_pe\".

\"umbra jucându-ți pe pereți desena zei bizari
centauri împreunați cu sirene uriașe\"

Deosebit îmi plac începutul și sfârșitul, și cred că ce mă atrage este impresia scenică a poeziei, ca și cum aș privi actul I al unei piese. Frumos, felicitări Florin.

Daniela

Amu și tu măi bade dai din pene scoți catrene pardon, nu sunt decât versuri albe, că încă ninge, și la București, nu doar la Baia Mare. Apăi ce ai cu Leana Dunăreana? Aci îi dana dobrogeana, cu sau fără briz-briz-uri, trecând prin poeziile de la ferestrele poeților și minunându-se cum poporul siliștean a declanșat epidemie de versuri pe Nanometru pătrat de axon,d e te apucă Gro(a)za!
Aferim, să ne mai auzim!

Daniela-Iela-ela

Faină oglindire, Ela-Ela, mai rar. :) Și în plus, ai rupt din zi versul cel-mai-cel și l-ai așezat în titlu, d-apăi cum să nu mă apuce amocul când văd reclame la briz-brizuri și calc prin zloată, măi fată? Când marea mea nu mai știu ncii cum arată. Mulțam, te mai aștept.

Ela-Daniela

Amu, aiastă baladă are tot ce-i trebe: personju (mai multe chiar), ritmu, peisaju, ironia, deznodământu, morala, și mai e scrisă și cu iscusință. Apăi rog autoru să promoveze \"balada socială\" dacă tot o început aist ciclu. Știi ce mi-o plăcut cel mai mult? Cum oi ajuns mata nanule la \"dinde\", care parcă e franțuzesc așa, nu?
Fain, aștept și altele aidoma.

Daniela

Mulțam, eu de multe ori când scriu la \"personale\" scriu Poezie (de le vei citi, vei înțelege), chiar dacă nu încadrez acolo unde s-ar potrivi. Am ales această încadrare fiindcă - dincolo de simboluri - este un text foarte foarte personal.

Daniela

E altă umbră, altă acasă, altă iubire. Aici, întâmplător, e un Întâmplător. Eu îi sunt doar uneori veghe pe cale, atât, între alte lumini, răsărite ori apuse. Mă bucură că ai rezonat cu sufletul din acets poem. Cât despre scrierea ta recentă, promit acum să o parcurg. Pe mine nu mă mai miră de foarte mulți ani interferențele și firele nevăzute ce leagă spiritele. Mulțumesc pentru cum descoperi dincolo de porți.

Daniela

eleganță

Raul, felicitări pentru o prezentare bine scrisă, cu maturitate a discursului, cu privire minuțioasă asupra autorului și cărții, cu elebanță și măsură în exprimare, cu detalii despre ceea ce poate afla cititorul deschizând paginile cărții. Prezinți un autor tânăr, tu însuți tânăr fiind.
Pentru ambele spirite aici cuprinse, evidențiez textul, cred că mai sunt cititori interesați.
Felicitări Stefan Bolea pentru cum parcurgi negația, în și dincolo de ontologic. La bună scriere mai departe!

Daniela

Bun venit, te văd de curând în acest spațiu al poeziei. Mă bucură că ai poposit aici, lângă umbra mânzului. În noaptea când am scris acest poem, gândul meu era hoinar spre întâmplările unui om. Mulțumesc pentru cum ai citit. Te mai aștept.

Daniela

Da, remarc lejeritatea mânuirii cuvintelor, o cultură a sensurilor, o prozodie bine transcrisă, o larghețe a spațiilor de exprimare, un bun simț al poeticului și estetismului.
Mă bucură să redescopăr poezia și de aceea las semn de admirație.
Azi scriam despre transfuzia de gânduri pe un alt site, azi dimineață, după o nopate a destăinurilor.
Mă bucură să văd cum fire invizibile țes în poem aceleași lumi:

\"Să ne facem transfuzii de gânduri, să ne schimbăm, între noi
grupa sangvină a adevărului și a minciunii celei abil tăinuite
numai de cortexul nostru știută.
V-aș face perfuzii cu glucofericire, cu esența veștilor bune
dacă n-aș fi eu însumi bolnav.\"

Îmi permit să transcriu aici doar câteva versuri din cele scrise mai devreme:

am nevoie de o transfuzie secretă de gânduri
adunate din toate gândurile care
s-au pierdut odată cu mama
de ecouri care s-au stins
odată cu literele în limba moartă
culese din epitaf

Ici-colo ar mai fi câteva șlefuiri de făcut, ici-colo câte un typos, însă în ansamblu este o poezie reușită, se simte talentul, travaliul creator și un suflu original.
Poetul este de curând pe poezie.ro. Îmi asum încurajarea acestui drum.

Daniela