bolero andante

\"noaptea asta mi-a rămas pe mâini și nu mai pot scrie despre tine
rămân într-un bolero lent
nu mai dansez singurătatea la scenă deschisă\"

singurătatea pantomimă ascunsă de același decor închis, doar simfonia inimii tale o mai aude și acel compozitor;
foarte romantic ceea ce ai scris...aproape că am rămas fără acele note de pe portativul ce l-ai compus... au pornit să danseze în timp ce le citeam...

cu drag,
Pierre

...iar eu vin din ultimul meu poem plutind mereu cu fantasmele mele și mă trezesc aici înconjurat de Ravel și de o lume a simfoniilor sufletului, a paradoxurilor înfășurate în catifea albă în care cei ce dansează își doresc depărtare și nimic mai rotund... Gelu.

Nicolle, ai prins pasul acesta lent, cel al desfășurării solitudinii pe o scenă închisă, până când amintirea unui timp se rispește, ca un bolero în noaptea inimii. Mulțam mult.

Gelu, învăluită în catifea albă de-aș rămâne. E un bolero mai puțin pasional ca cel de Ravel, sigur cine îl va asculta va simți și pulsul acestei poezii: \"Casi un bolero\" - Alexandro Fernandez. Dans fără sfârșit...

Ela

Muzicalul este omniprezent in poeziile tale. Cu toata sinceritatea iti spun poezia este superba iar ultima strofa magnifica.
Daca muzica te inspira atat de mult imi doresc sa citesc un poem \"Concierto De Aranjues\" de J. Rodrigo.

Bogdan, da, e o muzică în ce scriu și ce sunt. Multiple variațiuni. Și uneori o las ascultării. Mulțumesc pentru J. Rodrigo.

Ela

Singuratatea este o stare doar de interior.Scoasa in lume poate deveni o hidosenie.Cite avem de indurat de la cei care
isi rescriu partiturile dupa o relatie consumata.Poezia este
doar o pantomima ,mai mult un dans de imperechere.Adevarurile
ramin ca un zat in haul gindului.
Toate cele bune!

Mereu intr-un decor interior risti sa te mentii intr-un solilocviu neauzibil. iar din cafeaua de azi sa nu mai soarba decit cei ce pleaca. Multumesc pentru cherry and bitter coffee, din cuvintele tale. :)

Daniela