umbra păsărilor

Umbra pasarilor - grea cade intre noi, sapand in lut urmatoarea adancime...
E prea trist in lacrima - nu ne ramane decat sa ne rugam pentu mai putina ploaie, sau pentru tot ce ne mai ramane de dorit in urma dezbracarii misterului lucrurilor dorite: singura iubire si o lumina acasa...
Sincer, eu am rezonat cel mai mult din ce-ai scris cu poarta oamenilor... se coreleaza socant cu ceva ce am scris recent (de fapt cu ceva din ultimul meu text postat) - poarta ca deschidere prin care fluviul poate da navala - \"s-au deschis in mine portile dorului\"...
Ciudat cat de aproape mie (ca mod de descifrare a universului) poti scrie, nu cred ca pot gasi ceva in textele tale pe care sa nu pot intelege si corela mai departe cu imagini care m-au bantuit dar pe care nu le-am putut exprima asa cum ai facut-o tu...
Ramane sa-mi recompun in continuare franturile din poezia ta pe care le lasi sa transpara... multumesc pentru o lectura semnificativa.
Cosmin.

E altă umbră, altă acasă, altă iubire. Aici, întâmplător, e un Întâmplător. Eu îi sunt doar uneori veghe pe cale, atât, între alte lumini, răsărite ori apuse. Mă bucură că ai rezonat cu sufletul din acets poem. Cât despre scrierea ta recentă, promit acum să o parcurg. Pe mine nu mă mai miră de foarte mulți ani interferențele și firele nevăzute ce leagă spiritele. Mulțumesc pentru cum descoperi dincolo de porți.

Daniela