Ela Victoria Luca

E atât de aproape uneori inima ta, atât de lăsată sunt fără cuvinte când îmi grăiești ori de aud, încât am sentimentul că pășesc alături de tine prin bisericile sufletului, într-o inocență de neatins. Mulțumesc pentru semnul tău, de multe ori simți momentul în care să apari. Semn că Ești.

Cu drag, Daniela

Am ales acest poem fiindcă simți rădăcinile oriunde ai fi, le simți în pământul și apa din tine, în cerul gândului, în aerul pe care îl respiri, apropiind depărtarea. \"sunt copil\", mama își așterne palmele pe frunte, din cer. Mulțumesc și eu pentru cum știi să primești.

Daniela

Andu, îți spun cu mâna pe inima asta a mea că atmosfera redată aici este milimetric superpozabilă peste atmosfera pariziană a acestui secol. Am trăit aoclo, mă duc periodic, sunt sigură că și în toamna asta voi regăsi la fel locurile, oamenii, colțurile de furmusețe, străduțele, galeriile de artă, domnii rafinați și elegantele demoazele, chocolateries-le, fleuristes, bouquinistes etc etc etc. Și mai sunt convinsă că și peste zece ani când voi ajunge, acest parfum parisien nu se va schimba, nu se va evapora. în secolul 22 nu știu cum va fi, dar ceva anume se va păstra.
Îmi pare rău că vin așa abrupt să redau realității ce este al realității.
În fond, recunosc, este și sensibilitatea mea. Am dreptul acesta, sper.

Ela

Erika, ruga apelor când ating inima omului, în liniștea lui cu răsăcinile până la cer. Așa am auzit dimineața aceasta. Mulțuemsc pentru liniștea pe care mi-o lași.

Nicolle, unele lucruri sunt trăite cu sau fără știință, uneori știi că există prin percepții sau apercepții, alteori ai tresăriri până în limita netrăibilă a existenței. Poate de aceea parfumurile sunt uneori altfel decât de zi sau de noapte, ci de viață-moarte.

Daniela

Nicolle, deseori mă joc. Azi îmi imaginam un film, vedeam scenele, personajele, peisajele, desigur incert între irlanda și andaluzia, îmi închipuiam a Man între femei și pierderi. Și imposibila vedere a adevăratului sens. Și totul a pornit de la o cutiuță perfect rotundă de pastiluțe incredibil de mentolate, albe, \"mint breeze\".
Ce jucăușă-i imaginația asta. Mulțumesc pentru că poți să faci din fiecare rând o altă lume.

Ștefan, îmi place să cred că există o înțelegere dincolo de apartenețe la o anumită limbă, că există o transmitere în invizibil și de al un inconștient la altul, propagând stări, imagini, tăriri, amintiri etc. Aici, desigur, o fantezie în derulare pe o muzică anume. Ai auzit-o, mulțumesc.

Nancy, îmi place că ai simțit briza, este atât de fresh încât ai senzația că ți se activează instant simțurile toate, îndeosebi al șaselea. Cât despre madeleine, nu de astă dată, cel mult peisajul care aduce cumva cu plaja tomitană, deși în imaginația mea (mentolată) era o coastă irlandeză. :) Și țărmuri andaluze. Ce amestec, nu? Planuri transgresate, pentru a închipui o tandrețe de neînchipuit, ireală.

Daniela

Nu \"toate celelalte\", fiindcă Tania scrie despre ceva anume, iar personajul Vincent este neîntâmplător. Și apoi, Amelie văzut la paris pe Champs-Elysees, este îngrozitor de altfel decât toate celelate.
Și nu spun despre arhetipuri cât timp încă mai am timp de tăcut. ;)
De fapt, cumva spun, printre aromele cuvintelor. :)

Ela

Am uitat - acte manqué? - să te rog să schimbi \"et caetera\" din titlu. Ceva de genul: \"chocolat et vincent praliné\"... Sau orice altă combinație care să aducă aproape de poezie. :)

În ultima parte a comentariului tău ai limpezit, ai făcut transparent un sens care se percepe ca un fir auriu pe tot parcursul simplelor mele gânduri. Mulțumesc, aud întotdeauna cuvintele celor înțelepți, sper să le pot și urma, măcar în dimineșile spiritului, după un vis deschis. :)

Daniela

Nu știu decât un singur loc unde toate acestea pot fi trăite, nu ca o poveste, ci ca o realitate inconfundabilă și inegalabilă - este cumva între pont-des-arts și rue saint andre-des-arts, printre galerii de artă și chocolateries, aoclo unde niciun domn nu poate fi mai galant decât i se pretinde din ochii poetici ai fiecărei femei rafinate și întotdeauna cochete.
Toată poezia ta este o călătorie, printre locuri, oameni, arome, am sentimentul vag că m-ai însoțit de fiecare dată în peregrinările mele și ai simțit fiecare tresărire a pasului și fiecare deschidere mirată de pleoapă atunci când descopeream câte un coin de beauté pe drumul meu.
Cât despre poezie, aș condensa puțin, simbolizând, aș rămâne în afara descriptivului, cumva lăsând cititorul să savureze singur fiecare aluzie de aromă.
Sunt câteva greșeli: \"ședucție\" (apropo, am perceput ideea celor șapte ani de seducție), \"dinții ascuțiți a lui madame\" - corect este \"ai lui\" deși ar fi de preferat o expresie poetică nu un instrument de proză aici), evită alăturăi de genul \"cu_ca(p)\".
Îmi place poemul, știi că amintește puternic de \"Le chocolat\" cu Juliette Binoche, și mai știi că aștept să scrii iar cu atâta coeur d\'amande despre deliciile feminine ale vieții, nu întotdeauna en rose fiindcă uite, miroase \"prea puternic a ciocolată și scrum\". Apropo, cred că îți place teribil nuanța \"cenușă de trandafir\".

Daniela

Îmi amintesc de o vreme când credeam că în afară de cuvinte, e întâmplarea de a lăsa agale să curgă, să decantezi din ele - precum în fierberea fructelor, fie ele și dude - o anume aromă, eu îi spuneam sentiment. Între timp, prin ceea ce mi-au lăsat ca putere a înțelepciunii oamenii cu spirit creator și viu, am înțeles că nu atât aroma din cuvinte este cea care ne atrage spre un text, cât esența spiritului ce reverberează în el.
Am descoperit din întâmplare - înclin și azi să spun că nu e întâmplător - frumosul din oameni, chiar și atunci când nu știu să dea formă adevăratelor cuvinte simțite.
Acolo unde se află un dud există întotdeauna posibilitatea ca un copil să se bucure de fructele lui. Așa suntem și noi, printre poeme.
Cred că am lăsat aceste cuvinte aici fiindcă, de felul meu, când comentez văd cumva simultan textul, lumina pe care o emană și esența omului care îl scrie. Și spun asta cu plecăciunea unui copil care descoperă o biserică în lemn, după ce bunica îi amintea că viața are propria ei înțelepciune.
Uneori mă miră doar \"trucul pervers\" în dorința de a cunoaște. Cert este că atât de mulți îl utilizează în aria exsitenței - cu sau fără cuvinte - încât, dacă este în scop bun, uneori poate fi privit ca o calitate.
Eu rămân la vechea vorbă a bunilor mei: \"privește fata mea direct în ochii omului, niciodată nu te lăsa înșelată de ceea ce vor să îți arate, privește dincolo.\" Cam așa și cu aparențele din cuvinte, nu?
Am citit un poem și două argumentații în \"dulelul cerbilor\". Și nu găsesc nicăieri apă de ploaie, nici îmbătare cu apă rece.

Daniela

Când din somnul apelor aud ecoul unei dimineți, ca o liniște așteptată jumătate de timp din timpul celor ce te-au născut, am sentimentul că ceea ce scriu nu mai vine din mine, ci din visul celor ce plâng într-un cântec noptatec, fără să miște cumva parfumul morții din primăvară.
Mulțumesc, e o atingere în andante, cuvântul tău.

Daniela

Mă iartă, acum descopăr că numele tău este printre premiați. Primește în dar peozia mea de astăzi, nu mă întreba de ce tocmai aceasta, sunt sigură că vei intui: \"în dimineața asta rădăcinile tac\".
Grație și înțelepciune, așa cum frumos le ai sădite în tine.

Cu admirație,
Daniela

Frumoasă primăvară, în realitatea poeziei nu doar în vis.

Felicitări, Bogdan, mă bucură deosebit premiul tău, fiindcă în timp am văzut cum te înalți poetic și îmi doream să poți ajunge să fi apreciat pentru cum ești în lumea ta interioară, pe care abia o lași vederii lumii.

Felicitări și participanților, și laureaților, să le fie realitatea mereu mai bună ca visul. Și nu doar în poezie, ci și în viață.

Mulțumesc, Rogue, pentru această bună vestire.

daniela

Multumesc, esentele se pastreaza cumva in acel potir al spiritului numit suflet, cita vreme vietuim si avem darul cautarii, gasirii si pastrarii lor. Mi-a fost dat sa intalnesc oameni cu astfel de spirit, de la ei am invatat intelepciunea primirii.

Ela

Multumesc, Carmen, a fost inainte de plecari, scuze. Am corectat la \"ale\", nu stiu cum mi-a scapat; insa conform DOOM 2, actualmente corect se scrie niciun, nicio. In calitate de redactor sunt obligata editorial sa scriu asa, chiar daca prefer varianta nici o, nici un.
Multumesc pentru trairea emotiei.

Daniela

Genule, m-ai derutat
Cu-acest titlu împănat!
Mata zici de Lukașenco
Eu citesc... Luca & Co!

Văd gândurile tale ca o completare tălmăcind sensurile deja aproape de vedere. Desigur că nici o temere nu apare dacă în tine este Lumina și nici o apă nu este decât din okeanos izvorâtă, ethereea fiind una dintre esențe. Mulțumesc pentru profunzimea citirii și a rostirii.

Ela

No, Andu, io-te ca să fie plăcută citirii până la capătul drumului, gata cu eul răsfrânt, l-am anihilat de tăt. No, bini-i?

D

Mă bucură că ai pășit pe acest drum unde eu este atât de pierdut încât atinge iluziile de aceea necesita repetitia, nu ca o evidențiere ci ca o răsfrângere. O răsfrângere care lasă loc conștiinței de Sine. Mulțumesc pentru cum urmezi culorile.

Ela

Recunosc, de fiecare dată când se ating printr-o analiză de text laturi ale firii mele, mă impresionează deosebit. Da, e un fel de \"joc\" într-o geometrie a diadei, între idealizare și realitate, între curentul tandru (amour courtois) și curentul senzual, este spațiul spectral greu definibil, în care respirația își are dimensiunea vitală, nu atât ca act, ci ca simbol al ființării prin iubire. Mulțumesc, deosebită analiză, te aștept cu drag oricând ai timp pentru a rosti. te simt autentic, iar asta este greu de găsit în lumea. :)

Daniela