mint breeze and tenderness

o iubise ciudat... una din acele iubiri ciudate atât
e târziu pentru o patologie incurabilă, ne povesteai iar pe dig apărea încă o declarație neștearsă

îi mai promite doar atât
*mâine îmi cumpăr lentile de suflet*

dar se pare că povestea ta de iubire nu este atât de tristă, în ea nu numai ea iubea ci și el devreme ce își promitea că va avea de atunci *lentile de suflet*

p.s. și eu cred uneori că există așa ceva atunci când port ochelarii dar nu s-a întâmplat așa... atunci nu există nici lentile de suflet... sau grătarul lui Sorescu...

prin suflet se po ate intra pe atâtea și atâtea căi...

superbă

cu drag
Nicolle

Un stil aparte, nou, care sper sa convinga. o poezie care se imbina din vorbire si scriere in cantec si-n imagini desenate cu metafore muzicale placute. Strain sau romanesc, sentimentul nu se dilueaza, desi unora le-ar cadea greu la gramatica. O incercare remarcabila, versuri reusite, tablouri care nu mai au nevoie de nicio traducere. Foarte bine.

si iata cum vine ici efectul Proust. Acum madeleine-ELE devin mint breeze.
Multumesc de briza

Nicolle, deseori mă joc. Azi îmi imaginam un film, vedeam scenele, personajele, peisajele, desigur incert între irlanda și andaluzia, îmi închipuiam a Man între femei și pierderi. Și imposibila vedere a adevăratului sens. Și totul a pornit de la o cutiuță perfect rotundă de pastiluțe incredibil de mentolate, albe, \"mint breeze\".
Ce jucăușă-i imaginația asta. Mulțumesc pentru că poți să faci din fiecare rând o altă lume.

Ștefan, îmi place să cred că există o înțelegere dincolo de apartenețe la o anumită limbă, că există o transmitere în invizibil și de al un inconștient la altul, propagând stări, imagini, tăriri, amintiri etc. Aici, desigur, o fantezie în derulare pe o muzică anume. Ai auzit-o, mulțumesc.

Nancy, îmi place că ai simțit briza, este atât de fresh încât ai senzația că ți se activează instant simțurile toate, îndeosebi al șaselea. Cât despre madeleine, nu de astă dată, cel mult peisajul care aduce cumva cu plaja tomitană, deși în imaginația mea (mentolată) era o coastă irlandeză. :) Și țărmuri andaluze. Ce amestec, nu? Planuri transgresate, pentru a închipui o tandrețe de neînchipuit, ireală.

Daniela

domna privește în spatele genelor coborate intr-un dialect braille trec domni parfumati purtand rafinatadeneulsubhainadegala
negru tabloul mint breeze and tenderness
before sunset, before sunset,
mareea fredonează aria timpului calp

amante, amanti,
printre cearceafurile de satin urla luna
in cheia sol

la capatul noptii, ziua, la capatul zilei, inghetul
ierburi prizate incalcite in sifiliticul zambet al fetei cu coasa roz, sanii verzi ai istoriei picura calea lactee, cerul instelat deasupra noastra si legea amorala in noi.

filozofii n-au timp de iubire
femeile n-au timp de filozofi
vanilla flavour, este culoarea destinului
love for sale

I think that\'s enough for a summer darling

este harul tău poetic cel care te aduce foarte aproape de imagini unice, de sunete neaparținând acestei lumi. am citit (de câteva ori) poezia și m-am trezit încercând câteva scenarii after sunset:)
nu știu dacă \"m\"-ul din primul vers este de acolo sau nu:)
I\'ll return soon

Mulțumesc. Alege tu orice inițială, mie mi-e indiferent, personajul este imaginar, am păstrat m de la Man. Poți pune b de la Bărbat. Șamd. Și fiindcă ai auzit muzica, înseamnă simți vibrațiile din cuvinte. Nu e puțin. :)

Daniela

eu citisem \"domnul mă privește..\" și crede-mă că avea același efect:) ți-am spus că lucram la scenarii:)
see ya
Elena

Interesantă percepția, dar domnul m nu mă privește pe mine. :) Da, e ca un scenariu, în minte am aproape un film. Mă bucură că l-ai derulat de câteva ori. :)

În sfîrșit am găsit un loc...Cuvintele spuse sub această formă ,amestecate de un curent de aer vinovat de toate împerecherile,cu o melodie în off amintind de plajele de la Marea Nordului,este mai mult decît sugestivă.Ca dovadă,cei ce văd...și ascultă,au început,brusc,să vorbească limbi străine.
Fragmente de subtitrare...
O tristețe scoasă la aerisit pe malul mării în mocirla unor
zile nenorocite din ultima sută de metri a existenței.Moartea sau suferința la malul mării se acoperă cu o crustă de noblețe.Ca totdeauna,sensibilitatea feminină nu se dezminte.Oricînd poate induce o viguroasă stare de vertij.Cu tandrețe...

Tu știi că noblesse oblige, că și eleganța își are prețul - nu se mai poate arunca plicitiseala pe jos, nicăieri, și poate mai știi că orice domn m suferă de o boală incurabilă: nu mai poate să mai scrie nimic pe vreun dig, privește prin lentile acoperite de smog. Ai învățat cumva lingua perfeta, de ai putut traduce sceanriul până la ultimul cuvânt? Mulțumesc, after sunset.

Ela