Ela Victoria Luca

Gelu, am simțit că despre poezia mea ai spus. Și ai pescuit frumos pe acest țărm.

Andu, drumul acela... Odată, am parcurs un drum sfânt, prin nisipurile de Mont Saint-Michel. Era, da, această senzație, cu atât mai mult cu cât marea vibrează intens sub tălpi, spre amiază, chemată mareeic. Sentimentul că viața-moartea sunt doar o iluzie, că totul are un singur sens. Și botezul este al aerului, atunci când îl inspirăm prima oară, de aceea îl căutăm pe cel mai pur, pe cel mai viu, de aceea scriam nu demult \"ea era albă și bolnavă de aer/își acoperea fața/să poată respira\". No, de\' ai simțit aerul din această scriere, atunci știi să asculți și nisipul, și marea, chiar și în absență.

Ela

poezia începe acolo unde răsăritul ne aduce aminte Frumusețea. mulțumesc, tu citești și scrii poezie, pescarul poate fi un simplu simbol sau nu. :)

Ela

no, uite că asta nu am încercat, să mă duc la acei pescari și să îi întreb dacă ei citesc sau scriu poezie. cred că nu știam cum să ocolesc țigăncile mai abitir. marea era a noastră, Euxinul, într-un vânt de aprilie, iar iubitul nu a întârziat, ajung eu mereu, mereu prea devreme. adică el încă nu a venit. :) sunt doar nisipuri, nisipuri și stuf. :)

Ela

Nu este vizuală această poezie.

de reîncadrat la \"personale\", te rog.

de reîncadrat, te rog, la \"personale-gânduri\".

Octavian, inevitabil marcăm destinul celor prin viața cărora trecem, inevitabil purtăm în noi amprentele celor ce ne trec prin viață. Mulțumesc, am primit lumina.

MiCa, am atins marea, am atins astfel vibrând amprenta celor din mine, am transmis mai departe spre a fi luminați. Mulțumesc pentru pescărușii-gând. :)

Laura, de știm să păstrem cu sfințenie urmele celorlalți în noi înșine, atunci uan dintre menirile noastre este împlinită. Măcar una. :) Mulțumesc pentru lumina din gând.

Felix, de ai văzut sensul mozaicului karmic, înseamnă că vezi cu adevărat. Și aici am o simplă confirmare a unor intuiții. Muțumesc pentru aproape-mi.

Ela

atâta împărtășire cât să poți strivi în tine orice profanare, atâta forță interioară, cât să poți înălța poezie din tine, așa cum se înalță cântul lumilor. inedit în compoziție, în răsucirea cuvintelor spre esențele din spirit, inedit în expresie, în articularea sensurilor, uneori mă întreb dacă poemul te scrie pe tine, tu fiind simpla lui manifestare. poate sunt iar generoasă și entuziastă, așa cum mi s-a mai spus, însă îmi asum contemplarea în fața unei frumuseți, fiindcă este rară și fiindcă încă există:

\"de mult prea mult împărtășit
am intrat în vie și-n saivan
cu un cuțit
și am jertfit cu talpa strugurii de primăvară
mieii de toamnă i-am uitat peste iarnă afară\"

și

\"apoi vântul sufla
nu mai auzeam nimic
trandafiri înjunghiați învrejurau inimii rana\"

iar finalul este maiestuos.

Nu întrupezi pe nimeni, ești întru lumină făurit. și poemul tău se rostogolește ca un bulgăre de poesis peste o lume în agonii primitive.

Ela

Un poem scris cu fermitate, cu forță, un mesaj care zguduie din temelii orice lume - interioară sau exterioară - care te face să te asculți din tot adâncul și abisul tău, să răstorni idoli, să arunci chipuri cioplite, spre a primi adevăratul sens al luminiii, un poem fără artificii, fără balast, fără incoerențe, o structură solidă, un discurs etic ce nu depășește liricul. deosebit. mă încântă această lectură și dincolo de orice criticism posibil, i se poate recunoaște valoarea.

desprind:

\"nici o venă nu mișca în mine inima-mi era prăfuită
călca în urma mea și-a ta
hei o să plouă cu iisuși întorși pe dos
parcă altceva era întors pe dos eu tu cerul privind intestine
da dar și poezia nu-i nimic
în cantități mari poate fi confundată\"

Dane, aici nu e loc de confuzie. Poezia poate fi pentru oameni ars vivendi. Așa cum viața se poate transforma în ars scribendi. Ce travaliu intens implică toate acestea și cât talent, e greu de mărturisit acum, în timp toate se decantează.
Felicitări.

Ela

Când mi se comunică un preamult, amuțesc. Mulțumesc pentru impresia ta, eu am în mine mult, foarte mult de lucru. Și încă foarte mult de învățat, de asimilat, de mers pe drumul înțelepciunii și al creației.
Paște Ferice!

Ela

De astăzi ai nivel 50 de acces pe site. Te rog recitește regulamentul site-ului. Succes mai departe.
Paște Ferice!

Ela

dute? Dupamiaza?

Acum, înspre Sâmbăta Domnului, Lumina fie-va primită, o noapte mai este. Atât, pentru încă un an, pentru încă o risipire de întuneric. Cât de bine ai ales imaginea. Mulțumesc, din Lumină spre tine.

Ela

oameni, durerii.

Octavian, privește unde se simte trăibil durerea. MUlțumesc pentru însemnare.

Ina, acum nu pot spune că mă bucur că simți starea și că e tare grea punerea ei în cuvinte. Fiindcă eu am lăsat cuvintele să se scrie singure, așa cum le era curgerea. Nimic nu am putut schimba. Acum îmi par seci. Sau așa văd eu dincolo de ele. Mulțam, să fie primită Lumina Albă, cea Tămăduitoare.

Ela

Eu nu pot închide ochiul, mă las în el ca un embrion. Văd oamenii din oamnei, din oameni, din sânul durferii. Tu aici auzi întunericul vibrând, eu acolo deja îl nasc încă o dată din lumină, ca și cum iubitul meu mort de prea mult timp m-a atins într-o fisură a secundelor.
Eu acum tac. Și aș dori să vezi, să vezi mai puțin dureros ceea ce ochiul meu vede.

Lumină Sfântă, ție.

Ela

Corectează te rog punctuația. Se pune spațiu după semnul de punctuație nu înaintea lui.

inchizându-mă; in; nemifiind; neândestulătoare??

rog corectări.

Scrii frumos. Te rog adaugă biografie minimă în pagina ta, jos, pe spațiul verde, la profil. Să poți avea nivel mai mare de acces pe site. Te mai rog citește și Reguli, pe prima pagină. Bun venit pe site.

Ela

Fiindcă ador Gustav Klimt, fiindcă aici tablurile sunt redate în tușe poetice sigure, fiindcă răzbat luminile sufletului, dincolo de discursul intelectual, în culori non-violente, fiindcă versurile au o muzicalitate aparte, un acordaj care se transmite cititorului, indiferent de arhitectura sa interioară, fiindcă dialogul aici nu își pierde spațiul liric, dimpotrivă, ai sentimentul că nu poți vorbi decât versuind, voi lăsa lumina mea. Și îndeosebi pentru final.

\"De atunci au trecut ani, dar pielea ta e la fel de fină, Annemarie
Ca mătasea din cămașa unui bey. Iar picioarele tale sunt la fel de lungi
Ca mestecenii într-o zi de stepă\"

Frumos, cuvintele mele sunt mestecenii aceia. Azi, vineri, e o zi de stepă, însă aici este o esență poetică rară.

Lumină Sfântă, Mircea, ție.

Ela