Ela Victoria Luca

Cristina, pentru că perceput arhitectura temporală a poeziei; Miruna, pentru că ai văzut un rogvaiv esențial ființări, indiferent de locusuri și fiindcă mi-ai arătat o eroare; Florin, pentru plus inimă și reamintirea sudului cu mările lui nesfârșite; Florin, pentru eleganța spiritului și eseul în dar; Adrian, pentru cum ai perceput acest locus-adăpost pentru spirit, spre care ne îndreptăm atunci când simțim că trecem prin praguri abia trăibile.

Comentariul meu era îndeajuns pt a semnala. Deci tu pe mine mă puneai la îndoială. Și chiar crezi că eu nu mi-am dat seama? Mulțumesc încă o dată. No comment.

Ela

Este evident travaliul hermeneutic al autorului acestui eseu, decriptând și imagistica, și ideatica, și starea, și simțirea din fiecare vers, legând sensurile dintr-o strofă în alta, raportând și cu ansamblul, retrimițând și la titlu și semnificațiile posibile. E coerent și bine scris. Dacă ținem seama că așa \"comentariu-eseu\" apare extrem de rar pe site, eu consider că e bine să fie apreciat.
Repet: ezitarea mea a fost fiindcă eseul-comentariu s-a făcut pe o poezie proprie. Dar au fost și alte evidențieri pe texte-dedicații. Aici am vrut să evidențiez o modalitate de a comenta. Atât.

Ela

La editarea semnelor de punctuație. Nu e nevoie de mai mult de 3 puncte de4 suspensie, iar după grupajul lor (...) se lasă un spațiu înainte de următorul cuvânt.

Eexemplu:
\"Si.....liniște.\" - și... liniște.

Ela

remarcabil, avut, scuze.

Voi evidenția acest Eseu fiindcă are o hermeneutică remacrcabilă, fiindcă nimic nu este deformat sau perceput eronat, fiindcă este un model de interpretare a unui text pe care eu l-aș dori cât mai des pe poezie.ro
am avuz ezitări să evidențiez tetxul fiindcă a plecat de la o poezie proprie. Sper să îmi fie admisă acțiunea având și acest subiectivism inclus.
Mulțumesc este un cuvânt pre simplu acum, însă inima mea în plusul și pulsul ei știe pe ce profunzime anume îl rostește.

Aș dori, dacă se poate, să vă dedicați câteva fragmente de timp acestor eseuri, asupra diverșilor autori, fiindcă sunt de valoare.

Cumva este o alegere între o piatră tandră și un iglu dintr-un nord mereu pierdut, lăsându-te în minus inimă.
Te rog, spune-mi Ela, aici, pe site toată lumea îmi spune așa. Mulțumesc mult.

La subiecte fierbinți ajung automat textele (tehnic automat) în funcție de comentarii și de nr afișări într-un interval scurt de timp.

Doar la Recomandate le plasează editorii.

Deci, la subiecte fierbinți pot intra și texte f f f slabe/bune dacă au comentarii, bune sau slabe și acelea.

Mulțumesc.

ok. trimit. te rog lasă un semn pe adresa de contact de pe pagina mea de autor. mulțumesc. eeei, am glumit și io, ca să nu adorm, deși acum da, mă duc să dorm.

Ela

...și crede-mă că știu cum se aștern virgulele, și punctele, și toate semnele. Vrei să îți trimit o carte? Măcar din cele redactate de mine? În poezie îmi permit să renunț la ele. Însă de aș scrie un eseu - deși deja am scris destule -, apăi nu aș clinti locul lor, decât din greașeală, eventual. Asta era promisiunea cu privire la punctuație. Cât despre fericire, zău, nici la 14 ani nu aș fi promis așa ceva. Eu liniște să am. Mulțam de semn.
(Ei, mulțumit de punctuația din comentariu?)

Ela

Da, frumoasă obsesie ai. Știi bine de ce încadrez la \"personale\", nu înseamnă mai slab calitativ, ci pur și simplu asumarea unei trăiri prea intime, ca într-un jurnal. Atât. Mulțam, inițial încadrasem la poezie. :)

Cristina, fiecare om are felul lui de a veni și pleca, de a iubi sau a nu iubi, de a fi ca și cum nu ar fi. Mulțumesc pentru o altă melodie, interesant este că eu nu am avut în minte nici Phil, nici Celine, doar acel \"mai gândește-te o dată\".

Valeriu, o continuă non-atingere, pare chemare dar e exorcizare, pare o melodie dar e o tăcere, pare o lumină, dar e o umbră, un fum, un scrum, nici măcar parfumul de iasomie. Decapotabilă e ca și cum ar fi o libertate posibilă. Mulțam pt revenire și semn.

Mihai, mă iartă, ironia e că cine corectează pe alții scapă erori al sine însuși, de când lumea e așa, fir-ar să fie. Voi avea mai multă grijă și de mine, și de zăpezi, și de muzică, de lumina neștiută și de atâtea păsări indigo. Mulțumesc pentru semnul tău, este prețios.

Ela

Nu este eseu. E o pagină de \"personale-gânduri\".

Ela

Te rog adaugă diacriticele lipsă sporadic în tot textul tău. Apoi: bucuria51? Și mai ai \"cumențenia mea\". E de revăzut acest text, chiar dacă acum e pe prima pagină.

Ela

:) despre paradis, prima personală pe stânga, când o fi să vedem ce apare după incantație. another day. mulțumesc pentru fidelitatea lecturii. :)

Ela

o să mă descoperi în fel și chip, dar sigur cei găsi un stil. cel puțin asta încerc să construiesc. și să nu mă treacă toate curentele. și/sau apele. cu atât mai mult ale plictiselii cititorilor. gracias.

Bogdan, ai decriptat fir cu fir și sens cu sens tot ce cuprinde această poezie ca ideatică, imaginar, scenariu mitic, fantasmatic, afecte, subtil, latent, manifest. M-ai lăsat fără cuvinte, e ca și cum ai fi fost aici, în osul meu invizibil și ai fi scris tu, cu spiritul și inima ta. Oh, Doamne, uneori sunt încremenită de cât de bine mă văd unii oamnei fără să mă fi întâlnit vreodată. Gratitudinea mea pentru acest comentariu.

Anana, da, e o împăcare cu roș-albul existențial, este o trecere prin măduvă, în scriere și în viață, este tot ce poți uni ca și polare. Mulțumesc.

Ionuț, ești departe de orice sens al poeziei mele. \"os invizibil\" este corect, nu am de ce scrie despre cărămiziu când nu despre cărămizi e vorba aici, nu am vrut plural la oase, fiindcă e vorba de un simbol anume, de a locui în acea structură subtilă a unei ființe, a scrie cu \"măduva\" lui. Iar My Lord nu are nici în clin nici în mânecă cu Coșbuc. Nu are nicio legătură opacitatea cu albul exprimat aici, e un rost al re-începutului. Nu al limitării percepției vizuale. Da, ai fost cuminte, dar tare departe de sensurile autoarei. Precum citești mai sus, cel care a decriptat impecabil totul este deja semnat.

Ela

Altfel nu aș fi râs sincer și nu aș fi scris imediat. Da, cuvintele, fărădeele ce ar mai fi? Mi-a mai spus cineva de curând că mă vor trăda până și poeziile. Așa să fie. :)

Ela

Ioan, e posibilă și aceea, dar nescrisă aici, în omenesc. Mulțam.

Florin, ai reușit să mă faci să râd cu întrebarea ta. 1. că de felul meu nu scriu despre trup decât așa, ca să plec din el. 2. aici e vorba de o zidire și de o scriere chiar și așa, cu celulele roșii. Iar îndurarea este dublă, de aceea nu se poate alege altfel. Uf, nu mai explic, că nu îmi place. :) Oricum, pt liniștea cititorilor, răspunsul meu e: alb.

Ela

Sunt momente sacre în care orice culoare te readuce spre esență. Și acolo în cele din urmă roșul capătă sens. Mulțumesc.

Ela