Ela Victoria Luca

pe www.poezie.ro. la această întâlnire literară virtuală ne-ați prezentat, ca \"prolog\" al textelor dvs. ce vor urma, o lansare a poemelor lui Florian Silișteanu dincolo de siliștele lui natale, dar căutând să fie mereu prin preajma scriitorilor. jurnalul acesta completează scrierile lui Florian din ultimele zile, când ne relata, prin însemnări sau poezii, călătoriile lui vegheate de Dumnezeu. Ați făcut un miniportret al omului, al poetului. fiindcă încă nu s-a întâmplat, noi așteptăm să deschidă cartea și aici, printre cei care l-au citit în vremuri mai bune, în vremuri mai triste. printre cei care i-au deschis paginile virtuale, atunci când va găsi de cuviință. ați lăsat în final câteva versuri din \"Fratele meu, Dumnezeu\" care pot fi și motto pentru această însemnare personală. și nu ați pierdut din vedere nici \"Jurnalul de măritată\" al Mariei Gold, care a fost conceput în același ceas cu poeziile lui Florian; dar despre Maria ați scris mai succint. probabil că va veni și pagina ei. tot de dumneavoastră scrisă, sau nu.
așteptăm noi scrieri ale dumneavoastră.

Dorina, întrebarea ta e valabilă doar pentru o situație reală. Și atunci nu știu cine ar răspunde așa, fățiș. În poezie, imaginația este peste optezeci la sută. Cel puțin în cazul meu. Rup câteva frânturi din real, în rest e imaginar. Deci nu am cum să răspund altfel. Mulțam.

Cristina, ai desprins unul dintre înțelesuri: pe asfaltul copilăriei, topiți pașii timpului, îți vezi chipul transformat, an după an, cu însingurările sau cu iubirile lui. Sau cu orice altă întâmplare scrisă de ploi. Mulțumesc, mult.

Nicolle, bun regăsit, printre iubiri se insinuează tăceri, cu nuanță de vid, de spațiu inexistent. Unde ploile nu se mai pot aduna spre a limpezi, trec și iau altă cale. Mulțam pentru simțirea ta.

Ela

e o perpetuă redefinire, mereu în mișcare lăuntrică, iar cu fiece scriitură mai descoperim un registru, o dimensiune, un colț ascuns, ne dezvăluim în primul rând nouă înșine, apoi celorlalți, celor ce pot vedea. mulțumesc pentru incursiunea în timp, era la două zile după aniversare, pe scena cenaclului, la eliad. atunci s-a scris această pagină.

Ela

Te rog și aici să faci comentarii literare pe text. Majoritatea comentariilor de pe textele tale și cele pe care le lași pe textele altor autori - iar ei îți răspund în același stil, inevitabil - sunt nonliterare și se apropie de discuțiile de pe forum sau chat.
Este de ajutor pentru orice autor un comentariu pe text, o minimă analiză, nu doar drăgălășenii și pupicei etc.
Mulțumesc.

diacritice lipsă. și scrieți vă rog Unul așa, nu în întregime cu majuscule. a se citi regulile site-ului.

Dana, când vei avea timp parcurge din urmă aceste fragmente de jurnal. Și alte însemnări, poezii sau nu. Vei înțelege iar și iar de ce am scris despre rezonanțe pe pagina ta. Mulțumesc, mult.

Cristina, e mereu la mine o îmbinare de planuri, o suspendare riscantă între albastru și brun, între celest și terestru. E riscantă, fiindcă acolo se înlănțuie și alte timpuri, care nu sunt întotdeauna benefice. Mulțumesc.

Ela

Bună erata. :) Bună și precizarea ta, bună și precizarea mea. Eu m-am gândit la Borges. Uf. :) E valabil ce spun ambii. Îmi place să te am comentator și cititor. Din simplu motiv că ai o cunoaștere temeinică și am văzut tot ce ai comentat pe alte pagini. Aștept și scrierile tale.

Cornelia, mulțumesc pentru apropierea de sensuri, însă dincolo de planurile inferior-superior, există un fel de ritual de a purifica ceva din tine, ceva din celălalt, până la limita aceea unde viața poate continua neroasă pe dinăuntru. Mulțam.

Florin, da, este riscant, fiindcă Iisus era un tămăduitor, era cel care atingând epiderma unui lepros, îl vindeca. Dar palemele sale simțeau toată zbaterea din om. Despre acest risc este vorba în final. Dacă reușesc să surprind e mare lucru. :)

Mădălina, da, ai perceput un dubito, ca și interogația ce permite iluminare, dacă ai puterea de a trece un prag sau altul. Mulțam fain.

Ovidiu, da, este dansul perpetuu, e mișcarea din tot, indiferent că scena este viața sau moartea, nemaicântând forma sub care se întrupează spiritul. Mulțumesc.

Diana, poți alege ce dorește din totum. Mă bucură că ai primit și poezia aceasta, și albul întâlnirii. Într-o bună zi sper să se și întâmple. :)

Ionuț, tu ai mers foarte fin pe semnificații, pe mesaj, pe emoție și pe sublimare, ai desprin coaja poetică spre a ajunge la gând, la substratul organic, la trăit. Mulțumesc, bun tălmaci a fost, parcă ți-a vorbit poezia asta pe limba proprie. Nu știu dacă e bine, e riscant, precum spunea antecomentatorul tău. Dar ți-ai asumat mereu riscul înțelegerii intelectuale și afective.

Alexandru, depinde ce înseamnă, ce semnifică lăcustele. Mai ales că este poezie, nu eseu despre viața lăcustelor. Iar dacă ai simți cum țes cuib în epiderma ta \"lăcustele\" astea, ai înțelege că dincolo de eleganța stilistică și de prețiozitate este un real trăit intens. Iar metafora vine doar ca o coajă semnatică. Apropo de Borges, care este printre poeții mei de spirit: \"să scrii un poem înseamnă să încerci o magie măruntă. instrumentul acestei magii, limbajul, e foarte misterios...\" sau \"în lumea asta furmusețea este comună\". Mulțumesc pentru reamintire.

Ela

Mulțumesc amândurora, deopotrivă, fiindcă ați simțit trecerea, transformarea, zbaterea trupului, organicului, în timpul unei purificări, ritualic împlinite, înspre tămăduire. Și că ați desprins fiecare partea de poesis în care ați găsit sensurile posibile și știu că ați perceput și alte deschideri.

Ela

Știu că aerul acesta sufocant poate ucide - la propriu, la figurat -, dar până la o limită, depinde cum știm să respirăm, printre ce lumini. Mulțumesc.

Adina, mulțumesc, pentru al doilea tău semn, primul a fost la apariție, ceea ce deja a lansat cartea spre oameni, acum, al doilea, este în haina oficială a poezie.ro. Mulțam și vine spre tine un pachețel. :)

Nicole, în primul rând îți mulțumesc pentru cât m-ai încurajat să scriu, nu doar în română, pentru oameni, pentru anumiți oameni, dar și pentru cei ce doresc a mă citi. Cartea ți-o voia duce special în septembrie, după data de 15, când voi ajunge la Paris. Va fi bucuria mea. acum traduc mesajul tău:

\"Mai bine mai târziu decât niciodată... Nu am văzut articolul, fiind foarte ocupată în această perioadă. De ce atâtea stele? Pentru că suntem o comunitate unită în diversitate și în respectul diferențelor noastre, iar ceea ce ne unește aici este bucuria de a vedea apărând primele scrieri ale autorilor care ne sunt dragi. A 13-a stea va fi a mea. Pentru a vă purta noroc! Vă doresc un bănuț și mult succes, din toată inima! Daniela, te-aș ruga să traduci în română acest comentariu, mulțumesc.\"

Nicole, tu cred că ai înțeles că nu numai că nu sunt superstițioasă, dar 13-le are o semnificație mistică aparte pentru mine. Mulțumesc, \"la Merveille\" veille. :)

Elena, își are locul poezia ta aici.
Claudiu, într-o zi sunt convinsă că vei înțelege jumătatea de răsărit. Dar mai e ceva vreme. Nu mă refer la înțelegerea intelectuală, aceea e la îndemâna ta demult. Crede-mă că știu ce scriu atunci când scriu \"jumătate de răsărit\", mai ales într-o poezie despre viață-moarte. :)

Ela

Mulțumesc, e o împărtășire aici, pe linia aceluiaș destin, de toamnă, de naștere-moarte, de trecere, de limita fină între existență-nonexistență. Aș vrea să pot face să rămână vie creanga cerului, dar atâta putință am, doar atâta. Restul, cum o fi scris.

Ela

steluța pentru întreaga compoziție. mă iartă, m-a furat timpul și clickul

M-ai fermecat îndeosebi cu ultimele trei minipoeme: joaca, erotismul, cumpăna. Nu mai spun nimic despre imagini, fiindcă nu știu de ce, dar acolo în grădina aceea botanică se respiră iubire în locul parfumului de roze, iar aceste roze de-aici din pagina ta poate că de acolo sunt \"culese\" în instantanee fotografice. Însă felul tău de a da altă cromatică și de a așterne cuvintele definitorii în subtilul petalelor, mi-a încântat seara asta. Mulțumesc pentru promenada trandafirie. (Mi-e foarte dor de Iași. :))

Ela

Nicolae, dincolo imagini sunt trăiri, intense. Cerbul este doar un simbol, pentru un spirit care nu piere, chiar dacă moartea îi trece zgomotos prin oase, chiar dacă i s-ar îngropa și ultimul ochii. Să simți aceasră limită a insuportabilului dintr-un om, nu e ușor de redat. Celui alb, este cerbul cel alb. Am evitat repetiția, deranja. Nu e tehnic. Nu am încercat nimic tehnic aici. Așa au curs cuvintele. Mulțumesc pentru semn.

Claudiu, mă bucură că ai prins firul esențial din aceste versuri. Nu pot schimba acolo, fiindcă se îmbină cu toate celelalte sensuri, cu \"ultimul foc\", cu reevolta în fața imposibilului, cu neputința de a putea ține în viață un om care-și dorește să fie lăsat să moară. Cumva ca în Mar adentro.

Cornelia, tu ai redat fidel trăirea de aici, fără nimic deformat, fără niciun bruiaj, nu te-ai împiedicat în nimic, nici în metaforă, nici în simbolistică, toate ți-au vorbit așa cum eu am gândit când am scris. Mulțumesc, înseamnă mult pt mine.

Ela

Cristina, pentru trecerea ta prin simboluri, ieșind din ele cu impresia de \"om bun\". :)

Dana, este o poezie scrisă într-o perioadă a mea de \"portrete\". Am afișat-o aici fiindcă toată simbolistica și starea inclusă se adecvează unei anumite întâmplări, astăzi. Mulțumesc mult pentru cum privești și înțelegi umbrele.

Bogdan, mă bucur că ți-a plăcut și ai dat un puls, o ritmicitate și o vioiciune, e felul tău de a resuscita cordul. Uneori este necesar, mai ales pe linia viață-moarte, așa cum bine spune un prieten poet.

Ela

în fuga minutelor, îți răspund, fiindcă mă bucură să te regăsesc aici, după un timp nici eu nu știu de când, mulțumesc pentru finețea ta, într-o zi ne vom întâlni iar. în alb. :)

Ela

Felix a surprins și a lăsat discret pentru cine vede mai departe. Mulțumesc, Andu, fiindcă l-ai completat esențial pe Felix în portretul de mai sus, cu o linie incredibil de reală, pentru care în existența asta, în care îmi duc lupta și echilibrul, sper să pot să îți mulțumesc cel puțin pe același registru. Percepția ta este inimaginabil de conformă cu realitatea manifestă și subtilă a Danielei Luca, fapt dincolo de bine și de rău. Desigur, mai sunt multe de văzut în firea asta a mea umană sau/și poetică, însă ai redat o anume esență. Mă simt acum dez-văluită, mereu pe deasupra unor cascade, abisuri și așa mai departe. Nickul meu ar trebui să fie \"Stâlpnica\". :)

Ela

mă joc și eu în spațiul acesta virtuos de virtual ce este cu ce geografii imposibile reușesc. ei, ași, dumnezeu. abia de reușesc să fiu om, eeee.