Ela Victoria Luca

vă rog încadrați la \"personale-gânduri\" în loc de proză. mulțumesc.

Perfectă descifrare, cedea ce mă determină să păstrez o vreme acest fel de scriere. Pentru cei ce văd. În triplă perspectivă. Da, este o simbioză, o osmoză, din care se iese, cumva deformat, în sensul necesar al cuvântului, în sensul de diferențiere. Nu e nimic macabru, desigur. Sunt spaime care adesea în vis se concretizează în tot soiul de apariții. Și mai ales în visul celuilalt. Am renunțat la aiurea. Inițial voiam să scriu \"discordant\", apoi \"nefiresc\", cred că las așa, simplu. Mulțumesc, te mai aștept printre poeme, aici pre-simțeam urma ta. :) Pentru mine are importanță că această poezie ți-a rămas, rămâne.
(Emi, mulțumesc.)

Ela

Cred că din poetele din ultimii ani, Silvia Van este cea pe care o citesc fără să îmi ridic ochii de pe poezie, fără să mi se abată atenția în altă parte, fără să ies din sfera ei. Mă ține așa, cumva captivă, frumoasă captivitate. Și ori de câte ori citesc, în gândul meu apar imagini, trimiteri literare, paralele culturale, mă străbat feeling-uri, amintiri, stări multiple, realități diverse. Asta îmi arată bogația interioară a autoarei și reușita sa de a pune în cuvânt, în poesis lumea sa proprie.
Felicitări, Silvia, mă bucur că, discret, te-am cunoscut la Deko, după un timp când te știam numai din scrieri.

Adina, mă bucură acest anunț, precum și tripla prezență în paginile aceleiași cărți.

Las și eu un semn luminos, pentru toate acestea.

Ela

Robert, pornind de la un grotesc, se ajunge în final la acest calm, la trecerea prin și peste spaima existențială, la ieșirea din construcțiile interioare, spre un calm, atât cât poate el exista. Da, este sferică. Mulțam.

Ioanule, io știu cât de greu îți e ție pe plac o poezie, fiind exigent la producții literare, apăi mulțam.

Ioan, da, aceea e întrebarea: care oglindă? Și aceea e cheia răspunsului: tecerea, dintr-unul în altul. Și jocul de oglinzi interioare-exterioare. Spiamă, nu fobie. E o nuanță diferită. Mulțam pentru percepția ta.

Thaiis, mă bucură că ai trecut de stratul suprafețelor, stratul grosier și ai desprins \"povestea\" inexplicabilei iubiri. Da, așa am scris, greu dar senină. Și în planuri antagonice. Mulțam mult.

Ela

Mircea, bună reîntoarcere, tu vezi izvorând lumină și din sufletul împietrit. Mulțumesc pentru semnul tău.

Felix, mulțam, nu, nu uită \"darie\", cred că mai trebuie să mă convingă cinvea că îmi face bine concretul. :)

Ela

Ce bine este să-mi reamintești de Tudoran, acum când sunt atât de departe de acele vremuri. Mulțam pentru vederea de dincolo de cuvinte.

Ela

Dan, tu ai mers pe firul aperceptiv și iluzoriu, pe dimensiunea spectrală a ființei. Interesantă lumină ai atins cu ochiul. :) Mulțam.

Nastia, ai reliefat un imago; de fapt nu, două: copilul din alte timpuri, mama din timpurile ei; precum și intenția autoarei de a menține sugestia, aluzia. Mulțumesc, da, este și sentimentul de surpare, nu doar interferența temporală și a imago-urilor.

Silvia, da, este o regresie cu ochii ațintiți pe viitor, pe un viitor abia perceptibil; verdele este în toate fragmentele temporale, în spectrul vieții și al morții, simultan.

Ela

Cornelia, da, e o fugă, sau e o renunțare, sau e o senzație că viața se duce treptate, foiae cu foaie.

Andu, ok, acea accentuare era necesară, fiindcă atât de accentuează și o revoltă, nu doar o acceptare a fatalității. E firesc să percepem și eronat. În sensul de altfel decât celălalt. Deja ar fi culmea să percepem identic. :)

Anca, da, bună soluția, aseară mă gândeam la a renunța la unul din cele 3 cuvinte care merg pe același sens, fiindcă este prea mult. Soluția ta e excelentă, fără să schimbe nimic în strofă, nimic în ansamblu. Mulțumesc.

Ela

Victoria, mulțumesc pentru timpul în care ai stat la adăpostul acestei poezii coborâte în verde.

Gabriela, comentariul tău detaliat, cu accent pe trăire, mă bucură. Da, este și trăire, este și percepție, este și senzație, sunt și inter-spații. Mulțumesc mult.

Gelu, mi-ar plăcea să lași câtvea rânduri despre ce ți-a plăcut: imaginea, starea, ideea, estetica, mesajul, trăirea, atmosfera etc. Ajută.

Ștefan, da, ai perceput bine tonalitatea gravă, aici parcă nu este loc/timp pentru joc, deși apar pruncii, deși e și viață intensă. Mulțam.

Bogdan, percepția ta este fidelă cu o bună parte din ce am simțit-gândit; da, accentul este pe fragmente temorale, pe timpuri, pe senzație și (a)percepție. Muțumesc mult.

Miruna, ete și un tablou, dar pictat în alte spații, nu l-am încadrat, rămâne ca fiecare cititor să proiecteze pe acest ecarn ceea ce dorește, în nunațele toate de verde. Mulțam.

Diana, da, sunt și memorii involuntare aici, este un mozaic de trecuturi, ai perceput bine, inclusiv acesl sens de \"eteric\".

Andu, aici cumva ești în eroare perceptivă sau rămâi doar în tine. Poezia este prelucrată, atât cât am intenționat. Nu renunț la \"atât de fatală\", fiindcă aici nuanța nu este de \"femme fatale\", ci cu totul altceva. :) Nu am cum să schimb acel \"ca la\", fiindcă așa necesită construcția. Nu renunț la vidat, fiindcă depre suflet vidat este vorba în toată acesată compoziție, el este cel \"nud, în spectru de verde\", știu că înțelegi ce vreau să spun. Și nu vreau \"la umbra (nucului bătrân)\" ci \"în umbra\", adică o naștere/legănare umbrită.


Ela

Florin, ar merge mai bine cămașa pe corp decât pe_piele. și fără virgula de după \"oameni buni\". și de după \"aici\", \"astfel\" fiindcă în rest nu folosești virgulele. deci, ori pui peste tot, ori deloc.
aici folosești multe prepoziții, elemente de legătură. dar impresia unei proze scrise în versuri. e și f explicativ discursul. ai schimbat stilul, aștept să îl șlefuiești.

ela

Diana, nu întotdeauna cântecul ascultat în cochilii este unul de bucurie.
Gheorghe, ai făcut un periplu prin cel puțin trei din corpurile care se spune că există. Mulțumesc pentru interpretarea fidelă cu mesajul transmis.
Dan, nu există poezie pe care să nu o filtrez prin corp, suflet, minte, spirit. Uneori domină unul dintre ele. Aici, da, e o anume dimensiune a sufletului.
Sânziana, limpezimea e ceea ce caut în mine, în jurul meu, fie ea și sub forma unei poezii.

Mulțumesc tuturor.

Ela

Ioan, cu jocul de recompunere a unei poezii din poezia inițială m-ai obișnuit de la o vreme. Abia aștept să vii cu o analiză a versurilor care îți transmit anumite gânduri, stări, semnificații. Mulțam.

Valeriu, o interpreatre destul de aproape de poezie - apa aceasta stranie este într-o cupă a destinului, nu atât a fatalității, fiindcă de vreme ce nu o bei, poți interveni în destin. Mulțam pentru semn.

Ela

Remarc din comentariul tău \"făptură de vânt\", este o sintagmă ce îmi apare în minte de câțiva ani când întâlnesc anumiți oameni. Mă bucură că ai așternut-o aici. Înseamnă că ai perceput non-spusul de dincolo de cele spuse. Mulțumesc.

Ela

În regulile obligatorii la înscrierea pe site. Vedeți \"Reguli\", pe prima pagină. Mulțumesc.

da, poezia este o radiografie a actualului, prin portretizarea în planul secund a celei care știe, a celei care nu știe că acest grotesc poate fi descompus în câteva secvențe prin care să vezi cerul, locul de unde miracolul vine, se agață în sârma ghimpată, și intră prin feliile de oraș, cele salubre și insalubre, din oamnei, din afara oamneilor. Observator participativ, activ, autorul nu doar enumeră și descrie, ci îi prezintă celuilalt (cititor sau chiar \"ei\") lumea în doze mici, îndeajuns cât să rămână din toate o poezie bună. Da, de la jumătatea poeziei m-a prins și pe mine mai mult, însă nu pot să nu remarc finalul din prima strofă: \"când preferi să iei taxiul din centru fix
până în fața scării
în loc să feliezi orașul la fel ca ceilalți\" și finalul din a doua: \"îți dă iluzia
că ar putea să îmbrățișeze totul mai degrabă
între colțurile gurii\".
M-am agățat în lipsa diacriticelor înainte de a recomanda poezia, așa că te rog să le așezi tu data viitoare, nu de alta dar a fost o poezie luuungă. Și ai grijă la typos: i-ar era iar. (\"iar sta bine\"/i-ar sta bine). M-am amuzat la shezlonguri.

În rest, doar de bine.

Ela

1. nu e poezie. reîncadrați la \"personale-gânduri\"
2. vă rog țineți seama de regulile de punctuație, respectiv:
\"b. Nu se pune spațiu înainte de semnele de punctuație. Se va pune obligatoriu spațiu după fiecare semn de punctuație, cu excepția sfârșitului de paragraf unde se va folosi ENTER.\"
Mulțumesc.

Te rog să adaugi câteva date biografice pe pagina ta, pentru a avea nivel de acces superior pe viitor. Mulțumesc.

Narcisa, da, bună prima cârcoteală, oho, foarte bună, voi schimba, nici nu șitu de ce a apărut accentuarea, repetiția acelui știu. Poate am vrut să fac dublu știut ceva, dar uneori e mai bine să nu spui știu ci nu știu. Mă joc. Ai dreptate. Schimb. Versul ultim îl las așa fiindcă el completează întorcându-se la primul vers un sens care nu transpare foarte clar acolo și în plus trimite și la altceva: la amprente și la ceilalți diferiți de toți și de protagoniști. Nu spun și ce se include în sfera \"ceilalți\", fiindcă sunt cumva altfel de oameni. Oamnei. Mulțam.

dana, bună percepția, deși e foarte puțin vizibilă senzualitatea, cât ami degrabă senzitivitatea fiind lăsată vederii. dar, da, într-un anume sens e și senzual. Deși nu implică un bărbat și o femeie această poezie, însă ritmul pe care l-am imprimat, da, l-ai perceput corect. forțări, aici? nu. doar am căutat să exclud o referință exactă la un eveniment al unei persoane care mi-a inspirat poezia. :)

Ela

Cristina, mulțumesc pentru nuanțele calde. Aici sunt cumva terne. Chiar dacă se trece și prin ele, ceva rămâne. Amprenta celorlalți.

Andu, te vei mira: 1. poezia e scrisă pe 28.02.2006, când pe Ela nu o supărase nimic, dimpotrivă, descoperise 2 prieteni minunați, pe care îi știi, oho. 2. Poezia asta este însă tangențială cu starea unei alte persoane, cineva care scria undeva \"cunosc prea mulți oameni și sunt toți deodată\". (citat inexact, dar aceasta era ideea). Prin urmare, înainte de a purta haina nepotrivită, mă uit cui i se potrivește.
Ai avut o singură intuiție: că poezia asta nu e scrisă zilele astea.
Și o prezumție complet falsă, fiindcă poezia nu e scrisă la supărare. Așa că aș prefera să se rămână la comentarii strict pe text, nu pe prezumții.
Oricum, se pare că sunt caracatiță, după ce nu demult săream precum o capră neagră. Ehei, asta îmi amintește de o proză postată și ștearsă de tine. În care fiecărui om i se atribuia un animal. Deja văd că mie mi se atribuie cam multe, în funcție de starea/percepția de moment. La bună noapte.

Ela

Dan Cârlea deja e așa de grotesc ce se întâmplă, văd că nimeni nu poate să te facă să înțelegi.
Spun doar atât: Ela Victoria Luca nu a acționat abuziv în nico secundă, dimpotrivă, a fost aici ca să răspundă la orice adresare. Ela Victoria Luca a pus la offtopic inițial în primele 4 ore ale acestui scandal inutil toate comentariile care erau pe tema \"plagiatului\", deci nu comentariile asupra poeziei (de altfel, la ora aceea, a existat unul singur pe marginea poeziei, Liviu Ioan Copos, care a rămas ontopic mereu).
Un editor pune offtopic și comentariile altui editor, atunci când există astfel de situații. Asta nu înseamnă că este \"șef\" peste ceilalți, ci că se pun la offtopic - conform regulamentului - toate intervențiile care nu sunt pe text. Și comentariile care sunt stârnite ca poelmici non-literare. Aici se lămurise problema încă de la început, am justificat în PRIMUL meu comentariu, fapt pt care am pus offtopic inclusiv acel comentariu al meu. Offtopic nu înseamnă abuz, cu atât mai mult cu cât acel offtopic este justificat.
Ceea ce se întâmplă în continuare sub acest text este din ce în ce mai lipsit echilibru și respect atât pentru autor, cât și pentru ceilalți cititpori ai site-ului, și față de editori.
Dan Cârlea dacă tot ce îți dorești este să mă vezi \"linșată\" pentru că am pus la offtopic o acuză absolut grotescă, și perpetuezi scandalul, înseamnă că atât poți face. Nu ai fost victima niciunei nedreptăți. Dimpotrivă, Florin Andor rămâne victima acetsui asalt al tău, fără măsură. Oricum, indiferent ce aș putea spune, văd că ai găsit în mine un dușman pe care vrei să îl faci zob.
Să fim serioși.