pagini în umbră

un aer trist, gravat cu fasii de rosu; parca s-au ravasit albatrosii aici, coborarile se varsa din irisi, sarat...imi place invelirea umbrei in staniol si totusi, mi-e dor de scoicile diminetilor.
Aproape!

pare a fi prezenta aici o tentativa mereu esuata a eului de a se elibera de presimtiri stranii, care vin din abisurile lantului de vieti care il leaga de fiinta astrala. de aceea, intruparea acestui suflet etern nu mai este aici \"coborarea in lume\", ci \"alt corp gravat cu fasii de rosu/ peste care pasesc oamenii/ in promenada lor spre moarte\". nu pare a exista aici nici o lamentatie, desi prezenta a mai multe lexeme din campul semantic al mortii ar putea sugera acest lucru. e mai degraba acea rostire (sau rostuire) a cuvintelor care exorcizeaza fiinta de trairea angoasanta. finalul textului este interesant prin deschiderea sa. \"ultima pagina\" este si a sfarsitului fiintei, mai semnifica, in opinia mea si descoperirea sensului vietii, sau intuitia sinelui. nu stiu daca imaginea \"corp gravat cu fasii de rosu\" are drept referent corpul astral, dar cred ca ideea de jertfa ar putea fi prezenta. am riscat acest comentariu, constient totusi ca poezia elei nu este usor de analizat, de aceea voi fi scuzat, probabil, de impresionismul critic, ma impac mai greu cu alte metode.
pasa

\"nicio\" i.l.d. \"nici o\"

Așa este cum spune Pașa Gheorghe, poezia Elei are multe dimensiuni sub încifrări, o citești azi și mâine și poimâine mereu mai văzând la ea ceva ce îți scăpase, încă o deschidere, încă un plan.......încă un mesaj adiacent principalului

O sa o spun absolut direct, e una din cele mai frumoase poezii pe care le-am citit, dupa parerea mea e absolut traita si fara nimic artificial in ea, rareori poeziile care ma fac sa cred ca izvorasc 100% din suflet imi si plac, majoritatea sunt jalnice prin dulcegarii sau banalitati sau si una si alta.

\"azi vin fără mine îmi leg mâinile de alt destin\"

\"ei îmi dau apă ca și cum setea mea
le-ar lăcrima ochiul

nu mă pot stinge curând

mă încearcă de o vreme sfârșiturile \"

as cita toata poezia fara probleme, da, e fara nimic pretios si totodata lipsita de simplism

\"ei îmi dau apă ca și cum setea mea/le-ar lăcrima ochiul\"...o poezie clara ca o lacrima...tristetea dulce-amauie care razbate din ea m-a facut sa las cateva vorbe pe pagina ta, nu puteam trece fara sa admir...
La multe astfel de poezii...Sa ne auzim cu bine,
Sinziana

Diana, nu întotdeauna cântecul ascultat în cochilii este unul de bucurie.
Gheorghe, ai făcut un periplu prin cel puțin trei din corpurile care se spune că există. Mulțumesc pentru interpretarea fidelă cu mesajul transmis.
Dan, nu există poezie pe care să nu o filtrez prin corp, suflet, minte, spirit. Uneori domină unul dintre ele. Aici, da, e o anume dimensiune a sufletului.
Sânziana, limpezimea e ceea ce caut în mine, în jurul meu, fie ea și sub forma unei poezii.

Mulțumesc tuturor.

Ela