Ela Victoria Luca

Elena, nu pot crede decât ceea ce există. În toate dimensiunile existenței. Uneori avem acces la ele, alteori nu. Atnuci când te rogi să se rupă un lanț, e semn că deja au fost prea multe înlănțuite greu, indiferent de religiile din toate timpurile. Mulțumesc.

Gabriela, da, și a nu alege este tot o alegere. Și ce alegem inconștient - ca de altfel majoritatea alegerilor - e tot alegerea. Și așa cum alegi să trăiești, așa alegi să și mori. Da, în ultimul rând din comentariul tău ai punctat o bună parte din ce e cuprins aici, ca trăire. Aici, în poezie. În viață, oho, câte altele mai sunt. :)

Alex, mulțumesc mult pentru că ai calitatea de lector sensibil la poesis, estetic și etic. Nu e puțin, nu e puțin deloc. Nu, ruga nu e născută dintr-un pathos nonconformist, ci dintr-un imposibil, dintr-o prea îndelungată conformare la ceea ce nu ția priit într-un lanț existențial. Da, e un strigăt de hybris. :)

Anghele, Anghele, tu parcă ai fost în timpul scrierii acestor versuri și te-ai perindat odată cu mine prin toate dimensiunile ființei și creației și ai rupt lanțul -măcar în poezie - odată cu autorul. Ooo, da, știu că genetic invocația mea este deja împlinită. Nu am rugat niciodată nici om, nici Dumnezeu pentru ceva imposibil. Nici măcar în poezie. :)

Eugenia, să nu crezi, să nu ajungi să crezi în această rugă, să nu ajungi vreodată să o trăiești. Nu e deprimant decât pentru cel ce e deja deprimat. În ce mă privește, e o etapă a scriiturii. Dacă azi scriu ceva euforizant, înseamnă că e real[ euforia mea? Nu, pot scrie despre orice. Despre absolut orice nuanță sau gamă afectivă.:)

Camelia, ehei, da, ai sesizat locusul unde mă aștern cel mai bine. Da, versul acela e definitoriu, indiferent de împrejurare. Nu, nu trebuie să faci ceva cumplit pentru a te reîntrupa în altceva. Despre asta poate vom povesti altădată. Fiindcă e ceva esențial de spus. Desigur că înserarea este o renaștere. Știi cât de splendidă este marea la ora șapte, în septembrie? Ce albastru-indigo incredibil, când e senin, poate avea? :) Acolo renasc de fiecare dată.

Ela

Da, Frânturi, nu Frântruri. :)

La nivelul tău este obligatoriu să introduci date biografice. Te rog. Mulțumesc.

Dau acordul pt cele 3 exemplare din vol. meu.
Ela

alors ça va, ça va. dacă michel zabet e fracele, îi binie. numa să-mi spună și mie că are viță arde-lenească, ori dobrogeană, să nu fie vitreg. deși, îl accept și vitregit așa, că de\', așa-s frății.
(mulțam, nu văzusem nene felix, mă orbiseră lanțurile alea grose groase ale lu\' matale, că-s de aur alb - tulai doamnie)

ela mândră tare că are și frace amu, și dedicăție

pt minie și fracele meu oi uitat nene felix dedicațiunea. apăi las că vinie el, fracele, no, să te văz p-unde scoți mata maneaua! tză tză tză!

mă iartă, am trecut la un răspuns peste alt răspuns, acum am văzut semnul tău: punctul acela din care se nasc și umbrele și lumina, el contează, da. renaștem. mulțam.

Credeam că a înțeles toată lumea ce e cu textul acela de atelier. Joaca aceea serioasă și dedicată a avut și are încă un scop. Cum să ieșim de la atelier. Și cum să citim regulile site-ului. Și tot așa. :)
Mulțam pentru aprecierea prozei.

Ela

Interesant îmi pare, Gabriela, că ai perceput excat echilibrul-dezechilibrul între umbre și păzitorii umbrelor, într-un timp piramidal. Da, aleg apa, nu luntrea. Dacă mă înșel asupra alegerii, vedea-voi ce va urma. :)

Alex, optimism sau pesimism, nu mi-am pus niciodată problema într-o scriitură. Registrul aici este schimbat. E ceva mutativ față de celelalte fragmente din mozaic. Nu știu dacă la ele te referi sau la alte texte ale mele. Nu, nu scriu răzleț, de felul meu, dimpotrivă, de prea multe ori concentrat, dens, ermetic. Îmi asum asta, fiindcă am și ieșiri, desfășurări. Mulțam pentru semn.

Ela

scrisă pe un registru ironic/autoirnic, nelipsit fiind tragicul, problematizează destul de subtil starea poeziei actuale. nu, a literaturii actuale. impasul. scrierea în van. lipsa de substanțialitate. lipsa de esență. facilul și, mai mult, aroganța. îmbătarea cu iluzii. suntem iluzioniști cu noi înșine și ne mai și place.
foarte amar simt acest poem. și foarte real.
\"ridi paiazza\"...
las lecturii pe prima pagină, măcar pentru a privi fiecare în sine însuși. când scrie. și nu doar. când trăiește, așa, pur și simplu, în ziua lui toată.

ela

no, măi frace, să vezi și să nu crezi ce-o citit ela prima oară azi pi site.
ce?
apăi țin\' te bine, că nu-i a glumă, frace, îi grav. o maneliță d\'aia țigănească, are tăt che-i trebe, frace, și zici că-i scrisă de un manelist sadea-sadea. deși eu te-aș contrazice, frace, aci e mai multă poezie ca în manele, aici îi gândit bă frace și jocu cela de cuvințele, și ritmul, și umorul.
da cum le viezi tu pe tătie, frace.
frace, văd, văd, dar îi și mai gros lanțu\', că io am citit-o și-n engleză și am înmărmurit: pâi cin\' crezi mata că are atâta talent să facă deodată și retroversiunea și să mai sune și bine, să mai fie și corect, să mai păstreze și sensul. îți zâc io frace, nu-i a glumă. manelistu\' ist d\'aci nu-i manelist cum nu-s io shakespeare.
frace? bă farce bă
zâ-i.
frace, io nu înțeleg ceva aci.
pâi iești tută, măi? ce nu înțelegi?
pâi cum îi aia frace \"mașâni bengoase-n piele\"?
alea bă alea de n-ai văzut tu de când te-oi născut.
aaa. da tăt nu pricep. asta-i. plec pân\' la bucurești să dau de nea felix ăsta să mă-nvețe și pe minie frace să scriu manele de-astea. că la anu nu se mai poartă.
binie, tu du-te, când l-oi găsi, el o să scrie deja juxtapus sau extrasolare la agigea.

---
no, fain. experiment bilingv reușit. că dacă scârțâia ceva, la atelier ajungeai și tu. eeee

ela

Mă bucur că ți-a plăcut aceasta. Poate îți vor plăcea mai multe. Cea de la \"atelier\" a fost o glumă. destul de serioasă, însă. Succes pe site, ești de o săptămână, eu sper să scrii cât mai bine, cât mai mult timp. Și... \"regulile\", pt a înțelege când e de joacă și când serios.
(scuză-mă dacă te-a indus în eroare gluma cu atelierul)

Ela

de când sunt pe site-ul acesta nu am văzut o corectură mai radicală. no, așe mai zic și eu spirit și umor! mulțam, maestre. :)
(a propos - bistroul cu pricina îi din Paris ori ba?)

ori ați ales să scrieți cu typos (erori de tastare) ori pur și simplu sunt typos. Și sunt multe:

- dintrun
- de mâna -a
- rele,nimic
- c-am văndut
- I-am dato
- dar,mai ales,gândind

și nici încadrarea nu e corespunzătoare. vizuală aici nu este. vizuală este o copoziție text-imagine(foto).
vă rog corectați. sau dacă ați ales special să scrieți așa, confirmați. :)

mulțumesc.

Emi, vezi bine ceea ce vezi, apariția și disoluția, senzația de imaterial, transparența, plutirea. Ireal sau nu. Mulțam.

Danielă, interpretarea ta mi-a atins mimul. Sau el te-a atins pe frumte atunci când ai parcurs trecerile prin abur. Eu mă întreb: decât singurătatea absolută, nu mai bine o mică neclaritate? Mulțam, fată dragă.

Ela

adelaida, a nu se posta mai mult de 2 texte pe zi, te rog.
în plus, din cele 3 pagini acum postate, putea ieși una singură. ai scris câteva rânduri doar de fiecare dată.

vă rugăm nu postați mai mult de 2 texte pe zi. mulțumesc.

așa cum am promis, am comis un atelier, mea culpa. asta e. liviu, ți-am luat locul la atelier, mă scuzi.

Elena, pormit solemn că scriu o poezie de atelier, pentru liniștea mea și a celor de lângă mine. Și o voi recita dimineața la cafea, ca să înțeleg și eu cum este cu creația. Și o scriu acum, că și-așa e sâmbătă.

tu mofluz și eu mofluză
am călcat pe o meduză
și nu știm ce-i cu noi
de-o fi pace, de-i război
allah stă și ne privește
e mai mut decât un pește
iară noi soldați de soi
ne jucăm doar prin noroi
căci nisipul e departe
și sadam ne cam desparte


of, liviule, cum reușești să ai un umor mai fin decât nisipurile de aur, nu știu. mi-ai descrețit fruncea, amu o să scriu mai cu spor la chestia aia de doctor.:))
fain jurnalul, fain rău!

ela