artistul nimicului

scrisă pe un registru ironic/autoirnic, nelipsit fiind tragicul, problematizează destul de subtil starea poeziei actuale. nu, a literaturii actuale. impasul. scrierea în van. lipsa de substanțialitate. lipsa de esență. facilul și, mai mult, aroganța. îmbătarea cu iluzii. suntem iluzioniști cu noi înșine și ne mai și place.
foarte amar simt acest poem. și foarte real.
\"ridi paiazza\"...
las lecturii pe prima pagină, măcar pentru a privi fiecare în sine însuși. când scrie. și nu doar. când trăiește, așa, pur și simplu, în ziua lui toată.

ela

Din nimic au apărut toate, nu?
mi-au plăcut în mod deosebit următoarele versuri, din care se mai pot face n poeme diferite, n- numărul de variante de A.D.N-uri:

nici nu știți voi cîte unde alfa s-au pierdut asemenea prafului stelar (din stele)
asemenea firelor de iarbă călcate de tălpile îndrăgostiților de duzină
nici nu știți de cît timp caut semnul întrebării și degeaba

nici nu știți voi cât din sufletul meu a fost investit în lucruri de duzină, poate și mai rău, în lipsa întrebărilor și răspunsurilor adevărate. M-au păcălit mulți, dar gata.

Ela, e o temă pre aimportantă pentru a o trata cu superficialitate, am făcut modificări în text.
Cornelia - exact asta voiam să spun și eu, că se pot scrie infinit de multe variante, tema e generoasă dar și pretențioasă.

am scris un mail pe adresa respectiva si mi s-o intors de la demonul postei (da, acela de-si zice mail daemon) ca la artistulnimiculuicoadădemaimuțoiuleyahoo.com sunt erori permanente si fatale (ca sa fac o traducere literala).
am stat io si m-am gandit.
mai sa fie, ce sa fie.
daca era casuta plina si nu mai avea loc, as fi inteles. dar asa?
artistu\' cela are fatala eroare ca de fapt din nimic face bici. si mai si suna.
zambesc.
tu, nene, zambesti?
da, usor amar, asa cum ti-a fost versul.
cum nu putui trimite la adresa sus pomenita adeziunea mea neconditionata (cum care? aceea de a face parte din clubul artistilor nimicului, evident), inteleg si faptul ca nu voi avea niciodata sansa de a iesi din nimicul din mine un artist.
raman insa un fan al scrisului marca \"anton\".
no, amu stau si ma intreb, oare nu pusei timbrul care trebuie? cine mai stie...
raman pe-aci pe-aproape, daca-mi dai voie.
si scriu parerea pe unde-apuc, pe garduri daca e nevoie, sau in grafitti daca e cazul.
poate poate ma va auzi si pe mine nimicul.
si m-o inghiti.
si sa vaz eu atunci pe atreyu daca mai face fata.

da, nene, tema e generoasa. si pretentioasa.
si ai incercat aici sa-i dai macar dimensiunile pe verticala inalta. si dinspre stanga inimii matale nestresate.
nu stiu de ce am senzatia ca va mai continua.
poate e doar o senzatie.

drept pentru care semnez,
dana-studinte in drept in arta nimicului.
(asta nu inseamna, desigur, c-oi fi vreodata in stare sa si absolv, evident)

îmi place nespus de mult de tine și de \"sport & loisir\"-ul tău, pentru că tu driblezi, tu îți pasezi, îți dai și îți încasezi golurile, \"dupe\" care îți scrii și cronicile.

domnule, sportul e o mare suferință, dacă pot să mă exprim și eu cumva. aș spune că trageți la titlu, dar gloria se plătește scump ... \"ceea ce nu mai vreau să insist!\"

Ce frumos spui tu, Florina...chiar m-ai înduioșat și am început să-mi schimb impresia despre mine. Adresa aia e valabilă, dar probabil ai apăsat tu vreo tastă greșită, tasta any sau mai știu eu care...:)
Adrian - Gloria sic transit adică e în tranzit, cum s-ar zice. Fiind în tranzit, se pare că e și ea sportivă la proba de marșul poștașilor. Deci problema sportului și a Gloriei am rezolvat-o. Mai rămîne loisirul. Dar ce plăcere mai mare este decît să mărșăluiești alături de Gloria, măcar acolo, cîțiva metri, că pe urmă te lasă, nene, ea face performanță, ea joacă la mondiale (mundi).