Mersul pe sarma

Ma gandeam eu ca semeni cu Richard Basehart-parca asa il chema pe actorul de care s-a indragostit Gelsomina- si semeni confuzie in mintea cetatenilor onesti de pe planeta Pamant. Cum indraznesti, cand toti calcam cu picioarele murdare pe grumazul Geei, tu, de buna voie si nesilita de nimeni, sa te plimbi pe sarma, expirand, inspirand si privindu-ne de sus?
Ce-ar fi sa nu mai construiesti o lume mai buna (?)
In ziua de astazi, trebuie sa faci exercitii de imaginatie destructive, altfel iesi din pluton si s-ar putea sa fii executata.
Revenind la poezie.
Imi place imaginea sarmei bine intinsa si rece, pe care o asociez cu calea cea stramta, pe care daca reusesti sa mergi pana la capat, insemna ca ti-ai salvat, prin sinceritate si arta de a nu judeca.
Pentru incercarea ta de a resuscita hoitul Terrei, las o stea. Am si eu un loc pe sarma?