Totul se transmite
Trebuie să ai mare grijă, ce mănânci, cu cine visezi, unde lucrezi, totul se transmite genetic, pe cine iubești, ce vorbești, când te trezești, cum îți privești în ochi propria frică. Un singur
LClivia ciupavLa semafor
Stau la semafor, nu prind verde, orele urcă prin canalul de scurgere, vine un om și-mi taie o chitanță, psihiatrul stă cu ochii pe cronometru’, dar verde tot nu se face. Fața ta, atât de
LClivia ciupavRamificatii
Împletesc o frânghie de ceva vreme, cam de când m-am născut, la un capăt e mama, împletește și ea, la altul e fiul meu. Funia are nenumărate ramificații, ca un balaur cu mai multe capete, în
LClivia ciupavAm scris toata dimineata
Am scris toată dimineața, după-amiaza, seara, noaptea, înainte și după, mai târziu, mai devreme, o zi după alta, câteva luni, câțiva ani, câteva vieți, pân-am ajuns în comă, la Urgență, m-au
LClivia ciupavNoutati despre oras
Da, ar fi ceva noutăți despre oraș: de exemplu, toți copacii au fost tăiați și înlocuiți cu stâlpi de metal, astfel s-a rezolvat problema rădăcinilor putrede, parcurile s-au asfaltat, oricum
LClivia ciupavUmbra mea si cu mine
Umbra mea și cu mine mai apropiate decât două surori siameze, de multe ori nu încăpem în același spațiu. Uneori ea trece nevăzută, ascunsă, în timp ce eu o calc în picioare cu
LClivia ciupavObsesii
Nu încap în televizoare, nu-mi găsesc locul în nici o privire, îmi contorsionez frica și mă eliberez prin gaura cheii, asemeni animalelor sălbatice, scăpate din cuști, trăgând după mine spațiul
LClivia ciupavO mana singura, impunsa de ace
O mână singură, împunsă de ace, o mână fierbinte, cu un pistol rece, o mână curgătoare, pe umerii cuiva, o mână ascunsă printre hârtii, o mână care dărâmă, sparge sau trage la sorți. Și
LClivia ciupavObsesii
Stăm într-o cutie imaginară, de gheață, toate capetele pe aceeași pernă. Cineva trage pumni în stânga și-n dreapta, picioare îngenuncheate, altele în aer. Încercăm să ne legăm țipetele de
LClivia ciupavMersul pe sarma
Sârma e bine întinsă și rece, m-așteaptă, calculez fiecare pas, nu clipesc, pășesc deasupra unui trup fără margini, orașul, e noapte și nu am spectatori, inspir și pășesc, expir și pășesc. Jos,
LClivia ciupav6 x haiku
* * * Un nor coborând peste liniștea verde. Miros de toamnă. * * * Sub frunze moarte, ultima zvârcolire a insectelor. * * * Doar praf și ciulini. Cântecul greierului amintind
LClivia ciupav