Ela Victoria Luca

vă mulțumim, eu, darius și cei care mai locuiesc în mine pentru că ați perceput undele. aprecierea voastră atinge țărmul lhasei.

Ela

Aida, mulțumesc pentru că ai regăsit aici ceva pe sufletul tău. Da, finalul comentariului tău mă surprinde. Însă asta nu înseamnă că atunci când va veni vremea nu se va întâmpla. Fie că voi fi eu sau alt coleg al meu. Autorii buni sunt promovați.


Raul, se pare că nu ți-a scăpat deloc ce se întâmplă de-a lungul și de-a latul \"pământului\". Mulțam.

Ela

Am intuit, de aceea am întrebat, pentru o anume certitudine. Și fiindcă ți-e dor și îmi va fi și mie dor o viață întreagă, îți las aici o imagine din 1910 - rue Saint Andre-des-Arts. Oricum, mă țin de promisiune, pe 17 dec voi scrie despre Saint Germain. :)



Ela

ai ales special fără \"r\" aici: \"patidul\"?

desigur: \"no merci\" și \"am apreciat-o\".

în afară de titlu care cred eu că banalizează cumva întreaga atmosferă movie and bitter world pe care am perceput-o cadru cu cadru, întreg \"scenariul\" pare să redea în forță (remarcabil ritmul compoziției) o lume absurdă. în care ne trezim legați la ochi de fals, strălucire și megalomanie. finalul m-a surprins, în sensul că pretinde un act punitiv al celui ce pune în scenă. mo merci. capital. și nu lasă loc pentru \"to be continued\", nici măcar în mintea/fantasma cititorului. lectură pe care am aprecita-o, ca de alfel majoritatea scrierilor tale. era timpul să o spun, deși voi avea și mâine spațiu pentru alte detalii \"scenice\".

Ela

Mulțumesc, am momente când mă joc serios. Și momente când las jocul să se joace cu mine. Fiindcă uneori cuvintele ne aleg, înainte să ne dăm seama cum ne scot din negură. Promit că pe 17 dec, mai pe la apus, îți voi povesti despre culoarea frunzelor de pe Bvd. Saint Germain-des-Pres. Cum de peregrinările tale nu te-au purtat și pe-acolo? :)

Ela

erata: radiografie (în răsp pt Florin); se poate considera (în răsp. pt Alexandru)

Florin, ai privit întru dezvăluire, sensurile în revelarea lor, așa cum au fost aici, încapsulate în cuvinte, amprente pe un chip alb. Ai făcut o \"radiograie\" (permite-mi acest cuvânt) a spiritului, pentru care îți mărturisesc gratitudinea mea. Rari sunt cei ce pot privi astfel Cuvântul și omul ce cuvântă. Da, nu întâmplător este scrisă de Sf. Ap. Andrei.

Ștefan, am citit remixurile tale, nu doar aici. Ce mă bucură în acest proiect al tău este îmbinarea. Găsirea unui spațiu interior comun în care tu și autorul pe care îl alegi în acel moment au un același squar, chiar dacă vin din lumi diferite și au gândit/simțit altfel. Mulțumesc.

Alexandru, din analiza ta voi reține esențialul. Din cele citate de tine, acolo la \"închide poarta\" este de fapt un vers în succesiune cu versul 2: \"se întoarce de fiecare dată la numărul unu/închide poarta\". Celelalte trei versuri au sens împreună. Despre melcii care nu văd cum se pierde fluviul în mare, fiindcă deschid orizonturi în vis, nu explic. Oricum nu îmi place să explic. Despre ce este scris pe catedrală, care \"întoarce cadrul\" spre ceva din fiecare strofă anterioară, cred că iar e bine de revăzut/resimțit ca cititor. Despre expresii șaizeciste, îmi pare rău, ce este bun, bun rămâne. Nu m-am simțit șaizecistă deloc aici. Despre coerență, nu e deloc la suprafață. Francezii au o vorbă: \"le fil rouge\". Există și aici. Apreciez însă maniera ta de a comenta. E drept, bazată pe studii în domeniu, ceea ce poate considera un atu. Mulțumesc.

Ela

Mulțumesc, am primit sensul de închidere-deschidere, ceea ce, în funcție de sensul de rotație, poate bloca o poartă sau poate transforma orice \"stradă\" în spațiu de ceremonie. (A, hotelul e la nr. 66, la nr. 1 este altceva:) pe rue Saint Andre-des-Arts, va trebui să revăd locul exact; curând)

Ela

reflexie, desigur

Constantin, versurile tale se reflectă în negativ pe suprafața versurilor mele, e ca și cum bărbatul s-ar regăsi în oglindă, cu sau fără ochii deschiși. Mulțam pentru jocul de gânduri.

Anana, mă bucură că ai trecut pe \"străduța\" asta, în colțul de inimă stă mereu ascuns melcul-suflet, așteptând o bună relexie a luminii. Mulțam pentru semnul tău aici.

Ela

Oana, da, fidelă unor registre de trăire și scriere, interpretarea ta, îndeosebi regăsirea, reîntregirea, unitatea. Unul. Mulțumesc.

Cornelia, da, așa este. Darius este cel liber. Să asculte, să vadă, să atingă, să umble, să Fie. Din mine alege tot ceea ce am fost și sunt, chiar și eu neștiindu-mă în viitor. Mulțam pt privirea în perspectivă.

Ela

acest text a fost scris prin august (abia azi l-am postat aici) într-o zi când totul era sufocant, nici aerul nu mai era aer, nici omul parcă nu mai era om, iar aici nu e redată teama, ci căutarea unui spațiu liber în care vitalul să nu fie atins. \"visul tău rău\" este al celuilalt. altfel aș fi scris la pers. I. mulțumesc pentru ochiul explorator.

Ela

Mulțumesc fiindcă percepi armonia din metafore. Și sensul de dincolo, din miezul lor. În sângele acesta e spațiu și pentru altceva decât metaforă, sper să respirăm îndeajuns printre ele.

Ioana, nu întâmplător alegi să privești acel micro din geometria interioară. Fiindcă macro-ul este doar o altă perspectivă. Mulțumesc pentru privirea pe marginea hexagoanelor. :)

Ela

Andu, înainte de a (se) rosti (pe sine) omului, Dumnezeu era tăcere, Cuvântul a creat lumea. Și atunci când asculți dinlăuntru tăcerea din cuvânt, oho, câtă neîntrupare. Darius cunoaște. De aceea tace. De aceea cuvântează. Calitate rară. Mulțam.

Ioan, respirabil aerul dintre întrupări. Așa să fie, vital și luminos. Mulțumesc.

Ela

Mă tare bucur să văd cum arat foto devine tot mai explorată și că unul dintre cei pasionați este Liviu Nanu! Te felicit și deși nu am cum ajunge, mult îmi doresc să pot vedea (pe vedea sau dâmbovița) fotografiile din expoziție într-o zi!

Ela

Erika, te rog încearcă să dimensionezi foto a.î. să se distingă ce este scris. să fie măcar de 400 pixeli lățime (și nu mai mult de 550). mulțumesc.

Ela

am scris cu surpriză: \"e foarte bine\", știind că este prima vizuală. succes mai departe.

Ela

e foarte bine. încadrează la poezie-vizuală. intră automat. și nu e articol. :)