dublă constrângere

duplicitatea celuilalt, pe care vocea lirică o constată cu amărăciune, îmbrăcând-o în haine largi (ale autostrăzii și calendarului, adică a timpului parcurs/celui ce va veni), spre a o face mai puțin dureroasă.
mi-a lăsat tristețe, dar și bucuria de a ști că prin cuvânt, starea aceasta a fost oarecum exorcizată.
drag, Adela

Poemul este capabil să comunice stările subiacente unor decizii principiale auto-demolatoare, precum un judecător care-și supraveghează valabilitatea verdictelor în fața instanțelor superioare autopedepsindu-se.Conștiința este dureroasă la îndepărtarea persoanei cu adevarat loiale din propria viață în momentele paroxistice când ies la iveală valențe ascunse de egoism și indiferență.Axiologic aceste pierderi ne micșorează , ca într-un insectar al judecăților implacabile.Viața ca o autostradă este profund mincinoasă, iubire stranie.Căderile noastre vinovate sunt acceptate numai prin recunoașteri, nicidecum prin camuflarea după \"pancarte publicitare\", care amplifică nemeritat principialități de fațadă.În sensul celor până acum spuse, poemul constituie o probă de verticalitate și refuz al compromisului cât o mărturisire de credință.

Acest poem nu este scris, acest poem este cu adevarat \"dictat\". De azi ma las de poezie si ma apuc de gradinarit.
Andu
P.S. Nu imi place acel \"in viteze absurde\"... parca nu merge \"in\" cu \"viteze\".. don\'t U think? (nu stiu daca cunosti jargonul unei anumite lumi de underground, dar tu nu frecventezi asemenea locuri :-) Poate \"gonesc zilnic la viteze absurde\" sau \"cu viteze absurde\", dar ce stiu si eu? :-)

O întoarcere la ceea ce a fost doar pentru a ieși din granița acestui univers trecut poate face o poezie. Și aici exemplu vine poemul tău, Ela.

Trecerea de granițele normalului și de granițele obișnuitului, rutinei sau vechiului este o reîntoarcere în acestea, dar în același timp și o ieșire din ele.

Ca autor, reușești să surpirnzi o universalitate de trăiri, tratându-le la modul general pe fiecare, fără \'discriminări\'. Nu te limitezi, așadar, la un singur tip de sentimente pozitive sau negatove, ce îțilărgești orizonturile.

Bine.

Să îmi fie iertat dacă am bătut câmpii. Oricum, un text f bun și tu știi că dacă nu îmi plăcea, îți spuneam(Am făcut-o de atâtea ori, sper că nu te-am suparat:D)

impresia de viteza a sentimentului translat in constiinta e coplesitoare. textul ar trebui doar comprimat si inca putin accelerat. scos \"de aici probabil\", adica fara deductii logice. oricum, abstractul isi gaseste un sens in goana detaliilor peste parbrizul vietii. alearga binie de tot

adela, mulțumesc, este mai degrabă despre double bind, despre ceea ce exercită presiuni aproape la fel de intens, și în ritm greu de oprit, dinspre interior și exterior, simultan. \"autostrada\" este cumva viața, cea care te face să reziști acestui iureș, indiferent de cât rămâne după ce calendarul ți s-a rupt în fâșii. mulțam mult pt semn apreciativ, mi-ai dat de gândit asupra exorcizării

vasile, da, fără autodemolare nu se poate reconstrui. unele lucruri trebuiesc anihilate, pentru a lăsa spații pentru altele noi, pt viața de a doua zi, pentru tot ce e necesar să continue. conștiința nu e dureroasă, lipsa conștientizării da. fără pierdere, fără renunțare, nu te poți înălța, nu poți rămâne mereu atașat de aceleași constructe, afecte, oameni, locuri. orice iubire are în ea ceva straniu, e necesar doar să îți recunoști asta, un straniu familir, neliniștitor cumva. și întotdeauna este de rpivit dincolo de \"ce ia ochii\", altfel trăiești o viață dublă, un fals și un autentic self. iar falsul nu îți permite în niciun caz trăirea în spațiul tău vital. mulțumesc pentru o asociere de gânduri foarte bine conturate pe ideatica poeziei.

andu, este un text oarecare, da. nu știu ce sens - pozitiv, negativ - să iau din comentariul tău, fiindcă reiese că această poezie nu e poezie, iar dacă e poezie atunci tu te apuci de grădinărit. nu, nu știu ce e cu undergroundul, dar știu că se spune \"treci în viteză pe lângă\" sau \"în viteza gândului\", \"în goana calului\". iar aici e vorba de \"percepții fine\", nimic under și nimic ground. mulțam pt că nu te lași de poezie și comentarii.

dănuța, da, nu poți scrie decât dintr-un trecut, indiferent că trecut înseamnă și un minut. E cumva o ieșire din banal, din rutinier, din tipare, din limitare, din tot ce constrânge până la epuizare. Da, nu e nimic ales din pozitiv sau din negativ, totul este așa cum este. Realitatea pură și dură, cum ar spune francezul. Nu, nu ai bătut câmpii niciodată și nu, nu m-ai supărat nicicând în comentariile tale, te rog să spui întotdeauna și neplăcutele. mulțumesc frumos.

felix, exact, tranlația dinspre afect/sentiment spre conștiință, cu o viteză abia redabilă și reglabilă. Un insight dur, intens și în nanosecunde. \"deducția logică\" e pusă și cu ironie aoclo, tocmai pt a accentua \"logicul ilogic\". voi mai comprima, probabil, voi menține ritmul, atât cât mă ține inima. gracias!

Ela