tiger inside

o poezie scurtă și concentrată.sentimentele vin din momentul în care se termină o macerație indelungată.tigrul îl văd ca o întrupare a sentimentelor ce nu apar brusc.de aceea începi cu \'am întânlit\', până atunci cred că ai mers ceva...:)
seară bună

m-am uitat de curiozitate intr-un zodiac chinezesc
si aflu ca si eu sunt tigru dar eu sunt negru cu dungi galbene pe cata vreme cel din poezia ta e galben cu dungi negre eu sunt mai rau am sä-l ucid pe tigrul tau
si paza ta am s-o preiau eu si prin ceata nimeni nu va indrazni sa te sfasie numai eu la sfarsitul poemelor :)
sa te

sa te de acolo nu are nici o logica au ramas din greshala
merci

Ma grabesc insa nu pot pleca fara sa las un semn aici. La acest text placut. L-am citit cu placere. Uite mi-a placut foarte mult:
\"ochii însămânțau
o pasiune luxuriantă în solul insomniei

și cum să adormi fascinat între umerii mei
când doar lumea de ceață
îți este deschisă? \"

da, aici ai poem adevarat.
mai trec.

cu mult drag, DAniel.

Versurile \"ochii insamantau/ o pasiune luxurianta in solul insomniei\" mi se par cele mai izbutite. In rest, nimeni nu poate fi mereu egal cu el insusi. Dar poezeaua e frumoasa si ma atrage ca o dedicatie.

Ștefan, fiindcă dincolo de orice sens posibil ai ales simțurile. Da, până întâlnim tigrul, avem ceva de mers de-a lungul fluviilor. Mulțam.

Mircea, promit că voi deschide o serie \"zodiacală\", că văd că textele mele trimit (fără voința autoarei) spre astfel de sfere. Cât despre ce tigru pe ce tigru sfâșie, nu mă bag, nu e terenul meu, eu păstrez solul insomniilor neatins.

Daniel, de este pt tine un poem adevărat, amu prinde firul adevărului în poezie și du-l tot mai departe, ești tânări, ai multe salturi în urma fluviilor de făcut.

Pașa, da, suntem însă mereu inegali cu noi înșine, e o lege a dinamicii interioare. Versurile acelea două înseamnă și pt mine mult (asta nu trebuia să spun, dar e un adevăr). Mulțam fain.

Ela

imi place sa o descopar pe Ela in aceasta forma esentializata dar nu minimalista. \"un salt in urma fluviului\" mi se pare una dintre cele mai reusite metafore ale intoarcerii timpului la matca. un discurs bine ritmat, am simtit aici un sunet de bas, o frecventa joasa care poate sa ucida prin rezonanta. un poem in forta, scris cu garda jos. ce poate fi mai frumos decat acesata provocare?
Andu.

\"o pasiune luxuriantă\" gasesc in majoritatea poemelor tale...;)

Andu, mă miră cumva cât de fin auzi, atât saltul în timp, spre matca sa, cât și această rezonanță gravă, ce poate ucide, mulțam fain, nu știi ce mult înseamnă să fii auzit într-o lume aproape surdă.

Paul, o clipă m-ai pus pe gânduri, o altă clipă am dorit să te pot contrazice, însă ai dreptate, e adevărat ce ai spus. Mulțam.

Ela

poezia asta mi-a sarit in brate cu tigru cu tot....mi-a linistit aceasta noapte
singura fraza care am incercat sa o ocolesc la urmatoarele citiri a fost \"cerind libertatea cu pretul unui timp pierdut\"....crezi ca poti sa pierzi timp , cind simti ce simiti in celelalte rinduri? daca nu gasim timp nici nu avem ce pierde, sau? oricum eu am o parere despre timp extrem de ciudata fata de altii, marile dificutlati de aici cred ca le are marea majoritate a oamenilor....iti admir perseverenta in detaliu, seriozitatea cuvintelor care apoi se clatesc unele pe altele....noapte buna

Uite cum vin eu aritmic, a-temporal pe urmele tale, din întâmplare, să îți spun că putem pierde timpul dacă nu îi știm prețul, dacă nu îl purtăm cu grijă. Sau, mai rămâne șansa să ne poarte el de grijă. Oare s-ar putea? Mulțam fain, mă iartă pt târziul răspuns.

Ela

Ela, am citit de mai multe ori versurile, le-am învățat, îmi plac... niciun comentariu nu spune mai mult decât ce ai cuprins în ele!