tăcerea

\"fiindă\" mă duce cu gândul și la \"fiend\". dar unde nu mă poate duce?

textul e destul de scurt și culoarea bine aleasă pentru a putea fi citit pe verticală.

Acest tablou peste care o mana sensibila scrie
este neindurator... sunt multe ganduri si vieti, amintiri
care se scurg pe acele linii intersectate in
galben cu un scris de aur... cu tota inima Uln

Moni, mulțam, comentariul tău în rezonanță cromatică, a avut darul de a mă face să îmi dau seama că lipsea un \"e\" din firul de vers: la nefiindă. :)

Uln, dacă pictorul ar ști că firul său auriu de cruce este însoțit de un fir auriu de vers în care toți pierduții și toate încercările sunt prinse, cele trecute și cele prezente, cred că ar rămâne așa, tăcut, așa cum îl știu eu că alunecă prin culorile lui. Mulțumesc pentru semn aici, unde e un vers promis acu ceva vreme.

Ela

Cu firul tăcerii nu poți face nod, el trece prin tine vertical și uneori dureros de subțire. Ca o răstignire
interioară.
Când acea atingerea lipsește firul devine lung, prea lung, un ghem înfășurat pe inimă. O inimă strânsă de tăcere și neîntâmplări bate prea încet, doar speranța îi dă impulsul
necesar menținerii în viață, speranța că într-o zi cineva va știi să descopere miezul ghemului...

MA

Mulțumesc, ai perceput esența, acea răstingnire în tăcerea din interior, acel timp sacru din care uneori ai dori să nu mai ieși, fiindcă trăiești vertical spre nefiind.

Ela