să coborâm o zi din poezie

excelent
dacă te uiți în urmă tot ce trăim e ca o moarte tipărită
uneori în avans

vin și eu aici să mă scufund în spații intangibile. dacă să vorbim despre miraculoasele și atotputernicile cuvinte, discutăm la o temă inepuizabilă...
cuvîntul își are originea undeva departe în necunoscut. El se moștenește ca bătaia inimii și ca sîngele, căci fiecare neam, popor își are graiul său. meșteșugul cuvîntului a cernut și cerne fără răgaz lumea și sufletul ei mînuit de niște meșteri iscusiți. cei care construiesc iluzia și realitatea în cantitatea necasară pentru a incensia lumea cu văpaia pură a speranței...
pentru a coborî din poezie în o altă realitate și a trăi cu adevărat ar trebui să trecem prin puritatea divină sau doar să trăim clipa într-un decor natural, fără artificii... aici avem șansa să creștem, aici avem șansa să ne dezvoltăm.

Ela, reușești să surprinzi și de această dată pri simplitatea și franchețea rostirii, prin puterea persuasivă a versurilor. Mă opresc la impresia de lectură, pentru că, de aș apela acum la \"ochiul critic\", s-ar putea să stric tot farmecul acestei impresii. Pentru un cititor neinițiat cât de cât în tainele poeziei tale, acele imperative ar putea părea teatrale, deși ele constituie o parte importantă a mesajului. E, într-adevăr, deosebit versul ultim evidențiat de Alice, dar nu înseamnă că e singurul. Crede că nu numai eu am impresia că textul parcă mi s-ar adresa. De aici sigur provine, printre altele, și succesul de care se bucură poezia ta. Și eu mă bucur, de aceea îmi voi permite un final ușor glumeț în final:
ei tu mai-mult-ca-perfect-fericire
încotro?

totul se rezuma la ultimele doua strofe...si (poate) nimic mai mult \"ca perfect / tot mirându-ne cum se adună poeții în jurul aceluiași vid\".
felicitari.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

oricat de simplu si banal ar suna : frumos! foarte frumos poem!!

am apreciat in special toata strofa a 2a. atat de frumos spus:

\"am obosit amândoi tot iubindu-ne mai mult ca perfect
tot mirându-ne cum se adună poeții în jurul aceluiași vid\"


plec de\'aici cu un sentiment tare ciudat... cam ca si cum as fi coborat o zi dintr\'o poezie frumoasa tare :)

n-o sa te superi daca o sa-ti zic ca atunci cand am citit vino si ia poezie mi-am adus aminte de pasti cand spune popa veniti si luati lumina.

\"haide vino si ia poezia din mine\"
iubeste-o si respecta-i Cuvantul
sa-mi lasi o urma de umbra-lumina
si pretuirea simtita ca imi apartine

apoi putem trai Adevarul...
cu \"cartea de cetire\" deschisa...

\"între ele ne scorojim timpurile fără să mai conjugăm\"
\"am obosit amândoi tot iubindu-ne mai mult ca perfect\"
\"e mult prea devreme pentru o moarte tipărită\"
(versuri din poezia \"să coborâm o zi din poezie\", de Ela Victoria Luca)

conjugați de-un timp flămând, într-o tainică iubire,
obosiți într-o mai mult ca perfectă fericire,
ne-am propus o altă țintă, spre-a nu ne mira că-n vid
ne scufundă-adesea moartea din cuvântul tipărit\"

Alice, pt ca ai rezonat la moartea tipărită; Ecaterina, pentru balansul permanent din noi între realitate și iluzie; Pașa, pentru că poți privi cu ochiul critic fără să dizolvi impresia și pentru citirea pe verticală (mulțam și pt versuri); Ștefan, pentru că gravitezi alături de poeți, de artiști, în jurul aceluiași vid; Claude, pentru că nu mă supără deloc ce ai scris, eu nu m-am gândit la asta, dar am râs când am citit comm tău; Maria, e foarte greu să trăiești Adevărul, e una din abia posibililele noastre trăiri.

Mulțumesc vouă,
Ela

Gabriela, să cobori din poezie o zi pentru ca să poți vedea lumea, viața în reala ei înfățișare. Primește strofa a doua. Merci,

Ela