wild wind and musk

Prima parte a poeziei este reușită. Apoi o dai pe lacrimi și amintiri. Mosc vine de la Moscova (apropos de estul inimii) sau e de fapt musk? Ai grijă la moscul sintetic, acela duce la boli incurabile.

\'\'să nu mă lași îndrăgostită de tine
voi rescrie aceeași legendă
în fiecare an
mereu iluzia unui graal găsit
într-o altă broceliande\'\'

Ce sa deslusim aici, Ela?
Cumva,

\"une sorte de forêt magique, et je pense invinciblement dans cette Brocéliande moderne aux enchantements perpétuels qui jalonnaient les pas de ces hommes de fer (cet homme, in acest context, jadis dans la Bretagne d\'Arthur. Ne s\'agit-il pas de délivrer du Géant Monde, du Dragon qui la tient prisonnière au fond d\'un appartement de laideurs et de craintes, une femme très pure, une femme éphémère qui ne durera que le temps d\'un sanglot?\" (\"Le Mauvais Plaisant/Titus\" - Lionel Follet)

Fée Viviane, de maine nu se mai asculta tom waits, nu se mai fumeaza acelasi tutun de vanilie; de maine, se soarbe esenta de migdale, cu pasii indreptati undeva catre estul inimii! Hmm....urme, doar urme...wild wind and mosc...

niste virgule aiurea in comentariu...scuze...

Desigur, legendele inimii, uneori ne amestecăm printre arbori, căutăm \"masa rotundă\", sau măcar urmele pașilor unei iubiri de mosc și vanilie, amăgindu-ne că există cu adevărat. Altă poveste, alte acorduri, alt timp. Doar răsăritul dă sens. Mulțumesc.

Ela

Ela, cam asta e senzatia pe care mi-a redat-o poemul tau, de altfel minunat.. cele 3 lacrimi vor renaste, sunt convins, si gustand din isi va da seama ca gustul migdalat se contureaza, iar lacrimile vor deveni forme in sufletul lui.. atunci, tu vei reusi sa scapi, iar el te va fi regasit ..
cu drag,

Petre, de obicei gust glumele. Mai ales glumele bune. Aici cu Moascova, hai să fim serioși. Iar despre ce înseamnă răsărit de inimă, mai sunt multe amintiri de trecut. Am încetat cu lacrimile.

Ionuț, migdalul este unul din copacii mei de suflet. Iar de felul meu plâng invizibil. No tears outside, just in silence. Nobody know. Mulțumesc, e binevenită imaginea, ceașca aceea de cafea în nuanțe de oranj. Ca insomnia în care locuiesc.

Ela

daca eu te-am bucurat cu vanilie, tu ma bucuri cu musk. iubesc aroma de musk :)
\"fiindcă ți-am lăsat în cafea
esență de migdală
și ultimele trei lacrimi\"

toata poezia e un \"you\'ll never know.. \" :)

ma bucur de citire
mihai

Da, nu doar această poezie, ci toată poezia pe care o scriu eu are această amprentă: \"you\'ll never know\". Mă miră această descoperire și, cumva, mă intimidează...

Ela