Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnaljournal

ultima noapte în decembrie

1 min lectură·
Mediu
închid ochii anului. trece cumva demn pe sub umbra păsărilor căzute. cum o fi oare să ai lumânările stinse? și să nu mai ai nici o imagine. doar un trotoar pe care merg în zig-zag animale mici. miros de clipe ninse. piere un timp. pulsează un altul cu chip invizibil. eu privesc oblic această descompunere în cădere a vieții. bună seara Maria. am greșit. tu nu te-ai născut de crăciun. așa am visat eu când îmi împleteam o rochie de alb pe andrele prea mari. mi-nchipuiam că trăiesc. pe-atunci iubitul meu avea mesteceni și ochi albaștri. o femeie îmi apare în vis de fiecare dată altfel. îmi aduce o carafă. îmi șterge pântecul. ca și cum ar face o tăietură pentru a doua naștere. vorbesc cu El. îmi spune să scriu despre locul nefericirii. îi urmăresc rotirea pe bâjbâite. cred că nu-ți mai pot dedica nimic altceva decât jumătatea asta de inimă. 31 decembrie 2005, pentru noi, Decembrie (http://www.agonia.ro/index.php/personals/157223/index.html)
095.368
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
159
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “ultima noapte în decembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/158140/ultima-noapte-in-decembrie

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@andu-moldovanAMAndu Moldovan
Ela, eu stiu ca \"animalele mici\" vor stapani pamantul, sa nu ma-ntrebi de unde.
Pana la urma, e buna si \"o jumatate de inima\", acela ar trebui sa fie fericit cu atat; adica sa stearga cu zapada locul nefericirii, asta am vrut sa spun.
Bobadil.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Acela-aceea ce va primi această jumătate fie ferice. Căci de-aș fi putut aș fi dedicat întregul. Știi de ce nu mai pot, Andule&Bobadil? Fiindcă mi-am trăit (statistic cel puțin) cam jumătate de viață aici (cu inimă cu tot). Și așa, ești de acord cu animăluțele mici? Știi tu ce știi. ;)
Mulțam pentru că desprinzi firele imprevizibil. En démi-coeur.

Ela
0
Distincție acordată
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
buna seara, Maria, sau poate în pântec nu se vor șterge niciodată cuvintele din care s-a năcut acela ce va împărăți pe pământ; peste animăluțul mic, dar mai ales peste cel mare, al cărui destin e să care-n spinare: uneori samarul, alteori mântuitor, însă cel mai des cerul gol.
0
@adrian-grauenfelsAGadrian grauenfels
Eiii.. nostalgia anului care trece. Pe la 800 AD la incoronarea lui Charlemegne savantii vremii au fost rugati sa calculeze exact ce an e de la rastignire. Dupa calcule si cercetari siduoase s-a ajuns la o concluzie : e anul 804 dar s-au temut ca nu e placuta cifra in ochii imparatului deci au rotunjit la 800 furindu-se 4 ani din calendare. Deci intram in 2010 Ela dar si asta e fara prea mare importanta in chestiuni de inima. Ce e clar mie este ca animalele mici, iubitul mesteacan, nasterea copiilor si zig zagul destinelor, scrisul si nostalgia nu vor disparea niciodata, doar cifrele se vor adauga incremental incitind alte inimi la reverie. Hai zimbeste-ne putin pe 2005(2009). Ai de ce, crede-ma. AN BUN ! Rameau
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Ted, nu se vor ștrege destine, nici urme, se vor face împletiri de fire, din cele mici, din cele mari, până când locul nefericirii va fi plantat cu cedrii, iar El ne va spune încotro ne este apa. Mulțumesc, Ted, am deja o zi luminoasă.

Adri, furtul anilor mi-a plăcut cel mai mult. De copilă mi se părea că e ceva greșit în cum ne calculăm noi viața. Mi se părea că e ceva nefiresc ca infinitul să aibă plus, minus și să mai și treci prin zero. Axele alea... Bună să ne fie măsura, că tu știi vorba aceea \"nu aduce anul ce aduce ceasul\".

Ela
0
@ion-divizaIDIon Diviza
Frumos îți fulgui cuvintele, Ela, în acest sfârșit și început de Decembrie. Anul Agonic, aici și acum, se încheie și începe cu Maria. Nu știu prin ce troiene rătăcește ea în ultimile zile - că e mare prăpăd în Europa, poate și pe continentul Rarău, că și acolo e un fel de Europă. :) Noi, ca niște animăluțe mici ce suntem, să-i adulmecăm urmele. :) Poate răsare dintre nămeți, în ceasul al doisprezecelea, și ne toarnă câte o cupă de șampanie. La un vraf de plăcinte poale-n brâu. Dacă nu, aducem noi. :)
La mulți ani!
0
@dorin-cozanDCdorin cozan
la multi ani, mda!
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Ioane, io așa am păstrat în memorie, anul trecut, Crăciunul ca naștere a Mariei noastre. A fost o anume întâmplare, printre mesteceni, care mi-a lăsat apele cumva altfel reverberând. Și în ceasul al doisprezecelea astă noapte i-am redat Mariei ce este al mariei: jumătatea asta de inimă. Mulțumesc.

Dorin, albe-albe, ca și cum toate culorile ar veni la sărbătoarea anilor, prin ochii Mariei. Mulțumesc.

Ela
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Daniela – Victoria,

Tu închizi ochii anului, iar eu i-am deschis larg să pot privi anumite lucruri, mereu în aduceri aminte, nu cunosc zig-zagul animalelor mici, care merg pe trotuar, cine știe e posibil să fi mers și eu pe trotuar. Timpul pulsează mereu a treceri, viețile se repliază în noi și alții care vor veni.

Bună Daniela ! Ne putem naște în orice zi, nu e vorba doar de nașterea fizică, consider darul tău de Crăciun o naștere a spiritului, l-am primit ca trimis de cineva drag cu ochi albaștri și …poate fi o a doua naștere, dar orice naștere e totuși o bucurie, poate doar durerile nașterii aduc uneori nefericiri, dar trecătoare. Am primit darul tău de inimă.


Vasile - e moment deosebit pentru mine că te aflu în miez de noapte aici la petrecerea dată de Daniela, o consider petrecere, fiindcă …, dar știți voi ceva ce eu nu știu…

Adrian - Cineva care calculează anii și nostalgia lor ne îndeamnă la zâmbet, hai să zâmbim!

Ion Diviza – Anul începe și se sfărșeșete cu noaptea dintre ani, metaforic i-ai dat acelei nopți numele Maria, frumos, cine nu ar accepta acest lucru. Da, ea a rătăcit prin troiene, dar mai ales prin ploi, a trecut și Prutul, dar nu…ci pe la vama sculeni. Ei uite că nu am reușit să răsar la momentul potrivit, abia azi am reușit după o lungă agonie să răspund, acum în prag de an se dau colaci , nuci, mere, de la plăcinte au rămas doar poalele…

Dorin- te-am regăsit prin nămeții acestei zile, îți mulțumesc!

Vă mulțumesc vouă tuturor pentru dragostea voastră pentru semne și mai ales pentru ce aveți dincolo de cuvinte. Va iubesc oameni!
0