Jurnal
Ceasul bate ziua nouă
ție, de dinspre siliștele vieții
2 min lectură·
Mediu
se fac drumurile pat de vreascuri adormindu-te-n bătaie de vânt și soare
veghe de maică alteori o femeie amestecând orele până strânge frigul din tine
într-o ramură de mesteacăn alburie spre a-ți aminti ceasurile pierdute de îngeri
sunt aprigi câinii lumii te fugăresc între orașele nescrise pe vreo hartă a sufletului
undeva o femeie iubită în altă parte un copil fără sens fac din tine nouăle dedinspre șapte rotund
nu-ți amintești de tine decât când mâncarea nu o mai ai
nici setea nu te mai lasă nici somn în oase nu îți crapă zorile
doar trenuri trenuri trenuri în gări cu felinare abia aprinse
nu îți mai pasă de lumină nici de tihnă nici măcar de noapte
te lași ceasurilor în care lumea toată lumea scrie
nimeni nu mai trăiește cine naiba mai trăiește aici strigi șoptit nici măcar în durere
vin negru ți-ar prii dar îngerul îți întoarce iar ceasul secundarele tac mai aproape de cină
acolo ai uitat cândva umbra ta și ai plecat mai departe
altă pagină altă geantă de piele uneori țigări fără rost una după alta una fără alta
cazi adesea și nu mai suporți pământul hoinar hăituit de propriile porunci
tu fără tine cine să te mai adune o dată în timpul vieții
e așa de bine în timpul vieții dar nu mai știi unde începe sau dacă mai tresare în tine mama
inima asta care stă de teamă că în timpul morții ar putea alege patul de lemn fără anii pe umeri
îți amintesc este nouă octombrie și e bine să te așterni măcar un ceas alege tu culoarea drumul femeia
paharul pământul streașina vatra muntele apele
alege tu să trăiești așa cum te scrii mereu cu ochelarii negri de soare
aceeași privire căutând de dinspre tine spre oamenii-îngeri ce ar fi putut să îți fie timp
veghe de maică alteori o femeie amestecând orele până strânge frigul din tine
într-o ramură de mesteacăn alburie spre a-ți aminti ceasurile pierdute de îngeri
sunt aprigi câinii lumii te fugăresc între orașele nescrise pe vreo hartă a sufletului
undeva o femeie iubită în altă parte un copil fără sens fac din tine nouăle dedinspre șapte rotund
nu-ți amintești de tine decât când mâncarea nu o mai ai
nici setea nu te mai lasă nici somn în oase nu îți crapă zorile
doar trenuri trenuri trenuri în gări cu felinare abia aprinse
nu îți mai pasă de lumină nici de tihnă nici măcar de noapte
te lași ceasurilor în care lumea toată lumea scrie
nimeni nu mai trăiește cine naiba mai trăiește aici strigi șoptit nici măcar în durere
vin negru ți-ar prii dar îngerul îți întoarce iar ceasul secundarele tac mai aproape de cină
acolo ai uitat cândva umbra ta și ai plecat mai departe
altă pagină altă geantă de piele uneori țigări fără rost una după alta una fără alta
cazi adesea și nu mai suporți pământul hoinar hăituit de propriile porunci
tu fără tine cine să te mai adune o dată în timpul vieții
e așa de bine în timpul vieții dar nu mai știi unde începe sau dacă mai tresare în tine mama
inima asta care stă de teamă că în timpul morții ar putea alege patul de lemn fără anii pe umeri
îți amintesc este nouă octombrie și e bine să te așterni măcar un ceas alege tu culoarea drumul femeia
paharul pământul streașina vatra muntele apele
alege tu să trăiești așa cum te scrii mereu cu ochelarii negri de soare
aceeași privire căutând de dinspre tine spre oamenii-îngeri ce ar fi putut să îți fie timp
074.622
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 304
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Ceasul bate ziua nouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/144665/ceasul-bate-ziua-nouaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABO poezie aniversara care sculpteaza in marmura launtricului cuvinte transformate poetic si vizualizate in esentele umane. Se spune ca in momentul nasterii un element anume din natura ni se asaza pe frunte. Aici o intreaga atmosfera e mijlocitoarea unei sorti aparte. Pagini de timp scurse de simtiri isi pun pecetea pe viata. O viata plina.
Deosebit, Ela. La multi ani poetului.
Deosebit, Ela. La multi ani poetului.
0
MDEla, te rog din suflet să mă ierți dacă greșesc în interpretarea mea, pentru că sunt gânduri în noi atât de sensibile încât și atingerea lor cu o floare doare...
Poezia asta mie mi se pare un cânt închinat ființei ce ți-a dat viață, te-a vegheat în timpul său terestru ca apoi să devină îngerul păzitor ce îți veghează în continuare drumurile uneori pe cărări netede, alteori prin furtuni de ape, dar mereu îmbrăcate în simțire aleasă.
tu fără tine cine să te mai adune o dată în timpul vieții
e așa de bine în timpul vieții dar nu mai știi unde începe sau dacă mai tresare în tine mama
inima asta care stă de teamă că în timpul morții ar putea alege patul de lemn fără anii pe umeri
îți amintesc este nouă octombrie și e bine să te așterni măcar un ceas alege tu culoarea drumul femeia
paharul pământul streașina vatra muntele apele
alege tu să trăiești așa cum te scrii mereu cu ochelarii negri de soare
aceeași privire căutând de dinspre tine spre oamenii-îngeri ce ar fi putut să îți fie timp
Primește te rog un gând pios pentru ceea ce este mai adânc și mai frumos sădit în sufletul tău!
Poezia asta mie mi se pare un cânt închinat ființei ce ți-a dat viață, te-a vegheat în timpul său terestru ca apoi să devină îngerul păzitor ce îți veghează în continuare drumurile uneori pe cărări netede, alteori prin furtuni de ape, dar mereu îmbrăcate în simțire aleasă.
tu fără tine cine să te mai adune o dată în timpul vieții
e așa de bine în timpul vieții dar nu mai știi unde începe sau dacă mai tresare în tine mama
inima asta care stă de teamă că în timpul morții ar putea alege patul de lemn fără anii pe umeri
îți amintesc este nouă octombrie și e bine să te așterni măcar un ceas alege tu culoarea drumul femeia
paharul pământul streașina vatra muntele apele
alege tu să trăiești așa cum te scrii mereu cu ochelarii negri de soare
aceeași privire căutând de dinspre tine spre oamenii-îngeri ce ar fi putut să îți fie timp
Primește te rog un gând pios pentru ceea ce este mai adânc și mai frumos sădit în sufletul tău!
0
MDEla, te rog din suflet să mă ierți dacă greșesc în interpretarea mea, pentru că sunt gânduri în noi atât de sensibile încât și atingerea lor cu o floare doare...
Poezia asta mie mi se pare un cânt închinat ființei ce ți-a dat viață, te-a vegheat în timpul său terestru ca apoi să devină îngerul păzitor ce îți veghează în continuare drumurile uneori pe cărări netede, alteori prin furtuni de ape, dar mereu îmbrăcate în simțire aleasă.
tu fără tine cine să te mai adune o dată în timpul vieții
e așa de bine în timpul vieții dar nu mai știi unde începe sau dacă mai tresare în tine mama
inima asta care stă de teamă că în timpul morții ar putea alege patul de lemn fără anii pe umeri
îți amintesc este nouă octombrie și e bine să te așterni măcar un ceas alege tu culoarea drumul femeia
paharul pământul streașina vatra muntele apele
alege tu să trăiești așa cum te scrii mereu cu ochelarii negri de soare
aceeași privire căutând de dinspre tine spre oamenii-îngeri ce ar fi putut să îți fie timp
Primește te rog un gând pios pentru ceea ce este mai adânc și mai frumos sîdit în sufletul tău!
Poezia asta mie mi se pare un cânt închinat ființei ce ți-a dat viață, te-a vegheat în timpul său terestru ca apoi să devină îngerul păzitor ce îți veghează în continuare drumurile uneori pe cărări netede, alteori prin furtuni de ape, dar mereu îmbrăcate în simțire aleasă.
tu fără tine cine să te mai adune o dată în timpul vieții
e așa de bine în timpul vieții dar nu mai știi unde începe sau dacă mai tresare în tine mama
inima asta care stă de teamă că în timpul morții ar putea alege patul de lemn fără anii pe umeri
îți amintesc este nouă octombrie și e bine să te așterni măcar un ceas alege tu culoarea drumul femeia
paharul pământul streașina vatra muntele apele
alege tu să trăiești așa cum te scrii mereu cu ochelarii negri de soare
aceeași privire căutând de dinspre tine spre oamenii-îngeri ce ar fi putut să îți fie timp
Primește te rog un gând pios pentru ceea ce este mai adânc și mai frumos sîdit în sufletul tău!
0
ELEu multumesc pentru cuvintele voastre, poezia este dedicata unui poet al nostru, caruia i-am amintit ca a fost noua octombrie, ziua nasterii sale. Multi dintre voi il stiti inainte ca eu sa il stiu. Silistea vietii ii este menita.
Ela
Ela
0
LNLa mulți ani stimate maestre!
0
inconjurata de temeri vesnic pentru fiecare pas al vietii \"veghe de maică alteori o femeie amestecând orele până strânge frigul din tine
într-o ramură de mesteacăn alburie spre a-ți aminti ceasurile pierdute de îngeri
sunt aprigi câinii lumii te fugăresc între orașele nescrise pe vreo hartă a sufletului\",viata femeii ca un sacrifiu acceptat de sine si de cei \"fac din noi nouăle dedinspre șapte rotund?!!!\", percep versurile ca o oda unui suflet drag nascut pe 9 octombrie, un suflet ce vegheaza dar mai mult trebuie vegheat...ca oamenii-îngeri sa ajunga să poata sa-i fie timp