Jurnal
Apariție (3)
(douăsprezece poeme dinspre violet)
1 min lectură·
Mediu
tu scrii între meridianele aceleiași pagini îndepărtând ceața de pe aripi
un gând se rupe un altul se-ntinde până dincolo de catargele frânte
aștepți amprenta altor mâini răstălmăcind paradoxuri
în colțul din dreapta niciodată mai sus de tâmplă
desenezi iubiri în contururi ivoire
te-mpiedici uneori în aceeași răscruce predestinată ignorând
fiecare crepusucul ce transpare între iriși rătăciți spre nord
când paginile tale se fac arderi absorbindu-ți lent aerul
chemi mistralul în răcoarea uitării
așternerea ta între a-ți fi și a nu-ți fi
apleacă scrierea înspre oceanul luminii
fără țărm interzis
053.509
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Apariție (3).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/134169/aparitie-3Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
No, apai fratie, io mi-s azi dusa cu corabia prin osheanul shela sa caut comorile. Apai daca dispar in triunghiul bermudielor, zi-i tu tinarului cu ajenda interzisa profanilor al carui nr de telefon s-a sters de atita ape ape, sa nu ma mai sune, ca nu se stie daca am si in triunghiuri shelulare. Multam si sa ne contram cu bine, \"Zepeline\". :))))
Multam stai linistit ca dau de zepelinul tau imediat, cind ajung la limanul meu. :)))
Drag, D
Multam stai linistit ca dau de zepelinul tau imediat, cind ajung la limanul meu. :)))
Drag, D
0
Dora, vie aparitie de umbra-n aceleasi rascruci. Citesc si recitesc, un poem care nu se desprinde usor din lumea umbrei aceleia, sensuri prinse-n intr-o lume fara aer fara aer, viata rasufla in scris, cat de grele aripile, cat de sus dar nu mai sus de gandire zborul... si totusi tarmurile interzise nu. aici mai este visare.
da, mi-a placut deosebit de mult.
da, mi-a placut deosebit de mult.
0
Sintagme inedite, alese cu grijă, precumȘ
\"când paginile tale se fac arderi \"
\"când paginile tale se fac arderi \"
0
Este un fel de transcendere a gindului, undeva unde scrierea poarta acea mina spre un ocean al luminilor fara interdictie, oricum ar fi ceturile. Este un poem al unei serii ce se doreste daruita. Multumesc, aici este impletit si visul, da.
Marinela, cred ca mi-este mereu mai usor cind scriu cu o anume persoana in gind, ca si cum m-as putea focaliza cu suflet si gind simultan si cuvintele ating altfel hirtia. Multumesc pentru citirea fina.
Drag voua,
D
Marinela, cred ca mi-este mereu mai usor cind scriu cu o anume persoana in gind, ca si cum m-as putea focaliza cu suflet si gind simultan si cuvintele ating altfel hirtia. Multumesc pentru citirea fina.
Drag voua,
D
0

si rupi, cu gandul, geamanduri ce te tin departe de larg
astepti amprenta unor noi gigantice valuri
sa te surprinda din dreapta, mai sus de tampla
vaslesti apa cu bratele-ti bronzate
te impiedici de algele ce plutesc predestinate la picioarele tale
tot inotand inspre nord...
cand apele tale se fac inspumate absorbindu-ti aerul din plamani
chemi un salvamar tanar in racoarea serii
sa-ti astearna un pat de nisip intre maluri
si apoi, sa scrii, in agenda, interzisa ochiilor de profani
numarul lui de telefon :))
o contra mai dusa cu pluta, asa cum sunt si eu, de altfel :))