Eduard Rosentzveig

Va multumesc pentru ca ma cititi si pentru cuvintele frumoase!

Sunt onorat! Cu mare plăcere! Voi citi ce considerați interesant,ce considerați meritoriu. M-ar bucura,de asemenea, să aud cu glasul altcuiva ceva ce am scris. Vă mulțumesc!

Vă mulțumesc tuturor, si din
suflet, si din Constanța, pentru reacții, aprecieri,observații

Cateva precizari:

Hove este o comuna in periferia Antwep-ului, la jumatate de ora cu bicicleta

Cucova sau Cygnus olor, este o specie de lebădă

Domnule Bogdan Geană,

Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase, eleganța feedback-ul constructiv, implicarea dvs.și pertinența observațiilor prozodice. Mă bucură nespus entuziasmul dumneavoastră contaminant și vă mulțumesc pentru timpul și atenția pe care mi le oferiți.

Cu stimă,
Eduard R.

daca pedagogii din noi s-ar imputi(na!) prin nemanifestare, atunci am fi nevoiti sa inlocuim didacticismul cu tanatogogia, pentru ca n-am mai putea indrepta nimic, rigor mortis atinge uneori si moravurile, nu doar muschii. Asa ca-ti multumesc pentru remarcile obiective, ramane curiozitatea...nu se mai preda Kant la facultate?

Iti multumesc pentru vorbele frumoase, empatie si trecere. Te mai astept.

iti multumesc petru aprecieri, trecere si comentariu. Te mai astept.

Iti multumesc de trecere, si adaptare:))

Vă mulțumesc pentru timpul petrecut în jurul articolului meu și pentru opinia sinceră. Nefiind supărăcios dar nici excesiv de pedant menționez că \"eseul\" meu e doar un scurt articol al cărui scop este să surprindă un mod prin care se creează confuzia dintre anormal și normalitate-sub raportul sănătății psihice-prin raportarea comportamentului și adaptării la un etalon strîmb; majoritatea statistică. Am mare oroare de didacticisme și discursuri ex-catedra, dar definirea conceptelor urmărește claritatea și accesibilizarea observațiilor mele ulterioare, care altfel s-ar fi transformat într-un mesaj încifrat, rebusist.

Va mai aștept cu comentarii, voi \'ine seam[ de sugestii și vă mulțumesc de trecere.

Na, ca m-am ales cu o stea galbena. Si daca vine de la Chisinau, semnul mi-e foarte drag.Imi face bine comentariul tau punctat. Cu stinjenei iti multumesc pentru citire si te mai astept!

Nici nu vedem ca suntem. Dar stim ca suntem. Dar daca am vedea ca suntem nu doar un prilej, fara sa stim asta, doar prin prisma unei groaznice pierderi poate ne-am lua in brate, poate ne-am opri pe strada sa ne cautam fețele, sa ne marturisim dulcegariile sau imbarbatarile, ori poate doar am intelege de ce cogito ergo sunt nu e suficient pentru a vedea ca nu e un lucru sigur ca existam, devreme ce gindim despre noi asta, pina cind certitudinea nu il patrunde si pe celalalt prin ce facem pentru el, pentru a-i dovedi ca il vedem. Mai ca nu ne vine sa credem ca suntem, apoi, cind incepe sa ne incolteasca speranta asta.... Regasesc in poezia ta, definita elegant, in cuvinte toropite, ideea insingurarii. Aprecieri.

Iti multumesc pentru rabdarea de a fi citit si pentru cuvintele frumoase, Vasile. Nu am citit nica despre si de Dancus , poate fi curiozitatea stirnita acum o ocazie.Mizez mai mult pe apropierea spiritelor decit pe identificarea lor. Cit despre structura ideatica si a formei, pot spune doar ca n-am premeditat nimic, mi-am ascultat impulsurile discursive pentru a comunica mai patimas ce aveam pe suflet. Te mai astept, cu drag.

Au ajuns vestile triste si pe aici, sub nivelul marii. L-am cunoscut pe Mihai Leoveanu indirect, din citeva citeva poeme frumoase. O lumanare arde pentru el si in Olanda.

Uite un discurs frumos, si claritate, imi place. Revino cu altele; distantele in spatiu se anuleaza dinspre-afara spre inauntru.
Edy

Multam de comentarii, Ioana si Stela. Rasul sanatos e la fel de rar pe cat de pretios s-ar vrea un poem despre chefir, in mijlocul Postului Mare...Mai \"hai\" pe aici, cu si fara, la un schimb de timbre, desi in atelier se mai sudeaza vorbulite.

desigur am obiectii in multe privinte insa daca le-as insira aici poate te-ai supara-apara. Ai un discurs clar.Pastreaza-l asa, uneori ai putea sa simplifici mult, sa descarnezi un pic ideile. deltfel...

Hm. Pentru ca nu e un chat privat si timpul meu liber, am sa inteleg in afara patologicului ce vrei sa-mi transmiti, cu regretul ca din tastatura asta facuta pentru olandezi.... in loc de \"pun\" a iesit un \"p.s\", nu lipsit de farmecul contextual si dupa cum vad nici atentia ta testosteronica :-))

Am avut, intr-adevar o salopeta rosie, de salahor, pe care o purtam doar in contexte insalubre. Pentru ca ai amintit, inclusiv la acel post de radio la care am fost invitat sa fac cateva emisiuni. Erau platite bine, cat sa creeze in jur impresia ca lucrez, si da puneai muzica dar nu imi amintesc alte detalii, tu ai fost concediat dupa ce am venit eu, cred ca fara nici o legatura cu venirea mea in redactie.

Pedagogicul era un colegiu care ramasese tributar elitismului interbelic si unor norme desuete; salopeta mea rosie de atunci era o metafora a fixatiei in etichete, care scoase din contextul istoric, aplatizau \"organul\", distrugand spontaneitatea si elanul creator. In salopeta insa, devenea suficient de vizibil. A fost si un consiliu unde s-a discutat exmatricularea mea, ramasa doar o propunere pe care 90% din profesorii de atunci au respins-o, te asigur, nu pentru din motive religioase, sau pentru ca ma cheama Rosentzveig, si nici pentru ca salopeta era rosie.
E fain ca mi-ai amintit.
Mai treci.
Shalom!

cazute peste subiectul \"tine\", imi vine sa joc un fotbal si sa ma p.s pe prima strofa, dar imi amintesc brusc de redactia unui ziar unde eram pus sa stau cu capul in jos. Salutari din Amsterdam si aplauze.

Radu si Teodor, va multumesc pentru aprecieri.
Cu prietenie,
Eduard

...si de ne-tacerea care daca nu ar fi, ne-ar irosi atat de sumbru, si de sezon...Poate e doar o stare de bine, dar sunt convins ca trecerea celui care a scris Tagore, nu e deloc intamplatoare.