EȘEcaterina Ștefan
Verificat@ecaterina-stefan
Constanța
„”noaptea cerul e gol/ din felinare ninge””
Născută în data de 10.06.1991, în orașul Chișinău, R.M. Mama mea se numește Olga Bargan. Tatăl meu se numește Mihai Bargan. Am absolvit Colegiul Național de Comeț al Academiei de Studii Economice din Chișinău, în anul 2011. Simultan, am urmat Atelierul de Scriere Creativă: Vlad Ioviță, condus de către Dumitru…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
cam slăbuță poezia în forma asta. eu aș simplifica astfel:
cu tine aduc toate drumurile încoace
purtînd iubirea noastră
mă tem că au să-mi cadă cuvinte
printre lacrimile ascunse în pumn
strivind speranța din ochii tăi
mă tem de adâncul tăcerii
cu tine aduc toate drumurile încoace
purtînd iubirea noastră
mă tem că au să-mi cadă cuvinte
printre lacrimile ascunse în pumn
strivind speranța din ochii tăi
mă tem de adâncul tăcerii
Pe textul:
„Oare?" de Gabriela Marieta Secu
De îmbunătățit0 suflu
Contextpt început cred că-i f bine. mi-a plăcut această poezie deși seamănă mai mult a personale jurnal. sunt multe imagini reușite, proaspete. mai mult rupte din cotidian dar sunt ok. îmi plăcu \"intru într-un suflet iar ai întârziat ia-ți locul în primire\", \"mi-am mâncat rujul cu sandvișul ăla grețos îmi iese sufletul pe scări...\" e.t.c. nu știu dacă \"de copil\" se repetă intenționat de 2 ori + revezi înspre final \"saptezeci\" diacritice + \"douzeci\" corect \"douăzeci\". per ansamblu e bun, curge ușor. dacă îți vei continua activitatea pe acest site te mai citesc. bine ai venit!
Pe textul:
„script" de alexandra andrei
0 suflu
Contextun poem f echilibrat. mergi pe o linie gravă chiar de la început. între atemporal și vechi forma arhaică se referă la raportul eu-materie și invers. în taille și douleur de l\'matiere este miezul. aliajul de planuri lîngă morți/ vii adîncesc sensul fără a atinge întregul (sau doar contrastul dintre spații). nemișcarea precum privirea în gol fără a clipi. cele mai incisive și esențiale mi se par emoțiile transmise de primul vers + tăvălirea absurdului prin magmă + tăișul patinei cu tot ce cuprinde. sunt versuri/ momente palpabile la fel de adînc cum e pasul tău azi. mă așez și eu în acea urmă, citind.
Pe textul:
„forma primară a vieții. tăișul" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextîn spații deschise-închise sau invers alte povești de pe țărm. întîlnirea cu divinitatea. o altă formă supremă de a trăi viața din plin. îmi place felul în care se rupe pe alocuri discursul sau mai aproape dialogul subînțeles prin deplasarea în trecut atunci cînd lași pauză și dezvălui gîndurile care se poartă numai în subconștient înainte de a zice_ceva. frumoasă ideea dungii în noapte și cei trei munți între iar \"acolo unde vârful este valea\" chiar de merită reținut. ultimul fragment este cel mai echilibrat cu toate tendințele spre dez-echilibru/aproximare... și bila nu se pierde, doar își continuă drumul prin versul fluid din scara ta.
Pe textul:
„Cutia de tinichea" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Contexttrecînd peste ceaiul englezesc de la faiv o\'clok ai surprins mai multe momente suficient de profunde începînd cu_cavernele măslinilor, fluviile din privire și pînă la fixarea timpului versus răsărit deci prospețime-n dimineață. undeva împiertrire voită însă este și tendința spre curgere. echivocul, adîncirea sensului, alăturarea trăirilor prin aceeași sete îi dă o anume nuanță poemului care întregește chiar și abaterile. am simțit și eu tremurul în palme.
Pe textul:
„Peșteră" de Djamal Mahmoud
0 suflu
Contextcred că-i mai reușită forma finală, adică așa cum e acum. prinde mesajul fără imagini în plus. redusă la forma cea mai simplă dar concentrată scrierea asta tratează subiectul de la întreg spre parte. despre condiția pietrei, despre asumare ori ideea ceea cum că mama ia pe cont propriu greșelile fiului (aici depinde doar de intenție) sau faptul că orice acțiune este urmară și de o reacție sau raportul cît dau atîta primesc. poate avea și multe multe alte trimiteri, prin asta atrage. într-un spațiu limitat -
34 cuvinte - mult sens. ideea mă duce cu gîndul și la circuitul obiectului (piatra) în mod recurent. sau statornicie. totuși cea mai apropiată mi se pare varianta unde aproapele îți ascunde durerea/ greșeala/ lovitura în sine pt a te izola/ apăra/ scuti de strădanie.
34 cuvinte - mult sens. ideea mă duce cu gîndul și la circuitul obiectului (piatra) în mod recurent. sau statornicie. totuși cea mai apropiată mi se pare varianta unde aproapele îți ascunde durerea/ greșeala/ lovitura în sine pt a te izola/ apăra/ scuti de strădanie.
Pe textul:
„Piatra" de radun gabor
0 suflu
Contextfoarte fain mi se pare titlul, ca o deschidere. curgerea-i firească, toate-s la locul lor. prezența potrivită a ioanei în acest text care tinde spre întregire. tonalitatea sinceră. un spațiu unde-i posibil orice. da, libertatea îmi place. am simțit mișcarea recurentă, prin reluare deci \"sunt la linia de sosire\". m-am regăsit în textul tău.
Pe textul:
„simplul fapt că mă numesc ioana" de ioana negoescu
0 suflu
Contextexprimare lejeră fără metaforizări distorsionante. bine reliefat personajul cu toate trăsăturile sale răsucite dar clare mai ales în penultima strofă. prin schimbarea bruscă de planuri se suspendează mișcarea iar evadarea din curgere deplasează spre simțire (prin amintiri). trimiterile către un a l\'interieur sparg orice înveliș observabil. aparent echilibrat text.
Pe textul:
„două copilării, doi pumni de iarbă" de dan mihuț
0 suflu
Contextstridențele (incluse ca sens în text, nu ca_componente structurale în curgerea lui) nu vin decît să întărească senzațiile contrastante între mișcare și static. paralizare interioară sau doar efectul achilozării în acțiunea dinamică. redat curat și aerisit întregul conținut reprezintă o nuanțare/ limpezire a șoaptelor surde. exteriorizarea se face mut.
chiar de la începutul nivelat în gînduri trecînd prin aglomerația de puncte (fantome-femei-caracatițe) amplasate sub liniile paralele (vertebre) din afară înăuntru + lipsa implicației eului liric în toată învălmășeala asta și pînă în finalul bazat pe o imagine puternică prin apariția mării amuțite mult prea devreme, există o relaționare directă între obiect și cadru.
deci, foarte reușit finalul, ca un înot prin ecoul acordurilor stinse.
chiar de la începutul nivelat în gînduri trecînd prin aglomerația de puncte (fantome-femei-caracatițe) amplasate sub liniile paralele (vertebre) din afară înăuntru + lipsa implicației eului liric în toată învălmășeala asta și pînă în finalul bazat pe o imagine puternică prin apariția mării amuțite mult prea devreme, există o relaționare directă între obiect și cadru.
deci, foarte reușit finalul, ca un înot prin ecoul acordurilor stinse.
Pe textul:
„sunetele. adăpăm zilnic surzenia" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextIoan,
într-adevăr acesta-i drumul parcurs dincolo de orice eventualitate a contrastului firesc dintre presiune și eliberare sufletească).
atît dragostea cît și teama și dorul sunt ascunse sub carapacea versificată dar intangibilă a tăcerii.
mulțumesc mult pt străbaterea spațiilor-trăiri.
într-adevăr acesta-i drumul parcurs dincolo de orice eventualitate a contrastului firesc dintre presiune și eliberare sufletească).
atît dragostea cît și teama și dorul sunt ascunse sub carapacea versificată dar intangibilă a tăcerii.
mulțumesc mult pt străbaterea spațiilor-trăiri.
Pe textul:
„Departe" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextmi se pare f frumoase primele 3 fragmente. se întîmplă să trăiești momente similare celor pe care le poți savura mult timp după. toate obiectele schițate și ecoul acordurilor care nu s-au stins în amintiri, vigoarea încă neconturată a visului. în ultima punînd accent pe \"îmi bag picioarele\" bis bis bis, se pierd imaginile răscolitoare așezate pînă la. e clar că se desprinde și de acolo o idee, una pe care ai condiderat-o necesară dar eu văd un final reușit în strofa 3 sau în \"de azi mă consider o umbră\".
Pe textul:
„iarba verde verde" de ioana negoescu
0 suflu
Contexte mai bine acum dar atenție la dezacordul dintre timpuri: \"o lavă ce duhnea a putrefacție umple fiecare salon\" - ori duhnește ori umplea, desigur, dacă nu-i scris așa intenționat pt că văd anume acolo cheia-trecere de la trecut la prezent + lipsă diacritice în \"niste\" + cred că e totuși mai potrivit \"principiului\" în contextul dat iar dacă nu vrei să articulezi mai departe atunci lași \"identic și principiul...\" sau așa ceva. tot mi se pare rupt cumva finalul (referindu-mă la ultimele 2 versuri) fiindcă materializarea căderii este cam bruscă luînd în considerație faptul că-i precedată numai de un îndemn, fără anticipări și parcă pornește o altă idee acolo. chiar dacă-i pt efect, continuare sau altceva, nu-i la locul ei.
Pe textul:
„Apocaliptică" de radun gabor
0 suflu
Contextcred și eu c-ar trebui să renunți la final. ai grijă la \"mânilor\" - corect mâinilor\" și încă_cred că ar suna mai bine \"îmbîcsiți cu nicotină\", \"fug de la un etaj la altul\". albul halatului care devine vînăt sîngeriu și pe deasupra încă și putred nu-i foarte convingător în schimb mi-a plăcut faza cu vasele comunicante deși în loc de \"ca după\" ai putea pune \"asemenea principiului...\"
în ansamblu e mai bine dar încearcă să scapi de puncte puncte în titlu (cum a menționat și leonard) doar dacă nu ții cu tot sufletul la ele.
în ansamblu e mai bine dar încearcă să scapi de puncte puncte în titlu (cum a menționat și leonard) doar dacă nu ții cu tot sufletul la ele.
Pe textul:
„Apocaliptică" de radun gabor
0 suflu
Contextmai concentrat într-un spațiu reconstruit din verbe bine manevrate. nu fac noduri, saltă așa \"în fierbere\", mergînd și eu pe aceeași linie. senzorial-rațional-olfactiv mirosul plăcut dacă-i să trecem peste un moment din final. ceva agresivitate, nerv, rostiri spontane oarecum din alt registru, alt stil. poate citesc eu pe altă undă. aș vrea să știu și cum se traduce titlul. densitatea imaginii depășește unu dar e ok pt pulsul care sparge raportările. are dinamică deloc liniară. simplu proiectat din afară rece, înăuntru fierbinte, și nu invers. deci dualitate, alăturare de medii diametral opuse. între-între saltă, plesnește, clocotește.
Pe textul:
„soupe aux carrottes, délicatesse oblige" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSorin,
starea de lucruri e dictată de o anume realitate, și nu numai paradoxală, dar și chintesențială, trecînd peste tăcerea care, da, stigmatizează ca terapie dezvăluind eliberarea sau adîncirea în sine. alegerea sensurilor/ profunzimilor diferă. aici depărtarea este tratată d.p.d.v. emotiv, adică propriu sufletului.
Mădălina,
percep și eu importanța aducerii în prim plan a esențialului concentrat ca sens dar și trecerea prin potențialitatea euristică a riscului în activitatea intelectuală apăsătoare din acest mediu puțin zis nefavorabil, sufocant chiar. nu voi desista nicicum în fața adevărului de sine, de verticalitate, de constituția spirituală a propriului eu. voi încerca doar să mențin cumva în viitor claritatea și limpezimea gîndului.
vă mulțumesc frumos.
starea de lucruri e dictată de o anume realitate, și nu numai paradoxală, dar și chintesențială, trecînd peste tăcerea care, da, stigmatizează ca terapie dezvăluind eliberarea sau adîncirea în sine. alegerea sensurilor/ profunzimilor diferă. aici depărtarea este tratată d.p.d.v. emotiv, adică propriu sufletului.
Mădălina,
percep și eu importanța aducerii în prim plan a esențialului concentrat ca sens dar și trecerea prin potențialitatea euristică a riscului în activitatea intelectuală apăsătoare din acest mediu puțin zis nefavorabil, sufocant chiar. nu voi desista nicicum în fața adevărului de sine, de verticalitate, de constituția spirituală a propriului eu. voi încerca doar să mențin cumva în viitor claritatea și limpezimea gîndului.
vă mulțumesc frumos.
Pe textul:
„Departe" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextcam greu de citit dar dacă e să te concentrezi curge frumos dincolo de culori/ stiluri/ caractere diferite și ca dimensiune și formă. poate asta a fost și ideea. ca aspect e atractivă, bucură privirea. nu știu dacă-i abstract, mai degrabă un colaj de expresii tăiate de prin jurnale și încleiate pe-o foaie/ monitor, mai știi. normal că din creația ta. pe scurt, felicitări, mi-a plăcut pagina asta \"veselă\".
Pe textul:
„broken cello" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
Contextîncearcă să aranjezi versurile cumva mai neuniform (versuri lungi lîngă versuri scurte sau pur și simplu mai lungește-le). scapă de \"pe catargul\"/ \"pe țărmul\" clădite una peste alta. poți să excluzi \"ce-mi stăpînește neputința\". \"suflet eșuat\" sună nu știu cum nu prea. revezi/ reformulează... eu mă grăbesc acum. fug la teatru.
Pe textul:
„Corabie de vise, sufletul" de Ioan Marginean
0 suflu
Contextparcurgînd gîndurile în ordine inversă nu știu cît de perfectă poate fi inerția dacă inerție este. era bine nearticulat \"echilibru\" + ar fi mai echilibrat dacă-i elimina unul din adjective din ultimul vers, sau ambele. într-a doua citind de jos în sus nu prea înțeleg sensul. dacă spui \"mi se scufundă\", în sens că în ochii tăi, de ce atunci redirecționarea spre ochii iubitei, deci fă \"mi\" e mai bine în versul 1, aceeași strofă. frumoasă expresie \"mijitul triumfător al zorilor\". strofa 3 în creștere mi se pare interesantă doar fără \"nemiloasă existența\". lași la urmă doar \"amintirile pierdute\". ultima, deci prima e bunișoară așa cum e, în sensul în care dorul stăpînește neputința, acceptabil sau cel puțin logic.
e mai bun acest text în comparație cu ultimul postat dar pledez totuși pentru o altă formă compozițională, ca structură avînd în vedere faptul că atunci cînd am deschis această pagină am crezut că-i cu rimă poezia.
e mai bun acest text în comparație cu ultimul postat dar pledez totuși pentru o altă formă compozițională, ca structură avînd în vedere faptul că atunci cînd am deschis această pagină am crezut că-i cu rimă poezia.
Pe textul:
„Corabie de vise, sufletul" de Ioan Marginean
0 suflu
Contextte contrazici cumva chiar din primul vers. dacă zici că-i mai flămîndă logic ar fi să excluzi \"ca de obicei\" (fiindcă aduci grade de comparație), sau continui gîndul astfel \"... decît de obicei\". nu știu dacă ai vrut să zici \"desert\" sau \"deșert\" + \"derutînd\" cu \"Î\" sau \"â\", nu \"ă\". mai ai diacritice lipsă aici: \"trecatorii\", \"feriti-vă\"; \"Credința\" (cu \"ă\" la urmă ținînd cont de context). cred c-ar fi mai bine fără ultimele 2 versuri însă dacă insiști să le lași, caută ceva pt a înlocui \"voi\" fiindcă se repetă și sună urît așa.
Pe textul:
„Iarna din noi..." de radun gabor
0 suflu
Context